ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1247/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1247/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra

recursurilor de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin

sentința penală nr. 388 din 02 octombrie 2012, Tribunalul Arad a dispus condamnarea

inculpatei C.G. la:

- un an

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută de

art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) raportat la art. 2 pct. 2 lit. a) din Legea

nr. 678/2001, cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen., art. 75 alin.

(1) lit. c) C. pen., art. 74 alin. (2), art. 78, 76 lit. c) C. pen. și art. 80

alin. (1) C. pen.;

A aplicat

inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, respectiv cele

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege,

pe o perioadă de un an.

- 3 (trei) ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, prevăzută de

art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a ll-a raportat la art. 2 pct. 2 lit. c) din

Legea nr. 678/2001 cu aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc.

pen., art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 74 alin. (2), art. 78, art. 76

lit. b) și art. 80 alin. (1) C. pen.

A aplicat

inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, respectiv cele

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege,

pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 33

lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele principale mai sus

aplicate inculpatei C.G. în pedeapsa cea mai grea de 3(trei) ani închisoare.

În baza art. 35

alin. (3) C. pen., a aplicat inculpatei C.G. pedeapsa complementară cea mai

grea, a interzicerii unor drepturi, respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, pe o perioadă de 3(trei) ani.

În baza art. 71

C. pen., a aplicat inculpatei C.G. pedeapsa accesorie a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului

de a alege.

În baza art. 86

1

alin. (1) lit. b) și c), alin. (2), art. 86

2

C. pen., a suspendat

executarea pedepsei rezultante aplicată mai sus inculpatei C.G., sub

supravegherea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș, pe un

termen de încercare de 6 ani.

Pe durata

termenului de încercare, inculpata C.G. se va supune măsurilor de supraveghere

prevăzute de art. 86

3

alin. (1) lit. a) - d) C. pen., în

conformitate cu programarea efectuată de Serviciul de Probațiune, la care

aceasta este obligată să se prezinte în termen de 8 zile de la rămânerea definitivă

a prezentei hotărâri judecătorești.

În baza art. 86

3

alin. (3) C. pen., instanța a impus inculpatei C.G. să nu intre în

legătură cu persoanele vătămate l.A. și D.P. precum și cu familia acestora.

A atras atenția

inculpatei asupra prevederilor art. 86

4

C. pen., raportat la art. 83

și 84 C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub

supraveghere.

Condamnarea

inculpatului C.I. zis „R.", la:

- 9 (nouă) luni

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută de

art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a ll-a raportat la art. 2 pct. 2 lit. c) din

Legea nr. 678/2001 cu aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc.

pen., art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 74 alin. (2), art. 78, art. 76

lit. b) și art. 80 alin. (1) C. pen.

A aplicat

inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, respectiv

cele prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a

alege, pe o perioadă, de un an

;

- 2 (doi) ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, prevăzută de

art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza ll-a raportat la art. 2 pct. 2 lit. c) din

Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen., art. 320

1

C. proc. pen., art. 74 alin. (2) și art. 76 lit. c) C. pen.

A aplicat inculpatului

pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, respectiv cele prevăzute

de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, pe o

perioadă de 2 ani.

În baza art. 33

lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele mai sus aplicate

inculpatului C.I. zis „R.", în pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani

închisoare.

În baza art. 35

alin. (3) C. pen., a aplicat inculpatului C.I. zis „R." pedeapsa

complementară cea mai grea, a interzicerii unor drepturi, respectiv cele

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege,

pe o perioadă de 2 (doi) ani.

În baza art. 71

C. pen., a aplicat inculpatului C.I. zis „R." pedeapsa accesorie a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția

dreptului de a alege.

În baza art.

110 C. pen., a suspendat condiționat executarea pedepsei

rezultante de 2 (doi) ani închisoare aplicată mai

sus inculpatului C.I., zis

„R.", pe un termen de încercare de 3

ani.

A atras atenția

inculpatului C.I. zis „R." asupra prevederilor art. 83 și 84 C. pen.,

privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 71

alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicată

inculpaților C.G. și C.I. zis „R." pe durata suspendării sub supraveghere

a executării pedepsei închisorii, respectiv pe durata suspendării condiționate

a executării pedepsei închisorii.

A admis în

parte acțiunea civilă exercitată în cauză de părțile vătămate/părți civile și a

obligat inculpații C.G. (atât în calitate de inculpată cât și ca parte

responsabilă civilmente), în solidar cu inculpatul C.I. zis „R." Ia plata

către acestea a următoarelor sume de bani, în măsura în care acestea nu au fost

achitate de către inculpatul C.P., condamnat și obligat la plata despăgubirilor

civile față de aceleași părți vătămate/părți civile, prin sentința penală nr.

185 din 22 mai 2012 pronunțată în dosarul nr. 2169/108/2012 a Tribunalului

Arad.

- către partea

civilă l.A. suma de 1000 Euro sau echivalentul în Iei la data efectuării

plății;

- către partea

civilă D.P. suma de 3000 Euro sau echivalentul în lei la data efectuării

plății;

A respins, ca

nefondate, restul pretențiilor civile ale părților vătămate/părți civile.

În baza art.

191 alin. (1) și (3) C. proc. pen., a obligat inculpații la plata către stat a

sumei de 1100 lei fiecare, cheltuieli judiciare, inculpata C.G. calitate de

parte responsabilă civilmente fiind obligată în mod solidar cu inculpatul C.I. zis

„R.".

Pentru a

pronunța această sentință penală, Tribunalul Arad a reținut următoarele:

Prin

rechizitoriul nr. 43 D/P/2012, din 19 iulie 2012, al Biroului Teritorial Arad

din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T.,

înregistrat Ia această instanță în data de 19 iulie 2012, s-a dispus trimiterea

în judecată, a inculpatei C.G. pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- trafic de

persoane prevăzută și pedepsită de art. 12 alin. (l) și alin. (2) lit. a) raportat

Ia art. 2 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea

art. 75 alin. (l) lit. c) C. pen. (victimă, partea vătămată l.A.,

pct. I din starea de fapt);

- trafic de

minori prevăzută și pedepsită de art. 13 alin. (l), (2) și (3) teza a Il-a raportată

Ia art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea

art. 75 alin. (l) lit. c) C. pen. (victimă minoră, partea vătămată D.P.,

pct. 2 din starea de fapt);

- cu aplicarea

art. 33 lit. a) C. pen. și C.I. zis „R." pentru săvârșirea

infracțiunilor de trafic de persoane prevăzute și pedepsită de art. 12 alin. (l)

și alin. (2) lit. a) raportat Ia art. 2 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001,

cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. (închisoare 2 ani și 6 luni

– 7 ani și 6 luni și interzicerea unor drepturi) (victimă, partea vătămată l.A.,

pct. I din starea de fapt);

- trafic de

minori prevăzută și pedepsită de art. 13 alin. (l), (2) și (3) teza a ll-a raportat

la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea

art. 99 și urm. C. pen. (închisoare 5-10 ani și interzicerea unor

drepturi) (victimă minoră, partea vătămată D.P. pct. 2 din starea de fapt);

S-a reținut în

esență prin rechizitoriu faptul că:

În data de 10

martie 2011, în orașul Pâncota, jud. Arad, prin înșelăciune (promisiunea unui

loc de muncă bine plătit), inculpatul C.P. și inculpații C.G. și C.I. au

recrutat-o pe victima l.A., pe care ulterior au transportat-o în Germania, unde

prin întrebuințarea de violente și amenințări, au exploatat-o prin obligarea la

prestarea unor munci cu încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă,

salarizare, sănătate și securitate.

La data de 10

martie 2011, în orașul Pâncota, jud. Arad, prin înșelăciune (promisiuni de

căsătorie), inculpatul C.P. și inculpații C.G. și C.I. au recrutat-o pe victima

D.P. (minoră în vârstă de 17 ani), pe care ulterior au transportat-o în

Germania unde, prin întrebuințarea de violente și amenințări, au exploatat-o

prin obligarea la practicarea cerșetoriei și prostituției.

Audiați fiind

în fata instanței inculpații au recunoscut săvârșirea faptelor reținute în

sarcina lor prin rechizitoriu, solicitând aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen.

Procedând la

soluționarea cauzei, în condițiile art. 320

1

Cod procedură penală

din analiza declarațiilor inculpaților în faza cercetării judecătorești, coroborată

cu celelalte probe administrate în cauză în faza de urmărire penală:

- respectiv,

declarația victimei l.A.; declarația victimei D.P.; declarația martorei l.A.;

declarația martorei G.L.C.; declarația martorei P.N.; declarația martorei D.E.;

declarația martorului D.D.; - proces-verbal de redare a convorbirilor telefonice

dintre inculpatul C.P. și martora D.E.; - proces-verbal de redare a

convorbirilor telefonice dintre inculpatul C.P. martora D.D.; titlu călătorie

emis de Consulatul României Ia Bonn și bilet de călătorie pe numele victimei D.P.,

declarația

inculpatei C.G.;

declarația inculpatului C.I., instanța a reținut în sarcina inculpaților

săvârșirea faptelor în modalitățile descrise în rechizitoriu, respectiv:

În data de 10

martie 2011, în orașul Pâncota jud. Arad, la domiciliul părinților minorei D.P.

s-au prezentat cei doi inculpați împreună cu numitul C.P., în vederea încheierii

unei căsătorii între minoră și inculpatul C.I. zis „R.", minor și el la

acea dată. Căsătoria între minori s-a încheiat după ritualul etniei din care

făceau cu toții parte, prin înmânarea unei sume de bani de către soții C.,

părinților victimei D.P. Cu acea ocazie inculpații au cunoscut și pe partea

vătămată l.A., pe care I-au recrutat cu promisiunea unui loc de muncă bine

plătit în Germania, să le fie șofer. După încheierea acestei „căsătorii”,

inculpații, împreună cu cele două victime s-au deplasat în municipiul

Timișoara, iar după circa 4 zile, numitul C.P. a luat din nou legătura cu

familia victimei, solicitându-le părinților acesteia să o treacă pe aceasta

frontiera de stat a României cu Ungaria, pentru a se putea deplasa în

continuare în Germania, deoarece numai au timp să meargă la notar pentru

împuternicire. în consecință, părinții victimei D.P., s-au deplasat la

frontieră, au trecut-o pe aceasta frontiera de stat a Românei, după care s-au

întors la domiciliul lor din localitatea Pâncota, județul Arad (costul acestei

deplasări fiind suport de către numitul C.P.), iar inculpații împreună cu

victimele și-au continuat drumul până în Germania, în orașul Dortmund unde

inculpații aveau un apartament închiriat. Ajunși în Germania cei trei inculpați

prin întrebuințarea de violențe și amenințări au obligat-o pe minora D.P., Ia

practicarea cerșetoriei, prostituției și furtului din magazine, motiv pentru

care a și intrat în vizorul Poliției germane. În aceasta perioadă victima l.A. a

fost obligat prin întrebuințarea de presiuni fizice și psihice, atât de către

inculpații cât și de către numitul C.P. să lucreze ca șofer timp de 14-15 ore

zilnic Ia colectarea fierului vechi, în condiții inumane, fără să primească

bani sau mâncare, asistând totodată la tratamentul constând în bătăi suferit de

victima minoră D.P.

Prin sentința

penală nr. 185 din 22 mai 2012, în dosar nr. 2169/108/2012 a Tribunalului Arad,

s-a dispus condamnarea numitului C.P. la o pedeapsă rezultantă de 5 ani

închisoare cu executare pentru săvârșirea acestor fapte întrucât în faza de

urmărire penală cauza a fost disjunsă față de inculpații trimiși în judecată în

acest dosar.

Faptele

săvârșite de inculpați astfel cum au fost reținute în sarcina lor întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunilor de:

- trafic de

persoane prevăzută și pedepsită de art. 12 alin. (I) și alin. (2) lit. a) raportat

la art. 2 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea

art. 75 alin. (I) lit. c) C. pen. (victimă, partea vătămată l.A.) și

trafic de minori prevăzută și pedepsită de art. 13 alin. (I), (2) și (3) teza a

ll-a raportat la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea

art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen. (victimă minoră, partea vătămată D.P.),

infracțiuni aflate în situația concursului real de infracțiuni prevăzute de

art. 33 Iit. a) C. pen., pentru inculpata C.G.

- trafic de

persoane prevăzută și pedepsită de art. 12 alin. (I) și alin. (2) lit. a) raportat

Ia art. 2 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea

art. 99 și urm. C. pen. (victimă, partea vătămată l.A.) și trafic de

minori prevăzută și pedepsită de art. 13 alin. (I), (2) și (3) teza a ll-a raportat

la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea

art. 99 și urm. C. pen., (victimă minoră, partea vătămată D.P.),

infracțiuni aflate în situata concursului real de infracțiuni prevăzut de art.

33 lit. a) C. pen., pentru inculpatul C.I. zis „R.".

În conformitate

cu prevederile art. 16 din Legea nr. 678/2001, consimțământul persoanei,

victima traficului, nu înlătură răspunderea penală a făptuitorului. În cazul

infracțiunii care incriminează traficul de persoane majore este subînteleasă lipsa

consimțământului victimei la vreuna dintre acțiunile desfășurate de traficant,

atâta timp cât existenta acesteia este condiționată de utilizarea unor

procedee, în special violente de orice natură, în măsură să înfrângă libertatea

de a hotărî și a acționa a victimei. În ceea ce privește minorii se prezumă de

către legiuitor faptul că aceștia nu au capacitatea de a exprima un

consimțământ valabil, chiar dacă acțiunea de recrutare, transportare,

transferare sau găzduire a unui minor, în scopul exploatării acestuia, nu se

realizează prin mijloace de constrângere, astfel cum este cazul în speța de

fată. Astfel victima D.P. a fost inițial recrutată prin promisiunea unei așa

zise căsătorii, fiind îndemnată chiar de către părinții săi la încheierea

acesteia, în schimbul sumei de bani oferite de inculpați, fără a se întrebuința

violente, inițial și nici pe timpul transportului până în Germania. Victima I.A.,

major la data recrutării sale nu avea reprezentarea acțiunilor pe care va fi

obligat să le întreprindă odată ajuns în Germania împreună cu inculpații, fiind

convins că va acționa doar pe post de șofer al acestora, neputându-și imagina

condițiile în care va lucra, doar violentele exercitate de inculpați asupra sa

după ajungerea în Germania, au fost de natura a înfrânge libertatea sa de a

acționa, până în momentul în care a reușit să fugă.

Individualizarea

judiciară a pedepsei

privește pe inculpata C.G., la individualizarea pedepsei pe care instanța a

aplicat-o acesteia pentru infracțiunile săvârșite, s-au avut în vedere

criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv

prevederile generale ale codului penal, limitele legale de pedeapsă prevăzute

de legea specială, reduse cu 1/3 în condițiile art. 320

1

C. proc.

pen., gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpatei precum

și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Astfel, în

sarcina acesteia s-a reținut circumstanța agravantă prevăzută de art. 75 lit. c)

C. pen., săvârșirea infracțiunii împreună cu infractorul minor C.I. Totodată,

instanța a reținut ca circumstanțe atenuante împrejurările

prevăzute de art. 74 C. pen., dintre care se vor avea

în vedere lipsa

antecedentelor penale, conduita adoptată de aceasta în

fata instanței de judecată și comportarea sa sinceră precum și, nu în ultimul

rând faptul că are în întreținere 5 copii minori, concubinul acesteia C.P.,

tatăl copiilor, fiind deja condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare cu

executare. În consecință, existând un concurs între cauzele de agravare și

atenuare în ceea ce o privește pe inculpată, instanța a avut în vedere la

stabilirea pedepsei prevederile art. 80 alin. (1) C. pen.

privește pe inculpatul minor C.I., zis „R.", inculpat devenit major pe

perioada derulării procedurii judiciare, s-au avut în vedere aceleași criterii

generale de individualizare raportate la prevederile art. 109 alin. (1) C. pen.

și art. 320

1

C. proc. pen., cu consecința reducerii cu încă 1/3 a

limitelor de pedeapsă deja reduse ca urmare a reținerii stării de minorat.

Totodată instanța a reținut și în sarcina acestuia circumstanțele atenuante

prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen., respectiv conduita bună avută de acesta

înaintea săvârșirii infracțiunii precum și comportarea sa sinceră în fața

instanței de judecată.

Așa fiind, în

baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) raportat la art. 2 pct. 2 lit. a) din

Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen., art. 75

alin. (1) lit. c) C. pen., art. 74 alin. (2), art. 78 și 76 lit. c) C. pen. și

art. 80 alin. (1) C. pen., a condamnat pe inculpata C.G. la o pedeapsă de:

- un an

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane;

A aplicat

inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, respectiv cele

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege,

pe o perioadă de un an.

În baza art. 13

alin. (1), (2) și (3) teza a ll-a raportat la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea

nr. 678/2001 cu aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen.,

art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 74 alin. (2), art. 78, 76 lit. b) și

art. 80 alin. (1) C. pen., a condamnat pe aceiași inculpată la o pedeapsă de:

- 3 (trei) ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori.

A aplicat

inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, respectiv cele

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege,

pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 33

lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele principale mai sus aplicate

inculpatei C.G. în pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 35

alin. (3) C. pen., a aplicat inculpatei C.G. pedeapsa complementară cea mai

grea, a interzicerii unor drepturi, respectiv cele prevăzute de art. 64 Iit. a)

și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, pe o perioadă de 3 (trei) ani.

În baza și pe

durata prevăzută de art. 71 C. pen., a aplicat inculpatei G.G. pedeapsa

accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.,

cu excepția dreptului de a alege.

Ținând seama de

persoana condamnatei, raportat Ia criteriile mai sus menționate, de comportarea

sa sinceră în cursul cercetării judecătorești și văzând că sunt îndeplinite

condițiile legale legate de cuantumul pedepsei rezultante aplicate, instanța a

apreciat că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru aceasta

și, chiar fără executarea pedepsei, condamnata nu va mai săvârși infracțiuni

astfel încât, în baza art. 86

1

alin. (1) lit. b) și c), alin. (2),

art. 86

2

C. pen., a suspendat executarea pedepsei rezultante

aplicată mai' sus inculpatei C.G., sub supravegherea Serviciului de Probațiune

de pe lângă Tribunalul Timiș, pe un termen de încercare de 6 ani.

Pe durata

termenului de încercare, inculpata C.G. se va supune măsurilor de supraveghere

prevăzute de art. 86

3

alin. (1) lit. a) - d) C. pen., în

conformitate cu programarea efectuată de Serviciul de Probațiune, la care

aceasta este obligată să se prezinte în termen de 8 zile de la rămânerea

definitivă a prezentei hotărâri judecătorești.

În baza art. 86

3

alin. (3) C. pen., instanța a impus inculpatei C.G. să nu intre în

legătură cu persoanele vătămate l.A. și D.P. precum și cu familia acestora.

A atras atenția

inculpatei asupra prevederilor art. 86

4

C. pen., raportat la art. 83

și 84 C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub

supraveghere.

Il. În baza

art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) raportat Ia art. 2 pct. 2 lit. a) din Legea

nr. 678/2001; cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen., art. 74 alin. (2) și art. 76 lit. d) C. pen., a condamnat

pe inculpatul C.I. zis „R.", la o pedeapsă de:

- 9 (nouă) luni

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane.

A aplicat

inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, respectiv

cele prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a

alege, pe o perioadă de un an.

În baza art. 13

alin. (1), (2) și (3) teza ll-a raportat la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr.

678/2001, cu aplicarea art. 99 și urm C. pen., art. 320

1

C. proc.

pen., art. 74 alin. (2) și art. 76 lit. c) C. pen., a condamnat pe același

inculpat la o pedeapsă de:

- 2 (doi) ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori.

A aplicat

inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, respectiv

cele prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a

alege, pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 33

lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele mai sus aplicate

inculpatului C.I. zis „R.", în pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani

închisoare.

„R.” pedeapsa

complementară cea mai grea, a interzicerii unor drepturi, respectiv cele

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege,

pe o perioadă de 2 (doi) ani.

În baza și pe

durata prevăzută de art. 71 C. pen., a aplicat inculpatului C.I. zis „R."

pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și

b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege.

Având în vedere

vârsta fragedă a inculpatului, faptul că aceasta se află la primul contact cu

legea penală și văzând că sunt îndeplinite condițiile legale legate de

cuantumul pedepsei rezultante aplicate instanța a apreciat că în privința

acestuia scopul preventiv-educativ al pedepsei poate fi atins chiar fără

executarea acesteia în regim de detenție, astfel încât în baza art. 110 C. pen.,

a suspendat condiționat executarea pedepsei rezultante de 2 (doi) ani

închisoare aplicată mai sus inculpatului C.I., zis „R.", pe un termen de

încercare de 3 ani.

A atras atenția

inculpatului C.I. zis „R." asupra prevederilor art. 83 și 84 C. pen.,

privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 71

alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicată

inculpaților C.G. și C.I. zis „R." pe durata suspendării sub supraveghere

a executării pedepsei închisorii, respectiv pe durata suspendării condiționate

a executării pedepsei închisorii.

Soluționarea

acțiunii civile

În prezenta

cauză s-au constituit părți civile, partea vătămată I.A., care prin acțiunea

civilă precizată în fața instanței a solicitat suma de 1500 Euro, cu titlul de

daune morale de la ambii inculpați precum și partea vătămată D.P. care a

solicitat obligarea fiecărui inculpat la plata către ea a sumei de câte 15000

Euro, daune morale.

Astfel, în

soluționarea acțiunii civile din prezentul dosar, nu se poate face abstracție

de hotărârea judecătorească mai sus menționată prin care inculpatul C.P. a fost

condamnat pentru săvârșirea aceleiași fapte asupra acelorași părți civile și

obligat la plata despăgubirilor civile către acestea în sumă de 1000 Euro către

numitul l.A. și în sumă de 3000 Euro către numita D.P. Este neîndoielnic că

cele două victime ale infracțiunii de trafic de persoane sunt îndreptățite să

primească de la inculpați anumite sume de bani cu titlul de daune morale, în

măsura în care acestea pot duce Ia repararea prejudiciului moral suferit, însă

aceste sume de bani nu pot fi în măsură să ducă la o îmbogățire fără justă

cauză a părților civile. Din perspectiva psihologică experiențele traumatizante

ale traficării, pot avea efecte devastatoare asupra psihicului victimei, în

special asupra psihicului minorilor, fiind în măsură să genereze o multitudine

de simptome psihologice asociate simptomului de stres post traumatic, dintre

care pot fi enumerate: depresia, disocierea socială, teama, anxietate, etc.,

toate acestea putând genera diverse probleme psihologice chiar pe o perioadă

mai îndelungată de timp. Raportat fa aceste criterii precum și la circumstanțele

reale de săvârșire a faptei astfel cum au fost reținute de către instanță, s-a

apreciat că se impune obligarea inculpaților în baza art. 14, 346 C. proc. pen.

și art. 998 și următoarele C. civ., în solidar, la plata către părțile civile l.A.

a sumei de 1000 Euro sau echivalentul în lei la data efectuării plății, daune

morale, și la plata către partea civilă D.P. a sumei de 3000 Euro sau

echivalentul în lei, la data efectuării plății, cu același titlul, însă doar în

măsura în care aceste sume de bani nu au fost achitate de către inculpatul C.P.,

condamnat și obligat la plata despăgubirilor civile către aceleași părți

vătămate/părți civile prin sentința penală nr. 185 din 22 mai 2012, pronunțată

în dosar nr. 2169/108/2012, a Tribunalului Arad. Totodată potrivit acelorași

criterii instanța urmează a respinge ca nefondate restul pretențiilor civile.

În baza art.

191 alin. (1) și (3) C. proc. pen., a obligat inculpații la plata către stat a

sumei de 1100 lei fiecare, cheltuieli judiciare, inculpata C.G. în calitate de

parte responsabilă civilmente fiind obligată în mod solidar cu inculpatul C.I. zis

„R.".

II. Împotriva

acestei sentințe penale a declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Arad, solicitând

admiterea acestuia, desființarea sentinței penale apelate ca netemeinică și

nelegală și în rejudecare, pronunțarea unei noi hotărâri legale și temeinice;

Arată că în primul rând sentința penală apelată este nelegală în sensul că

inculpatul C.I. fiind minor nu i se putea aplica pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor, sens în care solicită înlăturarea acestei măsuri.

Î

n al doilea rând arată că sentința penală apelată este

netemeinică în sensul individualizării pedepselor, arătând că nu se impune

reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpaților prin simplul fapt

că inculpații nu au antecedente penale, precum și schimbarea modalității de

executare a pedepselor, față de gravitatea faptelor comise de inculpați.

Prin decizia

penală nr. 239/ A din 12 decembrie 2012, Curtea de Apel Timișoara a admis

apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte, de Casație și Justiție –

D.I.I..O.T. - Serviciul Teritorial Arad, împotriva sentinței penale nr. 388 din

2 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr. 4894/108/2012, a

desființat sentința apelată și rejudecând a înlăturat pedeapsa complementară a

interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) și b) C. pen.,

cu excepția dreptului de a alege, pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei

principale rezultante, în privința inculpatului C.I. zis „R.". privitoare

la suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate acestui inculpat, a

înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 86

1

lit. b) și c), alin. (2),

art. 86

2

C. pen., art. 86

3

alin. (1) lit. a) - d) C.

pen., art. 86

3

alin. (3) C. pen. și art. 86

4

C. pen., raportat

la art. 83 și 84 C. pen., privitoare la suspendarea executării pedepsei sub

supraveghere, aplicate inculpatei C.G., a dispus executarea pedepselor la care

au fost condamnați inculpații de prima instanță, respectiv de 3 (trei) ani

închisoare, inculpata C.G., și de 2 (doi) ani închisoare, inculpatul C.I., în

regim de detenție, privativ de libertate și a menținut în rest dispozițiile

sentinței penale nr. 388 din 2 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Arad în

dosar nr. 4894/108/2012.

Pentru a

pronunța această decizie, Curtea de Apel Timișoara a reținut următoarele:

Materialul

probator administrat în cauză a confirmat existența infracțiunilor de:

- trafic de

persoane prevăzut și pedepsit de art. 12 alin. (l) și (2) lit. a) raportat la

art. 2 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 75

alin. (l) lit. c) C. pen. (victimă, partea vătămată l.A., pct. l din starea de

fapt);

- trafic de

minori prevăzut și pedepsit de art. 13 alin. (l), (2) și (3) teza a ll-a raportat

la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea

art. 75 alin. (l) lit. c) C. pen. (victimă minoră, partea vătămată D.P.,

pct. 2 din starea de fapt), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., săvârșite de

inculpata C.G., și săvârșirea infracțiunilor de:

- trafic de

persoane prevăzut și pedepsit de art. 12 alin. (l) și (2) lit. a) raportat la

art. 2 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 99 și

urm. C. pen. (victimă, partea vătămată l.A., pct. I din starea de fapt);

- trafic de

minori prevăzut și pedepsit de art. 13 alin. (l), (2) și (3) teza a ll-a raportat

la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea

art. 99 și urm. C. pen. (victimă minoră, partea vătămată D.P., pct.

2 din starea de fapt); săvârșite de inculpatul C.I. zis „R”.

Potrivit

dispozițiilor art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, traficul de persoane

este o infracțiune ce se poate realiza prin mai multe modalități alternative,

respectiv recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei

persoane, prin amenințare, violență sau prin alte forme de constrângere, prin

răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de

imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-și exprima voința, ori

prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase

pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei

persoane, în scopul exploatării acestei persoane.

Potrivit alin. (2)

lit. a) al aceluiași articol, infracțiunea este mai gravă dacă a fost săvârșită

de două sau mai multe persoane împreună. Esențial pentru existența infracțiunii

este scopul urmărit prin realizarea acțiunilor mai sus indicate, și anume

exploatarea  persoanei victime a infracțiunii.

În ceea ce privește

noțiunea de „exploatare” aceasta este definită prin dispozițiile art. 2 din

Legea nr. 678/2001 ca fiind și executarea de servicii în mod forțat ori

efectuarea unor activități prin care se încalcă drepturi și libertăți

fundamentale ale omului.

Sub aspectul

laturii subiective, inculpații au acționat cu intenție directă, ei având

reprezentarea faptului că acțiunile săvârșite constând în recrutarea,

transportarea, cazarea victimelor precum și exploatarea ulterioară a acestora

prin obligarea la practicarea cerșetoriei, prostituției și furtului din

magazine, s-a făcut în scopul obținerii pentru ei de foloase materiale.

Starea de fapt

reținută de prima instanță este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor

administrate în cursul urmăririi penale, și administrate direct în fața

instanței, coroborate cu declarațiile inculpaților, care au recunoscut

săvârșirea faptelor și au fost de acord cu soluționarea cauzei pe baza probelor

de la urmărire penală, în condițiile art. 320

1

C. proc. pen.

Curtea de apel

a apreciat că sentința atacată este nelegală, întrucât inculpatul C.I. zis „R.",

era minor la data săvârșirii infracțiunilor, astfel că instanța de fond greșit

i-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor

prevăzute la art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege,

pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale rezultante.

Este adevărat

că textele de lege incriminatorii, în ce-I privește pe acest inculpat apelant,

prevăd și aplicarea pedepselor complementare, însă dispozițiile din Capitolul

referitor la minoritate, Titlul V din

;

Codul penal, statuează la

art. 109 alin. (3) că pedepsele complementare nu se aplică minorilor.

În ce privește

cuantumul pedepselor, instanța de apel a apreciat că instanța de fond a făcut o

corectă individualizare judiciară a acestora raportat la criteriile generale de

individualizare reglementate de prevederile art. 72 C. pen., respectiv gradul

de pericol social al faptelor comise, persoana inculpaților, care au adoptat un

comportament sincer, recunoscând săvârșirea faptelor, împrejurările care agravează

sau atenuează răspunderea penală, modul de comitere a faptelor, reținerea

circumstanțelor atenuante, aspecte care au fost complet și judicios evaluate,

pedepsele fiind coborâte sub minimul special prevăzut de lege.

Lipsa

antecedentelor penale, conduita adoptată de inculpați în fața instanței de

judecată și comportarea sinceră în cursul procesului sunt împrejurări ce pot

constitui circumstanțe atenuante, fiind prevăzute la art. 74 alin. (1) lit. a)

și c) C. pen., și deși prima instanță a menționat textul de lege referitor la

circumstanțele atenuante reținute în favoarea inculpaților C.G. și C.I., ca

fiind art. 74 alin. (2) C. pen., instanța de apel consideră că este vorba doar

despre o eroare materială, așa încât nu a reținut critica apelantei cu privire

la înlăturarea efectelor circumstanțelor atenuante reținute în favoarea

inculpaților.

În ce privește

modalitatea de executare, Curtea de Apel Timișoara a avut în vedere

dispozițiile art. 52 C. pen., conform cărora pedeapsa este o măsură de

constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul acesteia fiind

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față

de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.

Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de

caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între

gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata

sancțiunii și natura sa pe de altă parte iar pentru a conduce la atingerea

scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată

particularităților fiecărui individ și rațională, să fie adecvată și

proporțională cu gravitatea faptelor comise.

Față de aceste

aspecte, instanța de apel a constatat că pedepsele aplicate de prima instanță

pentru infracțiunile pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, deși

au fost just și proporțional dozate, se impunea alegerea unei alte modalități

de executare a acestora de către cei doi inculpați, și anume în regim de

privativ de libertate potrivit art. 57 C. pen., considerând că numai această

modalitate de executare, este de natură să satisfacă interesul general de

prevenție, raportat la pericolul concret al infracțiunilor comise, dar și de

rezonanța socială a faptelor îndreptate împotriva integrității persoanei, și a

garanțiilor că inculpații ar abandona comportamentul antisocial.

Instanța de

apel a apreciat că scopul de prevenție specială și generală al pedepselor cât

și reeducarea inculpaților se pot realiza numai cu executarea pedepselor în regim

privativ de libertate, iar alegerea modalității de executare cu suspendarea

condiționată, pentru inculpatul C.I., și respectiv suspendare sub supraveghere

pentru inculpata C.G., ar încuraja săvârșirea unor fapte similare celor

imputate și de către alte persoane ce ar percepe această manieră de executare,

ca pe o lipsă de reacție corespunzătoare a autorităților.

III. Împotriva

acestei decizii au formulat recurs inculpații, invocând cazul de casare

prevăzute de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., considerând că

modalitatea de executare a pedepselor este greșit stabilită de către instanța

de apel, solicitând instanței admiterea recursului, casarea deciziei recurate

și, menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală.

Înalta Curte,

analizând hotărârea din perspectiva cazului de casare invocat, apreciază ca

fiind nefondat recursul declarat de inculpații C.G. și C.I. pentru următoarele

considerente:

Analiza

coroborată a ansamblului probator administrat de-a lungul procesului penal, în

mod corect a condus la reținerea faptului că acesta este apt să răstoarne

prezumția de nevinovăție și să facă dovada deplină a angajării răspunderii

penale a inculpaților, stabilind fără dubiu, existența faptelor și forma de

vinovăție cu care aceștia au acționat.

Înalta Curte

apreciază că în mod corect instanța de apel a dispus înlăturarea dispozițiilor

privind suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate inculpatei C.G.,

respectiv suspendarea pedepsei aplicate inculpatului C.I., întrucât scopul

pedepselor aplicate acestora nu se poate realiza decât prin executarea în regim

de detenție.

Conform art. 52

C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a

condamnatului, scopul acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni,

formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față

de regulile de conviețuire socială. Atingerea dublului scop preventiv și

educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de

asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială

a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte

iar pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa

trebuie să fie adecvată particularităților fiecărui inculpat și rațională, să

fie adecvată și proporțională cu gravitatea faptelor comise.

Înalta Curte

consideră că pedepsele aplicate inculpaților au fost just și proporțional

dozate în raport de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute

de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de legea specială,

astfel cum au fost reduse ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., pericolul social crescut al faptelor incriminate

rezultat din stabilirea limitelor de pedeapsă, contribuția efectivă a

inculpaților, săvârșirea infracțiunilor cu intenție directă, precum și persoana

inculpaților și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală,

respectiv recunoașterea faptelor și lipsa antecedentelor penale. În ceea ce

privește regimul de executare a pedepselor aplicate, Înalta Curte consideră că

singurul apt să conducă la atingerea scopului pedepselor aplicate inculpaților

este regimul privativ de libertate. Doar această modalitate de executare este

de natură să satisfacă interesul general de prevenție, raportat la pericolul

concret al infracțiunilor comise, dar și de rezonanța socială a faptelor îndreptate

împotriva libertății și demnității persoanei, și a garanțiilor că inculpații

vor renunța la comportamentul antisocial.

În aceste

condiții scopul de prevenție specială și generală al pedepselor cât și

reeducarea inculpaților se pot realiza numai cu executarea pedepselor în regim

privativ de libertate, iar alegerea modalității de executare cu suspendarea

condiționată, pentru inculpatul C.I., și respectiv suspendare sub supraveghere

pentru inculpata C.G., ar încuraja săvârșirea unor fapte similare celor

imputate și de către alte persoane ce ar percepe această manieră de executare,

ca pe o lipsă de reacție corespunzătoare a autorităților.

Înalta Curte

apreciază nefondată și critica invocată de către reprezentantul Ministerului Public

privind greșita

aplicare a pedepsei de

complementare

a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu

excepția dreptului de a alege pentru inculpata C.G., întrucât textele de lege

incriminatorii, respectiv art. 12 și art. 13 din Legea nr. 678/2001 prevăd

alături de pedeapsa principală și aplicarea pedepsei complementare.

Față de aceste

aspecte, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de

inculpații C.G. și C.I. împotriva deciziei penale nr. 239/ A din 12 decembrie

2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală și îi va obliga la plata sumelor

de câte 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care, sumele

de câte 75 lei, reprezentând onorariile parțiale ale apărătorilor desemnați din

oficiu pentru inculpați, până la prezentarea apărătorului ales, respectiv

sumele de câte 75 lei, reprezentând onorariul datorat apărătorului desemnat din

oficiu pentru intimata parte civilă D.P., se vor avansa din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de inculpații C.G. și C.I. împotriva deciziei

penale nr. 239/ A din 12 decembrie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă

recurenții inculpați la plata sumelor de câte 350 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care, sumele de câte 75 lei, reprezentând onorariile

parțiale ale apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpați, până la

prezentarea apărătorului ales, respectiv sumele de câte 75 lei, reprezentând

onorariul datorat apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata parte civilă

D.P., se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi, 10 aprilie 2013.