ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 279/2012

Asupra cauzei civile

de față, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr.

489 din 16 decembrie 2010, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru

cauze cu minori și de familie, a admis apelurile declarate de pârâtul S.R. prin

M.F.P., prin D.G.F.P. Olt, și de M.P. - Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt

împotriva sentinței civile nr. 857 de la 30 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul

Olt, secția civilă. A schimbat sentința și a respins acțiunea formulată de

reclamanta C.S. A respins apelul declarat de reclamantă.

Pentru a pronunța

această decizie, Curtea a reținut următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată, la data de 6 aprilie 2010, reclamanta C.S. a chemat în judecată

pe pârâtul S.R. prin M.F.P. București, solicitând instanței ca în temeiul Legii

nr. 221/2009 să-i fie acordate despăgubiri morale în cuantum de 550.000 euro

determinate de prejudiciul cauzat ca urmare a deportării din motive politice.

Prin sentința civilă

857 din 30 iunie 2010 a Tribunalului Olt s-a a

dmis în

parte acțiunea și a fost obligat pârâtul la plata sumei de 65.000 lei,

reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin deportarea

familiei sale, precum și la 1500 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.

Pentru a

se pronunța astfel, tribunalul a reținut că

reclamanta este descendent de gradul I al

autorului V.G., decedat la data de 15 februarie 1975, și al autoarei V.C.,

decedată la 27 septembrie 2006, care prin decizia M.A.I. nr. 200/1951 au fost

deportați în localitatea Urleasca Nouă – Măzăreni, județul Brăila, unde și-au

construit o casă din chirpici acoperită cu paie, înfruntând frigul și foamea și

locuind în condiții de mizerie, până în anul 1955.

În anul 1954 s-a

născut reclamanta V.S., în perioada în care familia sa se afla în această

localitate.

S-au considerat

incidente dispozițiile art. 1 alin. (2) și art. 3 din Legea nr. 221/2009 în

considerarea faptului că autorii reclamantei au suferit măsuri administrative

cu caracter politic prevăzute expres de lege, și în consecință, aceasta

beneficiază de măsurile reparatorii prevăzute de art. 5 din Legea nr. 221/2009,

care prevăd posibilitatea obținerii despăgubirilor pentru prejudiciul moral

suferit prin deportare.

La stabilirea

cuantumului s-a ținut cont de perioada deportării familiei reclamantei și de

suferințele suportate ca urmare a acestei deportări, considerându-se că suma de

65.000 lei este de natură să acopere prejudiciul moral cauzat prin deportarea

familiei sale.

În ceea ce privește

despăgubirile morale solicitate în nume propriu, instanța a considerat că acestea

nu se cuvin a fi acordate, având în vedere că reclamanta s-a născut în anul

1954, în perioada în care familia sa se afla în domiciliul obligatoriu,

neputând realiza și conștientiza greutățile familiei sale până în anul 1955

când li s-au ridicat restricțiile domiciliare.

Asupra

apelurilor declarate în cauză de către pârât și M.P., Curtea a reținut următoarele:

Reclamanta

a promovat acțiunea privind obligarea S.R. la acordarea daunelor morale în

temeiul dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, potrivit

cu care persoanele care au

suferit condamnări cu

caracter politic, în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, sau

descendenții acestora până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței

de judecată acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin

condamnare.

Aceste

dispoziții au fost declarate neconstituționale prin decizia nr. 1358 din 21

octombrie 2010 a Curții Constituționale, publicată în M. Of. din 15 noiembrie

2010.

Potrivit

art. 147 alin. (1) din Constituție, decizia prin care o normă de drept a fost

declarată neconstituțională își încetează efectele după 45 zile de la

publicarea deciziei în M. Of., iar pe durata acestui termen dispozițiile sunt

suspendate de drept.

Deși

la data soluționării apelului de față termenul de 45 zile prevăzut de textul

constituțional nu a expirat, dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr.

221/2009 nu mai pot fi aplicate, suspendarea echivalând cu inexistența normei

juridice, cu atât mai mult cu cât se prevede expres că după împlinirea

termenului dispozițiile legale își încetează efectele.

În

condițiile stabilite de art. 31 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 și art. 147

alin. (4) din Constituție, decizia care a declarat neconstituțională o

dispoziție legală este definitivă și obligatorie, efectele sale se răsfrâng și

în alte cauze, nu numai în cauza în care a fost invocată excepția. Decizia este

general obligatorie,

opozabilă erga omnes, inclusiv pentru instanțele

judecătorești

și are putere numai pentru viitor, ceea ce

înseamnă că după publicare ea are efect asupra cauzelor aflate în curs de

soluționare sau care se vor soluționa în viitor.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs reclamanta

C.S., susținând

că aceasta

a fost dată cu încălcarea art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992.

Prin decizia nr. 1358

din 21 octombrie 2010, Curtea Constituțională constată că prevederile art. 5 alin.

(1) lit. a) teza 1 din Legea nr. 221/2009, cu modificările și completările

ulterioare, sunt neconstituționale pe motiv ca există paralelism cu

dispozițiile Decretului - Lege nr. 118/1990. Numai aceste prevederi s-au

declarat neconstituționale, nu întregul articol sau întreaga lege .

Totuși, instanța de

apel nu trebuia să se pronunțe pe fond ci trebuia sa suspende judecata, așa cum

cere art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât timp de 45 zile de la

publicarea deciziei Curții Constituționale prevederile de lege constatate

constituționale sunt suspendate pentru ca în acest timp organele în drept să

pună de acord aceste dispoziții cu dispozițiile constituționale.

Analizând decizia în

raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat,

în considerarea celor ce succed:

Art. 31 alin. (3) din

Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale

prevede că

d

ispozițiile

din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își

încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții

Constituționale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz,

nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției, iar

pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale

sunt suspendate de drept.

Decizia de apel a

fost pronunțată la data de 16 decembrie 2010, după publicarea deciziile nr. 1.358

din 21 octombrie 2010 și nr. 1.360 din 21 octombrie 2010 (M. Of. nr. 761/15.11.2010)

prin care Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a

dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009

privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate

acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.

Efectele acestor

decizii ale Curții Constituționale au generat pronunțarea deciziei în interesul

Legii nr. 12/2011 (M. Of. nr. 789/7.11.2011), care se aplică cu prioritate,

prin care s-a statuat că, Urmare a deciziilor Curții Constituționale nr. 1.358/2010 și nr. 1.360/2010, dispozițiile art. 5 alin. (1) lit.

a) teza I din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter

politic și măsurile administrative asimilate acestora și-au încetat efectele și

nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la

data publicării deciziilor instanței de contencios constituțional în M. Of.

În aplicarea deciziei

în interesul legii, obligatorie potrivit art. 330

7

C. proc. civ., se

constată că sentința primei instanțe nu era definitivă la data publicării

deciziilor Curții Constituționale în discuție, ceea ce însemnă că dispozițiile art.

5 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter

politic și măsurile administrative asimilate acestora și-au încetat efectele și

nu mai pot constitui temei juridic pentru susținerea acțiunii.

În consecință, Înalta

Curte va dispune respingerea recursului, ca nefondat, motivul invocat neavând

relevanță în contextul în discuție, cu aplicarea art. 312 alin. (1) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclamanta

C.S.

împotriva

deciziei civile nr. 489 din 16 decembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 ianuarie 2012.