ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1247/2013

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Prin sentința penală nr. 388 din 02 octombrie 2012, Tribunalul Arad a dispus condamnarea inculpatei C.G. la: - un an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) raportat la art. 2 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen., art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 74 alin. (2), art. 78, 76 lit. c) C. pen. și art. 80 alin. (1) C. pen.; A aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, pe o perioadă de un an.

- 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a ll-a raportat la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 74 alin. (2), art. 78, art. 76 lit. b) și art. 80 alin. (1) C. pen. A aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, pe o perioadă de 3 ani. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele principale mai sus aplicate inculpatei C.G. în pedeapsa cea mai grea de 3(trei) ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen., a aplicat inculpatei C.G. pedeapsa complementară cea mai grea, a interzicerii unor drepturi, respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, pe o perioadă de 3(trei) ani. În baza art. 71 C. pen., a aplicat inculpatei C.G. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege. În baza art. 86 1 alin. (1) lit. b) și c), alin. (2), art. 86 2 C. pen., a suspendat executarea pedepsei rezultante aplicată mai sus inculpatei C.G., sub supravegherea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș, pe un termen de încercare de 6 ani. Pe durata termenului de încercare, inculpata C.G.

se va supune măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86 3 alin. (1) lit. a) - d) C. pen., în conformitate cu programarea efectuată de Serviciul de Probațiune, la care aceasta este obligată să se prezinte în termen de 8 zile de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri judecătorești. În baza art. 86 3 alin. (3) C. pen., instanța a impus inculpatei C.G. să nu intre în legătură cu persoanele vătămate l.A. și D.P. precum și cu familia acestora. A atras atenția inculpatei asupra prevederilor art. 86 4 C. pen., raportat la art. 83 și 84 C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere. Condamnarea inculpatului C.I. zis „R.", la: - 9 (nouă) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a ll-a raportat la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc.

pen., art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 74 alin. (2), art. 78, art. 76 lit. b) și art. 80 alin. (1) C. pen. A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, pe o perioadă, de un an ; - 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza ll-a raportat la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen., art. 320 1 C. proc. pen., art. 74 alin. (2) și art. 76 lit. c) C. pen. A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele mai sus aplicate inculpatului C.I. zis „R.", în pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare. În baza art. 35 alin. (3) C. pen., a aplicat inculpatului C.I. zis „R." pedeapsa complementară cea mai grea, a interzicerii unor drepturi, respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, pe o perioadă de 2 (doi) ani. În baza art. 71 C. pen., a aplicat inculpatului C.I. zis „R." pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege. În baza art. 110 C. pen., a suspendat condiționat executarea pedepsei rezultante de 2 (doi) ani închisoare aplicată mai sus inculpatului C.I., zis „R.", pe un termen de încercare de 3 ani.

A atras atenția inculpatului C.I. zis „R." asupra prevederilor art. 83 și 84 C. pen., privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicată inculpaților C.G. și C.I. zis „R." pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, respectiv pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii. A admis în parte acțiunea civilă exercitată în cauză de părțile vătămate/părți civile și a obligat inculpații C.G. (atât în calitate de inculpată cât și ca parte responsabilă civilmente), în solidar cu inculpatul C.I. zis „R." Ia plata către acestea a următoarelor sume de bani, în măsura în care acestea nu au fost achitate de către inculpatul C.P., condamnat și obligat la plata despăgubirilor civile față de aceleași părți vătămate/părți civile, prin sentința penală nr. 185 din 22 mai 2012 pronunțată în dosarul nr. 2169/108/2012 a Tribunalului Arad.

- către partea civilă l.A. suma de 1000 Euro sau echivalentul în Iei la data efectuării plății; - către partea civilă D.P. suma de 3000 Euro sau echivalentul în lei la data efectuării plății; A respins, ca nefondate, restul pretențiilor civile ale părților vătămate/părți civile. În baza art. 191 alin. (1) și (3) C. proc. pen., a obligat inculpații la plata către stat a sumei de 1100 lei fiecare, cheltuieli judiciare, inculpata C.G. calitate de parte responsabilă civilmente fiind obligată în mod solidar cu inculpatul C.I. zis „R.". Pentru a pronunța această sentință penală, Tribunalul Arad a reținut următoarele: Prin rechizitoriul nr. 43 D/P/2012, din 19 iulie 2012, al Biroului Teritorial Arad din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T., înregistrat Ia această instanță în data de 19 iulie 2012, s-a dispus trimiterea în judecată, a inculpatei C.G.

pentru săvârșirea infracțiunilor de: - trafic de persoane prevăzută și pedepsită de art. 12 alin. (l) și alin. (2) lit. a) raportat Ia art. 2 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 75 alin. (l) lit. c) C. pen. (victimă, partea vătămată l.A., pct. I din starea de fapt); - trafic de minori prevăzută și pedepsită de art. 13 alin. (l), (2) și (3) teza a Il-a raportată Ia art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 75 alin. (l) lit. c) C. pen. (victimă minoră, partea vătămată D.P., pct. 2 din starea de fapt); - cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și C.I. zis „R." pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prevăzute și pedepsită de art. 12 alin. (l) și alin. (2) lit. a) raportat Ia art. 2 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen.

(închisoare 2 ani și 6 luni – 7 ani și 6 luni și interzicerea unor drepturi) (victimă, partea vătămată l.A., pct. I din starea de fapt); - trafic de minori prevăzută și pedepsită de art. 13 alin. (l), (2) și (3) teza a ll-a raportat la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. (închisoare 5-10 ani și interzicerea unor drepturi) (victimă minoră, partea vătămată D.P. pct. 2 din starea de fapt); S-a reținut în esență prin rechizitoriu faptul că: În data de 10 martie 2011, în orașul Pâncota, jud. Arad, prin înșelăciune (promisiunea unui loc de muncă bine plătit), inculpatul C.P. și inculpații C.G. și C.I. au recrutat-o pe victima l.A., pe care ulterior au transportat-o în Germania, unde prin întrebuințarea de violente și amenințări, au exploatat-o prin obligarea la prestarea unor munci cu încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate și securitate.

La data de 10 martie 2011, în orașul Pâncota, jud. Arad, prin înșelăciune (promisiuni de căsătorie), inculpatul C.P. și inculpații C.G. și C.I. au recrutat-o pe victima D.P. (minoră în vârstă de 17 ani), pe care ulterior au transportat-o în Germania unde, prin întrebuințarea de violente și amenințări, au exploatat-o prin obligarea la practicarea cerșetoriei și prostituției. Audiați fiind în fata instanței inculpații au recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor prin rechizitoriu, solicitând aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen.

Procedând la soluționarea cauzei, în condițiile art. 320 1 Cod procedură penală din analiza declarațiilor inculpaților în faza cercetării judecătorești, coroborată cu celelalte probe administrate în cauză în faza de urmărire penală: - respectiv, declarația victimei l.A.; declarația victimei D.P.; declarația martorei l.A.; declarația martorei G.L.C.; declarația martorei P.N.; declarația martorei D.E.; declarația martorului D.D.; - proces-verbal de redare a convorbirilor telefonice dintre inculpatul C.P. și martora D.E.; - proces-verbal de redare a convorbirilor telefonice dintre inculpatul C.P.

martora D.D.; titlu călătorie emis de Consulatul României Ia Bonn și bilet de călătorie pe numele victimei D.P., declarația inculpatei C.G.; declarația inculpatului C.I., instanța a reținut în sarcina inculpaților săvârșirea faptelor în modalitățile descrise în rechizitoriu, respectiv: În data de 10 martie 2011, în orașul Pâncota jud. Arad, la domiciliul părinților minorei D.P. s-au prezentat cei doi inculpați împreună cu numitul C.P., în vederea încheierii unei căsătorii între minoră și inculpatul C.I. zis „R.", minor și el la acea dată. Căsătoria între minori s-a încheiat după ritualul etniei din care făceau cu toții parte, prin înmânarea unei sume de bani de către soții C., părinților victimei D.P.

Cu acea ocazie inculpații au cunoscut și pe partea vătămată l.A., pe care I-au recrutat cu promisiunea unui loc de muncă bine plătit în Germania, să le fie șofer. După încheierea acestei „căsătorii”, inculpații, împreună cu cele două victime s-au deplasat în municipiul Timișoara, iar după circa 4 zile, numitul C.P. a luat din nou legătura cu familia victimei, solicitându-le părinților acesteia să o treacă pe aceasta frontiera de stat a României cu Ungaria, pentru a se putea deplasa în continuare în Germania, deoarece numai au timp să meargă la notar pentru împuternicire.

în consecință, părinții victimei D.P., s-au deplasat la frontieră, au trecut-o pe aceasta frontiera de stat a Românei, după care s-au întors la domiciliul lor din localitatea Pâncota, județul Arad (costul acestei deplasări fiind suport de către numitul C.P.), iar inculpații împreună cu victimele și-au continuat drumul până în Germania, în orașul Dortmund unde inculpații aveau un apartament închiriat. Ajunși în Germania cei trei inculpați prin întrebuințarea de violențe și amenințări au obligat-o pe minora D.P., Ia practicarea cerșetoriei, prostituției și furtului din magazine, motiv pentru care a și intrat în vizorul Poliției germane. În aceasta perioadă victima l.A. a fost obligat prin întrebuințarea de presiuni fizice și psihice, atât de către inculpații cât și de către numitul C.P.

să lucreze ca șofer timp de 14-15 ore zilnic Ia colectarea fierului vechi, în condiții inumane, fără să primească bani sau mâncare, asistând totodată la tratamentul constând în bătăi suferit de victima minoră D.P. Prin sentința penală nr. 185 din 22 mai 2012, în dosar nr. 2169/108/2012 a Tribunalului Arad, s-a dispus condamnarea numitului C.P. la o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare cu executare pentru săvârșirea acestor fapte întrucât în faza de urmărire penală cauza a fost disjunsă față de inculpații trimiși în judecată în acest dosar. Faptele săvârșite de inculpați astfel cum au fost reținute în sarcina lor întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de: - trafic de persoane prevăzută și pedepsită de art. 12 alin. (I) și alin. (2) lit. a) raportat la art. 2 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 75 alin. (I) lit. c) C. pen.

(victimă, partea vătămată l.A.) și trafic de minori prevăzută și pedepsită de art. 13 alin. (I), (2) și (3) teza a ll-a raportat la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen. (victimă minoră, partea vătămată D.P.), infracțiuni aflate în situația concursului real de infracțiuni prevăzute de art. 33 Iit. a) C. pen., pentru inculpata C.G. - trafic de persoane prevăzută și pedepsită de art. 12 alin. (I) și alin. (2) lit. a) raportat Ia art. 2 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. (victimă, partea vătămată l.A.) și trafic de minori prevăzută și pedepsită de art. 13 alin. (I), (2) și (3) teza a ll-a raportat la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., (victimă minoră, partea vătămată D.P.), infracțiuni aflate în situata concursului real de infracțiuni prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen., pentru inculpatul C.I.

zis „R.". În conformitate cu prevederile art. 16 din Legea nr. 678/2001, consimțământul persoanei, victima traficului, nu înlătură răspunderea penală a făptuitorului. În cazul infracțiunii care incriminează traficul de persoane majore este subînteleasă lipsa consimțământului victimei la vreuna dintre acțiunile desfășurate de traficant, atâta timp cât existenta acesteia este condiționată de utilizarea unor procedee, în special violente de orice natură, în măsură să înfrângă libertatea de a hotărî și a acționa a victimei. În ceea ce privește minorii se prezumă de către legiuitor faptul că aceștia nu au capacitatea de a exprima un consimțământ valabil, chiar dacă acțiunea de recrutare, transportare, transferare sau găzduire a unui minor, în scopul exploatării acestuia, nu se realizează prin mijloace de constrângere, astfel cum este cazul în speța de fată.

Astfel victima D.P. a fost inițial recrutată prin promisiunea unei așa zise căsătorii, fiind îndemnată chiar de către părinții săi la încheierea acesteia, în schimbul sumei de bani oferite de inculpați, fără a se întrebuința violente, inițial și nici pe timpul transportului până în Germania. Victima I.A., major la data recrutării sale nu avea reprezentarea acțiunilor pe care va fi obligat să le întreprindă odată ajuns în Germania împreună cu inculpații, fiind convins că va acționa doar pe post de șofer al acestora, neputându-și imagina condițiile în care va lucra, doar violentele exercitate de inculpați asupra sa după ajungerea în Germania, au fost de natura a înfrânge libertatea sa de a acționa, până în momentul în care a reușit să fugă.

Individualizarea judiciară a pedepsei 1. În ceea ce o privește pe inculpata C.G., la individualizarea pedepsei pe care instanța a aplicat-o acesteia pentru infracțiunile săvârșite, s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv prevederile generale ale codului penal, limitele legale de pedeapsă prevăzute de legea specială, reduse cu 1/3 în condițiile art. 320 1 C. proc. pen., gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpatei precum și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Astfel, în sarcina acesteia s-a reținut circumstanța agravantă prevăzută de art. 75 lit. c) C. pen., săvârșirea infracțiunii împreună cu infractorul minor C.I.

Totodată, instanța a reținut ca circumstanțe atenuante împrejurările prevăzute de art. 74 C. pen., dintre care se vor avea în vedere lipsa antecedentelor penale, conduita adoptată de aceasta în fata instanței de judecată și comportarea sa sinceră precum și, nu în ultimul rând faptul că are în întreținere 5 copii minori, concubinul acesteia C.P., tatăl copiilor, fiind deja condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare cu executare. În consecință, existând un concurs între cauzele de agravare și atenuare în ceea ce o privește pe inculpată, instanța a avut în vedere la stabilirea pedepsei prevederile art. 80 alin. (1) C. pen. 2. În ceea ce-l privește pe inculpatul minor C.I., zis „R.", inculpat devenit major pe perioada derulării procedurii judiciare, s-au avut în vedere aceleași criterii generale de individualizare raportate la prevederile art. 109 alin. (1) C. pen.

și art. 320 1 C. proc. pen., cu consecința reducerii cu încă 1/3 a limitelor de pedeapsă deja reduse ca urmare a reținerii stării de minorat. Totodată instanța a reținut și în sarcina acestuia circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen., respectiv conduita bună avută de acesta înaintea săvârșirii infracțiunii precum și comportarea sa sinceră în fața instanței de judecată. Așa fiind, în baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) raportat la art. 2 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen., art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 74 alin. (2), art. 78 și 76 lit. c) C. pen. și art. 80 alin. (1) C. pen., a condamnat pe inculpata C.G. la o pedeapsă de: - un an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane; A aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, pe o perioadă de un an.

În baza art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a ll-a raportat la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 74 alin. (2), art. 78, 76 lit. b) și art. 80 alin. (1) C. pen., a condamnat pe aceiași inculpată la o pedeapsă de: - 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori. A aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, pe o perioadă de 3 ani. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele principale mai sus aplicate inculpatei C.G.

în pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare. În baza art. 35 alin. (3) C. pen., a aplicat inculpatei C.G. pedeapsa complementară cea mai grea, a interzicerii unor drepturi, respectiv cele prevăzute de art. 64 Iit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, pe o perioadă de 3 (trei) ani. În baza și pe durata prevăzută de art. 71 C. pen., a aplicat inculpatei G.G. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege.

Ținând seama de persoana condamnatei, raportat Ia criteriile mai sus menționate, de comportarea sa sinceră în cursul cercetării judecătorești și văzând că sunt îndeplinite condițiile legale legate de cuantumul pedepsei rezultante aplicate, instanța a apreciat că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru aceasta și, chiar fără executarea pedepsei, condamnata nu va mai săvârși infracțiuni astfel încât, în baza art. 86 1 alin. (1) lit. b) și c), alin. (2), art. 86 2 C. pen., a suspendat executarea pedepsei rezultante aplicată mai' sus inculpatei C.G., sub supravegherea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș, pe un termen de încercare de 6 ani. Pe durata termenului de încercare, inculpata C.G.

se va supune măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86 3 alin. (1) lit. a) - d) C. pen., în conformitate cu programarea efectuată de Serviciul de Probațiune, la care aceasta este obligată să se prezinte în termen de 8 zile de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri judecătorești. În baza art. 86 3 alin. (3) C. pen., instanța a impus inculpatei C.G. să nu intre în legătură cu persoanele vătămate l.A. și D.P. precum și cu familia acestora. A atras atenția inculpatei asupra prevederilor art. 86 4 C. pen., raportat la art. 83 și 84 C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere. Il. În baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) raportat Ia art. 2 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001; cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., cu aplicarea art. 320 1 C. proc.

pen., art. 74 alin. (2) și art. 76 lit. d) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.I. zis „R.", la o pedeapsă de: - 9 (nouă) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane. A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, pe o perioadă de un an. În baza art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza ll-a raportat la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 99 și urm C. pen., art. 320 1 C. proc. pen., art. 74 alin. (2) și art. 76 lit. c) C. pen., a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de: - 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori.

A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, pe o perioadă de 2 ani. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele mai sus aplicate inculpatului C.I. zis „R.", în pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare. „R.” pedeapsa complementară cea mai grea, a interzicerii unor drepturi, respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, pe o perioadă de 2 (doi) ani. În baza și pe durata prevăzută de art. 71 C. pen., a aplicat inculpatului C.I. zis „R." pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege.

Având în vedere vârsta fragedă a inculpatului, faptul că aceasta se află la primul contact cu legea penală și văzând că sunt îndeplinite condițiile legale legate de cuantumul pedepsei rezultante aplicate instanța a apreciat că în privința acestuia scopul preventiv-educativ al pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia în regim de detenție, astfel încât în baza art. 110 C. pen., a suspendat condiționat executarea pedepsei rezultante de 2 (doi) ani închisoare aplicată mai sus inculpatului C.I., zis „R.", pe un termen de încercare de 3 ani. A atras atenția inculpatului C.I. zis „R." asupra prevederilor art. 83 și 84 C. pen., privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicată inculpaților C.G. și C.I. zis „R." pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, respectiv pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii. Soluționarea acțiunii civile În prezenta cauză s-au constituit părți civile, partea vătămată I.A., care prin acțiunea civilă precizată în fața instanței a solicitat suma de 1500 Euro, cu titlul de daune morale de la ambii inculpați precum și partea vătămată D.P. care a solicitat obligarea fiecărui inculpat la plata către ea a sumei de câte 15000 Euro, daune morale. Astfel, în soluționarea acțiunii civile din prezentul dosar, nu se poate face abstracție de hotărârea judecătorească mai sus menționată prin care inculpatul C.P.

a fost condamnat pentru săvârșirea aceleiași fapte asupra acelorași părți civile și obligat la plata despăgubirilor civile către acestea în sumă de 1000 Euro către numitul l.A. și în sumă de 3000 Euro către numita D.P. Este neîndoielnic că cele două victime ale infracțiunii de trafic de persoane sunt îndreptățite să primească de la inculpați anumite sume de bani cu titlul de daune morale, în măsura în care acestea pot duce Ia repararea prejudiciului moral suferit, însă aceste sume de bani nu pot fi în măsură să ducă la o îmbogățire fără justă cauză a părților civile.

Din perspectiva psihologică experiențele traumatizante ale traficării, pot avea efecte devastatoare asupra psihicului victimei, în special asupra psihicului minorilor, fiind în măsură să genereze o multitudine de simptome psihologice asociate simptomului de stres post traumatic, dintre care pot fi enumerate: depresia, disocierea socială, teama, anxietate, etc., toate acestea putând genera diverse probleme psihologice chiar pe o perioadă mai îndelungată de timp. Raportat fa aceste criterii precum și la circumstanțele reale de săvârșire a faptei astfel cum au fost reținute de către instanță, s-a apreciat că se impune obligarea inculpaților în baza art. 14, 346 C. proc. pen. și art. 998 și următoarele C. civ., în solidar, la plata către părțile civile l.A.

a sumei de 1000 Euro sau echivalentul în lei la data efectuării plății, daune morale, și la plata către partea civilă D.P. a sumei de 3000 Euro sau echivalentul în lei, la data efectuării plății, cu același titlul, însă doar în măsura în care aceste sume de bani nu au fost achitate de către inculpatul C.P., condamnat și obligat la plata despăgubirilor civile către aceleași părți vătămate/părți civile prin sentința penală nr. 185 din 22 mai 2012, pronunțată în dosar nr. 2169/108/2012, a Tribunalului Arad. Totodată potrivit acelorași criterii instanța urmează a respinge ca nefondate restul pretențiilor civile. În baza art. 191 alin. (1) și (3) C. proc. pen., a obligat inculpații la plata către stat a sumei de 1100 lei fiecare, cheltuieli judiciare, inculpata C.G.

în calitate de parte responsabilă civilmente fiind obligată în mod solidar cu inculpatul C.I. zis „R.". II. Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Arad, solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței penale apelate ca netemeinică și nelegală și în rejudecare, pronunțarea unei noi hotărâri legale și temeinice; Arată că în primul rând sentința penală apelată este nelegală în sensul că inculpatul C.I. fiind minor nu i se putea aplica pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, sens în care solicită înlăturarea acestei măsuri.

Î n al doilea rând arată că sentința penală apelată este netemeinică în sensul individualizării pedepselor, arătând că nu se impune reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpaților prin simplul fapt că inculpații nu au antecedente penale, precum și schimbarea modalității de executare a pedepselor, față de gravitatea faptelor comise de inculpați. Prin decizia penală nr. 239/ A din 12 decembrie 2012, Curtea de Apel Timișoara a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte, de Casație și Justiție – D.I.I..O.T. - Serviciul Teritorial Arad, împotriva sentinței penale nr. 388 din 2 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr. 4894/108/2012, a desființat sentința apelată și rejudecând a înlăturat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale rezultante, în privința inculpatului C.I.

zis „R.". privitoare la suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate acestui inculpat, a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 86 1 lit. b) și c), alin. (2), art. 86 2 C. pen., art. 86 3 alin. (1) lit. a) - d) C. pen., art. 86 3 alin. (3) C. pen. și art. 86 4 C. pen., raportat la art. 83 și 84 C. pen., privitoare la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, aplicate inculpatei C.G., a dispus executarea pedepselor la care au fost condamnați inculpații de prima instanță, respectiv de 3 (trei) ani închisoare, inculpata C.G., și de 2 (doi) ani închisoare, inculpatul C.I., în regim de detenție, privativ de libertate și a menținut în rest dispozițiile sentinței penale nr. 388 din 2 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr. 4894/108/2012.

Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel Timișoara a reținut următoarele: Materialul probator administrat în cauză a confirmat existența infracțiunilor de: - trafic de persoane prevăzut și pedepsit de art. 12 alin. (l) și (2) lit. a) raportat la art. 2 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 75 alin. (l) lit. c) C. pen. (victimă, partea vătămată l.A., pct. l din starea de fapt); - trafic de minori prevăzut și pedepsit de art. 13 alin. (l), (2) și (3) teza a ll-a raportat la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 75 alin. (l) lit. c) C. pen. (victimă minoră, partea vătămată D.P., pct. 2 din starea de fapt), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., săvârșite de inculpata C.G., și săvârșirea infracțiunilor de: - trafic de persoane prevăzut și pedepsit de art. 12 alin. (l) și (2) lit. a) raportat la art. 2 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen.

(victimă, partea vătămată l.A., pct. I din starea de fapt); - trafic de minori prevăzut și pedepsit de art. 13 alin. (l), (2) și (3) teza a ll-a raportat la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. (victimă minoră, partea vătămată D.P., pct. 2 din starea de fapt); săvârșite de inculpatul C.I. zis „R”.

Potrivit dispozițiilor art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, traficul de persoane este o infracțiune ce se poate realiza prin mai multe modalități alternative, respectiv recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin amenințare, violență sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-și exprima voința, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane. Potrivit alin. (2) lit. a) al aceluiași articol, infracțiunea este mai gravă dacă a fost săvârșită de două sau mai multe persoane împreună.

Esențial pentru existența infracțiunii este scopul urmărit prin realizarea acțiunilor mai sus indicate, și anume exploatarea persoanei victime a infracțiunii. În ceea ce privește noțiunea de „exploatare” aceasta este definită prin dispozițiile art. 2 din Legea nr. 678/2001 ca fiind și executarea de servicii în mod forțat ori efectuarea unor activități prin care se încalcă drepturi și libertăți fundamentale ale omului. Sub aspectul laturii subiective, inculpații au acționat cu intenție directă, ei având reprezentarea faptului că acțiunile săvârșite constând în recrutarea, transportarea, cazarea victimelor precum și exploatarea ulterioară a acestora prin obligarea la practicarea cerșetoriei, prostituției și furtului din magazine, s-a făcut în scopul obținerii pentru ei de foloase materiale.

Starea de fapt reținută de prima instanță este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul urmăririi penale, și administrate direct în fața instanței, coroborate cu declarațiile inculpaților, care au recunoscut săvârșirea faptelor și au fost de acord cu soluționarea cauzei pe baza probelor de la urmărire penală, în condițiile art. 320 1 C. proc. pen. Curtea de apel a apreciat că sentința atacată este nelegală, întrucât inculpatul C.I. zis „R.", era minor la data săvârșirii infracțiunilor, astfel că instanța de fond greșit i-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale rezultante.

Este adevărat că textele de lege incriminatorii, în ce-I privește pe acest inculpat apelant, prevăd și aplicarea pedepselor complementare, însă dispozițiile din Capitolul referitor la minoritate, Titlul V din ; Codul penal, statuează la art. 109 alin. (3) că pedepsele complementare nu se aplică minorilor. În ce privește cuantumul pedepselor, instanța de apel a apreciat că instanța de fond a făcut o corectă individualizare judiciară a acestora raportat la criteriile generale de individualizare reglementate de prevederile art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptelor comise, persoana inculpaților, care au adoptat un comportament sincer, recunoscând săvârșirea faptelor, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală, modul de comitere a faptelor, reținerea circumstanțelor atenuante, aspecte care au fost complet și judicios evaluate, pedepsele fiind coborâte sub minimul special prevăzut de lege.

Lipsa antecedentelor penale, conduita adoptată de inculpați în fața instanței de judecată și comportarea sinceră în cursul procesului sunt împrejurări ce pot constitui circumstanțe atenuante, fiind prevăzute la art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., și deși prima instanță a menționat textul de lege referitor la circumstanțele atenuante reținute în favoarea inculpaților C.G. și C.I., ca fiind art. 74 alin. (2) C. pen., instanța de apel consideră că este vorba doar despre o eroare materială, așa încât nu a reținut critica apelantei cu privire la înlăturarea efectelor circumstanțelor atenuante reținute în favoarea inculpaților.

În ce privește modalitatea de executare, Curtea de Apel Timișoara a avut în vedere dispozițiile art. 52 C. pen., conform cărora pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte iar pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităților fiecărui individ și rațională, să fie adecvată și proporțională cu gravitatea faptelor comise.

Față de aceste aspecte, instanța de apel a constatat că pedepsele aplicate de prima instanță pentru infracțiunile pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, deși au fost just și proporțional dozate, se impunea alegerea unei alte modalități de executare a acestora de către cei doi inculpați, și anume în regim de privativ de libertate potrivit art. 57 C. pen., considerând că numai această modalitate de executare, este de natură să satisfacă interesul general de prevenție, raportat la pericolul concret al infracțiunilor comise, dar și de rezonanța socială a faptelor îndreptate împotriva integrității persoanei, și a garanțiilor că inculpații ar abandona comportamentul antisocial.

Instanța de apel a apreciat că scopul de prevenție specială și generală al pedepselor cât și reeducarea inculpaților se pot realiza numai cu executarea pedepselor în regim privativ de libertate, iar alegerea modalității de executare cu suspendarea condiționată, pentru inculpatul C.I., și respectiv suspendare sub supraveghere pentru inculpata C.G., ar încuraja săvârșirea unor fapte similare celor imputate și de către alte persoane ce ar percepe această manieră de executare, ca pe o lipsă de reacție corespunzătoare a autorităților. III. Împotriva acestei decizii au formulat recurs inculpații, invocând cazul de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., considerând că modalitatea de executare a pedepselor este greșit stabilită de către instanța de apel, solicitând instanței admiterea recursului, casarea deciziei recurate și, menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală.

Înalta Curte, analizând hotărârea din perspectiva cazului de casare invocat, apreciază ca fiind nefondat recursul declarat de inculpații C.G. și C.I. pentru următoarele considerente: Analiza coroborată a ansamblului probator administrat de-a lungul procesului penal, în mod corect a condus la reținerea faptului că acesta este apt să răstoarne prezumția de nevinovăție și să facă dovada deplină a angajării răspunderii penale a inculpaților, stabilind fără dubiu, existența faptelor și forma de vinovăție cu care aceștia au acționat. Înalta Curte apreciază că în mod corect instanța de apel a dispus înlăturarea dispozițiilor privind suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate inculpatei C.G., respectiv suspendarea pedepsei aplicate inculpatului C.I., întrucât scopul pedepselor aplicate acestora nu se poate realiza decât prin executarea în regim de detenție.

Conform art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte iar pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităților fiecărui inculpat și rațională, să fie adecvată și proporțională cu gravitatea faptelor comise.

Înalta Curte consideră că pedepsele aplicate inculpaților au fost just și proporțional dozate în raport de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de legea specială, astfel cum au fost reduse ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., pericolul social crescut al faptelor incriminate rezultat din stabilirea limitelor de pedeapsă, contribuția efectivă a inculpaților, săvârșirea infracțiunilor cu intenție directă, precum și persoana inculpaților și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, respectiv recunoașterea faptelor și lipsa antecedentelor penale. În ceea ce privește regimul de executare a pedepselor aplicate, Înalta Curte consideră că singurul apt să conducă la atingerea scopului pedepselor aplicate inculpaților este regimul privativ de libertate.

Doar această modalitate de executare este de natură să satisfacă interesul general de prevenție, raportat la pericolul concret al infracțiunilor comise, dar și de rezonanța socială a faptelor îndreptate împotriva libertății și demnității persoanei, și a garanțiilor că inculpații vor renunța la comportamentul antisocial. În aceste condiții scopul de prevenție specială și generală al pedepselor cât și reeducarea inculpaților se pot realiza numai cu executarea pedepselor în regim privativ de libertate, iar alegerea modalității de executare cu suspendarea condiționată, pentru inculpatul C.I., și respectiv suspendare sub supraveghere pentru inculpata C.G., ar încuraja săvârșirea unor fapte similare celor imputate și de către alte persoane ce ar percepe această manieră de executare, ca pe o lipsă de reacție corespunzătoare a autorităților.

Înalta Curte apreciază nefondată și critica invocată de către reprezentantul Ministerului Public privind greșita aplicare a pedepsei de complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege pentru inculpata C.G., întrucât textele de lege incriminatorii, respectiv art. 12 și art. 13 din Legea nr. 678/2001 prevăd alături de pedeapsa principală și aplicarea pedepsei complementare. Față de aceste aspecte, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C.G. și C.I.

împotriva deciziei penale nr. 239/ A din 12 decembrie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală și îi va obliga la plata sumelor de câte 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care, sumele de câte 75 lei, reprezentând onorariile parțiale ale apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpați, până la prezentarea apărătorului ales, respectiv sumele de câte 75 lei, reprezentând onorariul datorat apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata parte civilă D.P., se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C.G. și C.I. împotriva deciziei penale nr. 239/ A din 12 decembrie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurenții inculpați la plata sumelor de câte 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care, sumele de câte 75 lei, reprezentând onorariile parțiale ale apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpați, până la prezentarea apărătorului ales, respectiv sumele de câte 75 lei, reprezentând onorariul datorat apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata parte civilă D.P., se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi, 10 aprilie 2013.