ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 279/2012

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 489 din 16 decembrie 2010, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelurile declarate de pârâtul S.R. prin M.F.P., prin D.G.F.P. Olt, și de M.P. - Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt împotriva sentinței civile nr. 857 de la 30 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul Olt, secția civilă. A schimbat sentința și a respins acțiunea formulată de reclamanta C.S. A respins apelul declarat de reclamantă. Pentru a pronunța această decizie, Curtea a reținut următoarele: Prin acțiunea înregistrată, la data de 6 aprilie 2010, reclamanta C.S. a chemat în judecată pe pârâtul S.R. prin M.F.P.

București, solicitând instanței ca în temeiul Legii nr. 221/2009 să-i fie acordate despăgubiri morale în cuantum de 550.000 euro determinate de prejudiciul cauzat ca urmare a deportării din motive politice. Prin sentința civilă 857 din 30 iunie 2010 a Tribunalului Olt s-a a dmis în parte acțiunea și a fost obligat pârâtul la plata sumei de 65.000 lei, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin deportarea familiei sale, precum și la 1500 lei cheltuieli de judecată către reclamantă. Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că reclamanta este descendent de gradul I al autorului V.G., decedat la data de 15 februarie 1975, și al autoarei V.C., decedată la 27 septembrie 2006, care prin decizia M.A.I.

nr. 200/1951 au fost deportați în localitatea Urleasca Nouă – Măzăreni, județul Brăila, unde și-au construit o casă din chirpici acoperită cu paie, înfruntând frigul și foamea și locuind în condiții de mizerie, până în anul 1955. În anul 1954 s-a născut reclamanta V.S., în perioada în care familia sa se afla în această localitate. S-au considerat incidente dispozițiile art. 1 alin. (2) și art. 3 din Legea nr. 221/2009 în considerarea faptului că autorii reclamantei au suferit măsuri administrative cu caracter politic prevăzute expres de lege, și în consecință, aceasta beneficiază de măsurile reparatorii prevăzute de art. 5 din Legea nr. 221/2009, care prevăd posibilitatea obținerii despăgubirilor pentru prejudiciul moral suferit prin deportare.

La stabilirea cuantumului s-a ținut cont de perioada deportării familiei reclamantei și de suferințele suportate ca urmare a acestei deportări, considerându-se că suma de 65.000 lei este de natură să acopere prejudiciul moral cauzat prin deportarea familiei sale. În ceea ce privește despăgubirile morale solicitate în nume propriu, instanța a considerat că acestea nu se cuvin a fi acordate, având în vedere că reclamanta s-a născut în anul 1954, în perioada în care familia sa se afla în domiciliul obligatoriu, neputând realiza și conștientiza greutățile familiei sale până în anul 1955 când li s-au ridicat restricțiile domiciliare. Asupra apelurilor declarate în cauză de către pârât și M.P., Curtea a reținut următoarele: Reclamanta a promovat acțiunea privind obligarea S.R.

la acordarea daunelor morale în temeiul dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, potrivit cu care persoanele care au suferit condamnări cu caracter politic, în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, sau descendenții acestora până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței de judecată acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare. Aceste dispoziții au fost declarate neconstituționale prin decizia nr. 1358 din 21 octombrie 2010 a Curții Constituționale, publicată în M. Of. din 15 noiembrie 2010. Potrivit art. 147 alin. (1) din Constituție, decizia prin care o normă de drept a fost declarată neconstituțională își încetează efectele după 45 zile de la publicarea deciziei în M. Of., iar pe durata acestui termen dispozițiile sunt suspendate de drept.

Deși la data soluționării apelului de față termenul de 45 zile prevăzut de textul constituțional nu a expirat, dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 nu mai pot fi aplicate, suspendarea echivalând cu inexistența normei juridice, cu atât mai mult cu cât se prevede expres că după împlinirea termenului dispozițiile legale își încetează efectele. În condițiile stabilite de art. 31 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 și art. 147 alin. (4) din Constituție, decizia care a declarat neconstituțională o dispoziție legală este definitivă și obligatorie, efectele sale se răsfrâng și în alte cauze, nu numai în cauza în care a fost invocată excepția. Decizia este general obligatorie, opozabilă erga omnes, inclusiv pentru instanțele judecătorești și are putere numai pentru viitor, ceea ce înseamnă că după publicare ea are efect asupra cauzelor aflate în curs de soluționare sau care se vor soluționa în viitor.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta C.S., susținând că aceasta a fost dată cu încălcarea art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992. Prin decizia nr. 1358 din 21 octombrie 2010, Curtea Constituțională constată că prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) teza 1 din Legea nr. 221/2009, cu modificările și completările ulterioare, sunt neconstituționale pe motiv ca există paralelism cu dispozițiile Decretului - Lege nr. 118/1990. Numai aceste prevederi s-au declarat neconstituționale, nu întregul articol sau întreaga lege . Totuși, instanța de apel nu trebuia să se pronunțe pe fond ci trebuia sa suspende judecata, așa cum cere art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât timp de 45 zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale prevederile de lege constatate constituționale sunt suspendate pentru ca în acest timp organele în drept să pună de acord aceste dispoziții cu dispozițiile constituționale.

Analizând decizia în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, în considerarea celor ce succed: Art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale prevede că d ispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției, iar pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept. Decizia de apel a fost pronunțată la data de 16 decembrie 2010, după publicarea deciziile nr. 1.358 din 21 octombrie 2010 și nr. 1.360 din 21 octombrie 2010 (M. Of.

nr. 761/15.11.2010) prin care Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Efectele acestor decizii ale Curții Constituționale au generat pronunțarea deciziei în interesul Legii nr. 12/2011 (M. Of. nr. 789/7.11.2011), care se aplică cu prioritate, prin care s-a statuat că, Urmare a deciziilor Curții Constituționale nr. 1.358/2010 și nr. 1.360/2010, dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor instanței de contencios constituțional în M. Of.

În aplicarea deciziei în interesul legii, obligatorie potrivit art. 330 7 C. proc. civ., se constată că sentința primei instanțe nu era definitivă la data publicării deciziilor Curții Constituționale în discuție, ceea ce însemnă că dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru susținerea acțiunii. În consecință, Înalta Curte va dispune respingerea recursului, ca nefondat, motivul invocat neavând relevanță în contextul în discuție, cu aplicarea art. 312 alin. (1) C. proc. civ. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta C.S.

împotriva deciziei civile nr. 489 din 16 decembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2012.