ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1464/2011

Deliberând asupra recursului de față pe baza lucrărilor și materialului aflate în dosarul cauzei a constatat următoarele: 1. Tribunalul Vaslui, secția penală, prin sentința penală nr. 140 din 26 mai 2010 soluționând în fond cauza penală dedusă judecății a hotărât următoarele: a) a respins ca neîntemeiate cererile formulate de inculpat de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea dedusă judecății prin rechizitoriu prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. în infracțiunea mai ușoară praeterintenționată de vătămare corporală gravă prin punerea în primejdie a vieții părții vătămate prevăzută de art. 182 alin. (2) teza ultimă C. pen. și respectiv reținerea legitimei apărări ori depășirea limitelor legitimei apărări prevăzute de art. 44 alin. (2) și (3) C. pen.

și art. 73 lit. a) C. pen.; b) în baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. reținută prin rechizitoriu în infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) și art. 76 alin. (2) C. pen. și în consecință; c) a condamnat pe inculpatul N.B.P., în baza art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) și art. 76 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare. În baza art. 86 1 C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere conform art. 86 2 C. pen., pe un termen de încercare de 6 ani, interval de timp în care inculpatul a fost obligat să se supună măsurilor de supraveghere și obligațiilor corelative arătate prin sentință, potrivit art. 86 3 și urm. C. pen., atrăgându-se atenția acestuia și asupra consecințelor din art. 86 4 C. pen.

privind revocarea măsurii amintite. În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea specială către stat a corpului delict reprezentând un cuțit tip briceag aflat la camera de corpuri delicte a instanței și înregistrat la poziția 84/2009 în Registrul de corpuri delicte a instanței. Pe latură civilă în conformitate cu dispozițiile art. 346 rap. la art. 15 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul N.B.P. către partea civilă U.E.M. asistat de reprezentantul legal U.V. la 5.000 lei daune morale (respingându-se ca neîntemeiată solicitarea părții civile amintite privind obligarea inculpatului către aceasta și la suma de 15.000 lei daune materiale). S-a constatat că inculpatul N.B.P. a achitat părții vătămate constituită parte civilă U.E.M.

până la data pronunțării prezentei sentințe suma de 3000 lei. În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006 inculpatul N.B.P. a fost obligat să achite părților civile: Spitalul Județean de Urgență Vaslui – suma de 1344 lei și Serviciului de Ambulanță Județean Vaslui – suma de 172 lei, cu titlu de despăgubiri civile. Conform art. 191 C. proc. pen. a fost obligat Inculpatul la suma de 390 lei cheltuieli judiciare către stat. Sesizarea tribunalului, regulat făcută prin rechizitoriu potrivit competenței după materie, are ca finalitate juridică tragerea la răspundere penală a inculpatului N.B.P., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen.

ce s-a pretins a fi fost comisă prin aceea că în noaptea de 25/26 iulie 2009, în jurul orelor 1,00, în loc public, respectiv între blocurile de pe str. din mun. Vaslui și pe fondul unui conflict spontan, inculpatul N.B.P. i-a aplicat vătămatului U.E.M. trei lovituri cu un cuțit tip briceag, dintre care o lovitură penetrantă în cavitatea toraco - abdominală, care a cauzat leziuni traumatice severe, leziuni care au necesitat pentru vindecare 23/24 zile de îngrijiri medicale și care au pus în primejdie viața părții vătămate. În cursul cercetării judecătorești efectuată în condițiile art. 288-291 C. proc. pen. și cu respectarea garanțiilor procesuale și procedurale privind asigurarea dreptului la apărare prevăzută de art. 6, art. 171 și art. 172 C. proc.

pen. și art. 6 paragraf 1 din CEDO au fost audiați partea vătămată, inculpatul N.B.P., martorii în acuzare B.S.R., S.I.C. și N.P., martorii în apărare propuși de inculpat N.D. și P.F. fiind depuse de asemenea în circumstanțiere la dosar de către inculpat relații scrise de la diverse persoane privind comportament anterior și actual al acestuia în familie și societate, acte medicale și alte înscrisuri atestând că achitat părții civile suma de 3.000 lei din despăgubirile solicitate (15.000 lei daune morale și 5.000 lei daune materiale), mijloace de probă pe baza cărora instanța a reținut următoarea situație de fapt: Inculpatul N.B.P., în vârstă de 19 ani, locuiește cu părinții săi în municipiul Vaslui, cartier în care își are domiciliul și partea vătămată U.E.M., în vârstă de 16 ani, cei doi cunoscându-se ocazional anterior.

In seara zilei de 26 iulie 2009, după orele 22.00, inculpatul N.B.P. a plecat de acasă în oraș, mergând mai întâi la un bar din zona stadionului, unde a consumat 2-3 sticle de bere, după care a mers în zona gării, iar după orele 24.00 a plecat spre casă. Pe parcursul deplasării spre casă, inculpatul N.B.P. și-a cumpărat o sticlă cu bere. În jurul orelor 01.00, inculpatul N.B.P. a traversat str. S., către str. H., prin zona magazinului „Aurocor", unde se află și o cabină telefonică. În acest timp, pe strada H., pe partea opusă celei unde se afla inculpatul, se deplasau partea vătămată U.E.M., împreună cu martorul B.S.R., în urma lor venind și martorii S.I.C. și B.L.M. Ajungând în intersecție partea vătămată U.E.M.

și martorul B.S.R. au observat pe inculpat în zona cabinei telefonice, au strigat la acesta în intenția de conversa în legătură cu prezența sa în acel loc la acea oră întârziată din noapte. Fiind sub influența alcoolului, inculpatul N.B.P. a răspuns jignitor situație în care iritat de comportamentul amintit partea vătămată s-a angajat în traversarea străzii către inculpat. Pe aleea dintre blocurile 151 și 158 U.E.M. și inculpatul N.B.P. s-au întâlnit față în față, declanșându-se între aceștia o altercație verbală, partea vătămată aducându-i reproșuri pentru limbajul injurios anterior folosit. În apropierea acestora a sosit și martorul B.S.R., pentru a asista la desfășurarea altercației amintite.

Partea vătămată – astfel cum a recunoscut în declarația făcută la cercetarea judecătorească – a aplicat o palmă peste fața inculpatului iar cu piciorul a lovit sticla cu bere din mâna acestuia. În aceste condiții, inculpatul N.B.P. a scos din buzunar un cuțit cu lamă rabatabilă, prevăzut cu arc și buton pentru ejectarea lamei din mâner și i-a aplicat părții vătămate o lovitură de cuțit în flancul stâng toraco - abdominal. Surprinsă de reacția violentă extremă a inculpatului partea vătămată s-a întors cu spatele la acesta încercând să se salveze prin fugă. Inculpatul, în pofida atitudinii defensive amintite adoptate de victimă a urmărit-o aplicându-i alte două lovituri de cuțit în spate, după care a fugit printre blocuri către domiciliu, urmărit de ceilalți martori din grupul părții vătămate.

Datorită amenințărilor cu cuțitul din partea inculpatului martorii au încetat urmărirea revenind la locul faptei pentru a acorda primele îngrijiri părții vătămate, căzută pe trotuar în apropierea cabinei telefonice din zonă. Martorii B.S.R., S.I.C. și B.M.L. au încercat apoi, văzând starea gravă în care era prietenul lor, să convingă un taximetrist să-l transporte la Spitalul Județean de Urgență Vaslui, însă au fost refuzați, astfel că martorul B.M.L. a apelat serviciul de urgență „112" , fiind sesizate atât organele de poliție, cât și ambulanța, care au transportat victima la spital. Între timp inculpatul N.B.P. s-a deplasat la domiciliu, de unde a apelat și el serviciul de urgență „112". Sosirea acasă a inculpatului a fost sesizată de mama sa N.D., care a aflat de la el că a avut un conflict cu o persoană, însă nu i-a spus că a lovit cu cuțitul.

A doua zi dimineața, respectiv 27 iulie 2009, inculpatul N.B.P. s-a deplasat de la domiciliul său, la o distanță de peste 2 km., până în curtea fostelor depozite „Leguvas" din mun. Vaslui, unde a aruncat cuțitul într-un WC public. Fiind începute cercetările de către organele de poliție, inculpatul N.B.P., nu a recunoscut săvârșirea faptei, susținând că nu a avut cuțit asupra sa în noaptea de 26/27 iulie 2009, insinuând astfel că partea vătămată, ar fi fost tăiat cu cuțitul de unul dintre martorii care îl însoțeau (vezi fila 73). S-a procedat la efectuarea cercetării la fața locului, care a fost apoi extinsă la domiciliul inculpatului, unde se afla tatăl acestuia - martorul N.P., iar după o discuție cu acesta , inculpatul a recunoscut că el l-a lovit cu cuțitul pe U.E., după care a condus procurorul, de pe str. H. și până la depozitele fostului „Leguvas", indicând WC-ul unde aruncase cuțitul, care a fost astfel găsit (vezi fila 7-35).

Ulterior inculpatul și-a schimbat din nou poziția procesuală susținând că partea vătămată s-a tăiat singură în cuțitul ținut în mână de acesta (vezi fila 74). Partea vătămată U.E.M. a fost spitalizat în perioada 27 iulie 2009 - 06 august 2009, primind îngrijiri de specialitate (vezi fila 51 - 68), iar după externare a fost întocmit Raportul de expertiză medico-legală nr. 242/ED/2009 al Serviciului Medico - Legal Județean Vaslui (vezi fila 48 - 49), prin care s-au concluzionat următoarele :„ 1). U.E.M. prezintă leziuni traumatice de tipul plăgii înjunghiate penetrante toraco - abdominal, cu hemopneumotorax și hemoperitoneu consecutiv, interesarea diafragmului și capsulei splenice, cu hernie gastrică în cavitatea pleurală, secționarea arcului costal 9 stânga și plăgilor tăiate nepenetrante toracice.

2) Leziunile s-au putut produce prin lovire cu obiect tăietor înțepător (posibil cuțit), aplicat pe planul lateral stâng, la baza toracelui sus-numitului,pentru leziunea penetrantă și pe fața posterioară a hemitoracelui drept pentru plăgile nepenetrante.3) Pot data din noaptea de 26/27 iulie 2009. 4) Necesită 23 - 24 zile îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor. 5) Leziunile au pus în primejdie viața sus-numitului. 6) Apreciem poziția victimei și a agresorului ca fiind față în față." Topografia leziunii toraco-abdominale prezentată de victimă, respectiv partea lateral stânga, făcea cu totul improbabilă varianta auto-accidentării, iar împrejurarea că victima a mai suferit și doua plăgi tăiate în zona spatelui indica fără dubiu că acesta a fost de fapt lovit de inculpat cu cuțitul.

În acest context, fiind reaudiat de procuror, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, omițând însă să declare și cele două lovituri cu cuțitul aplicate victimei în zona spatelui (fila 77 - 78). În drept - fapta inculpatului de a aplica părții vătămate, în loc public trei lovituri de cuțit dintre care două penetrante, cauzându-i leziuni care i-au pus în primejdie viața a fost apreciată de instanță a realiza conținutul constitutive al infracțiunii de tentativă de omor calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen. Instanța a reținut de asemenea că inculpatul a săvârșit infracțiunea în stare de provocare în condițiile art. 73 lit. b) C. pen. Starea de puternică tulburare sub imperiul căreia inculpatul a acționat a fost determinată de acțiunea violentă a părții vătămate care, însoțită de încă o persoană i-a adresat injurii inculpatului și l-a lovit de mai multe ori cu palma peste față.

Acțiunea extrem de violentă a părții vătămate a avut ca urmare producerea unor leziuni care au necesitat 14/15 zile de îngrijiri medicale.Ca urmare a acestei agresiuni, inculpatul a scos din buzunar cuțitul tip briceag cu care i-a aplicat părții vătămate trei lovituri dintre care una penetrantă cu consecința producerii unor leziuni care i-au pus în primejdie viața. Inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracțiunea reținută prin actul de sesizare în cea de vătămare corporală grav prev. de art. 182 alin. (2) C. pen. și reținerea circumstanței atenuante legale prev. de art. 73 lit. a) C. pen. De asemenea a susținut inculpatul prin apărător că acesta s-ar fi aflat în stare de legitimă apărare și că datorită tulburării și temerii a depășit limitele unei apărări proporționale cu gravitatea pericolului în sensul dispozițiile art. 44 alin. (3) C. pen.

Cererile și susținerile în apărare amintite au fost înlăturate de instanță ca neîntemeiate cu motivarea că avându-se în vedere modalitatea în care inculpatul a acționat, respectiv lovind partea vătămată cu un obiect apt a produce leziuni letale într-o zonă în care sunt organe vitale și cu intensitate, rezultă că acesta chiar dacă nu a urmărit suprimarea vieții părții vătămate a acceptat posibilitatea producerii acestui rezultat ca urmare potențială a activității sale violente. Rezultatul mai grav, respectiv punerea în primejdie a părții vătămate este urmarea activității intenționate a inculpatului, chiar dacă este vorba de intenție indirectă, și nicidecum a culpei acestuia, caracteristică infracțiunii prevăzute de art. 182 alin. (2) C. pen.

Materialitatea faptei relevă o disproporție majoră între apărare și atac făcând inaplicabile astfel dispozițiile art. 44 alin. (3) C. pen. („din cauză tulburării sau temerii a depășit limitele unei apărări proporționale cu gravitatea pericolului și cu împrejurările în care s-a produs atacul”) precum și cele ale art. 73 lit. a) C. pen. („depășirea limitelor legitimei apărări…”). S-a reținut astfel cum s-a arătat anterior că inculpatul a comis infracțiunea în condițiile circumstanței atenuante legale a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., stare de tulburare indusă de comportarea violentă inițială a victimei (i-a aplicat o palmă peste față și o lovitură de picior în sticla cu bere din mână).

La individualizarea pedepsei, în conformitate cu dispozițiile art. 72 C. pen. instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei comise, datele privind persoana inculpatului, atitudinea acestuia în timpul procesului și starea de provocare. În considerarea elementelor de individualizare legală și judiciară sus-menționate s-a apreciat de asemenea că finalitatea preventiv educativă a pedepsei stabilită de legiuitor prin dispozițiile art. 52 C. pen.poate fi realizată prin suspendarea executării acesteia sub supraveghere în condițiile art. 86 1 și urm. C. pen. Pe durata executării pedepsei inculpatului au fost interzise drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

La soluționarea acțiunilor civile s-a avut în vedere că inculpatul a fost de acord să-i achite părții vătămate U.E.M. suma de 5000 lei cu titlu de daune morale astfel că instanța a dat eficiență pe de o parte înțelegerii părților conf. art. 969 C. civ. S-a luat act de asemenea că partea civilă U.E.M. asistată de reprezentantul legal U.V. a renunțat la cererea privind obligarea inculpatului la daune materiale. Existența stării de provocare a fost avută în vedere la reducerea cuantumului despăgubirilor civile corespunzător culpei victimei, către celelalte părți civile în cauză. S-a luat act că inculpatul N.B.P. a achitat părții civile U.E.M. până la data pronunțării sentinței suma de 3000 lei.

În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006 a fost obligat inculpatul N.B.P. să achite părților civile: Spitalul Județean de Urgență Vaslui – suma de 1344 lei și Serviciului de Ambulanță Județean Vaslui – suma de 172 lei, cu titlu de despăgubiri civile. 2. Împotriva sentinței penale nr. 140 din 26 mai 2010 a Tribunalului Vaslui, secția penală, au declarat în termen apeluri partea civilă U.E.M. și inculpatul N.B.P. Partea civilă U.E.M. a criticat sentința pentru netemeinicie în sensul acordării în totalitate a daunelor morale în cuantum de 15.000 lei solicitate la primă instanță. Inculpatul N.B.V. a solicitat în principal achitarea în baza art. 345 alin. (3) raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen.

susținând că a lovit cu cuțitul victima în legitimă apărare fiindu-i aplicabile dispozițiile art. 44 alin. (2) sau (3) C. pen. În subsidiar, invocând lipsa intenției de a ucide pe considerentul că a cauzat victimei doar vătămări ale integrității corporale a cerut schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea praeterintenționată de vătămare corporală gravă prin punerea în primejdie a vieții victimei prevăzută de art. 182 alin. (2) teza ultimă C. pen. și / sau reducerea pedepsei prin reaprecierea criteriilor de individualizare din art. 72 C. pen. și aplicarea concomitentă și a dispozițiilor art. 73 lit. a) C. pen.

Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 166 din 19 octombrie 2010, însușindu-și în totalitate considerentele din expunerea sentinței, a constatat legalitatea și temeinicia rezolvărilor juridice pe latură penală și civilă adoptate de primă instanță, dispunând respingerea ca nefondate a apelurile declarate de partea civilă și inculpat în conformitate cu dispozițiile art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. 3. Împotriva deciziei amintite a declarat în termen legal recurs inculpatul N.B.P., reiterând criticile de netemeinicie și nelegalizate din apel circumscrise cazurilor de casare prev. de art. 385 9 pct. 9, 10, 12, 14, 17, 17 2 și 18 C. proc.

pen. Prealabil dezbaterilor Înalta Curte, a constatat că inculpatul N.B.P. a lipsit la judecarea cauzei în recurs, motivarea căii de atac este făcută printr-un memoriu separat ulterior primului termen de judecată, iar în cuprinsul acestuia nu se solicită administrarea de probe noi în apărare. Înalta Curte, verificând decizia atacată pe baza materialului aflat în dosarul cauzei în raport cu motivele invocate de recurent, cât și din oficiu, potrivit art. 385 6 alin. (2) rap. la art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., constată următoarele: A. Instanța de fond a administrat un probatoriu complet, ce a fost judicios apreciat, conform dispozițiile art. 63 1 alin. (2) C. proc. pen.

Mijloacele de probă administrate pe parcursul procesului penal - plângerea și declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor,actele medico-legale și celelalte înscrisuri aflate la dosar – atestă cu certitudine faptul că inculpatul N.B.P., aflându-se sub imperiul unei tulburări cauzate de actele de agresiune verbală și mai apoi fizică exercitate de partea vătămată U.E.M., a lovit repetat pe aceasta cu un cuțit în zone vitale (torace, hemitorace drept) cauzându-i astfel leziuni traumatice de tipul plăgii înjunghiate penetrante toraco-abdominal cu hemopneumnotorax și hemoperitoneu consecutiv, interesarea diafragnului, secționarea arcului costal 9 stângă și alte leziuni nepetrante toracice, necesitând în final în condițiile acordării și intervenției medicale de specialitate în regim de urgență ce a făcut posibilă salvarea vieții victimei, 23-24 zile îngrijiri medicale pentru vindecare.

Expertiza medico-legală, concluzionează că poziția victimei și agresorului a fost față în față ceea ce explică plăgile penetrante suferite de victimă. Localizarea plăgilor nepenetrante pe fața posterioară a hemitoracelui drept, relevă că, după acest moment, când victima, era în defensivă, retrăgându-se, inculpatul a continuat să-i aplice cu cuțitul și alte lovituri. În consecință, materialitatea faptei relevă existența unei acțiuni de omucidere cu intenție indirectă fiind justificată reținerea vinovăției penale și condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. B. În cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 44 alin. (2) sau alin. (3) C. pen.

ori art. 73 lit. a) C. pen. astfel cum se solicită de inculpatul-recurent N.B.P. Legitima apărare propriu-zisă este reglementată în art. 44 alin. (2) C. pen. și are ca principală caracteristică împrejurarea că apărarea este proporțională cu gravitatea pericolului și cu împrejurările în care s-a produs atacul. În art. 44 alin. (3) este reglementat „excesul de apărare” sau „excesul justificat” caz frecvent de depășire a limitelor legitimei apărări și asimilat cu legitima apărare, care are ca principală trăsătură depășirea limitei unei apărări proporționale pe fondul tulburării sau temerii de care a fost stăpânit cel care a săvârșit fapta pentru a înlătura atacul.

În sfârșit legea a ținut seama și de existența altor situații decât cele două menționate anterior și anume că în cazul depășirii limitelor apărării cauza acestei depășiri este de cele mai multe ori, datorată împrejurării că cel atacat nu își poate da seama exact de natura atacului, de iminența acestuia, de gravitatea pericolului, așa-încât ținând seama și de condiția psihică în care a acționat, depășirea apărării este oarecum explicabilă, în toate cazurile amintite vina primară a acestei depășiri revenind agresorului care, în mod firesc, va suferi o parte din riscurile comportării sale. Legea a socotit excesul de apărare, atunci când nu este tulburării sau temerii, și nu este deci asimilat cu legitima apărare, ca o circumstanță atenuantă legală, cunoscută ca „exces scuzabil” prevăzută în art. 73 lit. a) C. pen.

Excesul scuzabil desemnează acea ripostă exagerată care nu este determinată de starea de tulburare sau temere provocată de atac ci eventual de sentimentul de indignare, de mânie, de revoltă în fața violenței nejustificate. În cauză este stabilit în mod cu probele administrate – inclusiv recunoașterea parțială a inculpatului – faptul că pe aleea dintre blocurile 151 și 158 partea vătămată U.E.M. și inculpatul N.B.P. s-au întâlnit față în față, declanșându-se între aceștia o altercație verbală, partea vătămată aducându-i reproșuri pentru limbajul injurios anterior folosit. În apropierea acestora a sosit și martorul B.S.R., pentru a asista la desfășurarea altercației amintite. Partea vătămată a aplicat o palmă peste fața inculpatului iar cu piciorul a lovit sticla cu bere din mâna acestuia.

În aceste condiții, inculpatul N.B.P. a scos din buzunar un cuțit cu lamă rabatabilă, prevăzut cu arc și buton pentru ejectarea lamei din mâner și i-a aplicat părții vătămate o lovitură de cuțit în flancul stâng toraco - abdominal. Surprinsă de reacția violentă extremă a inculpatului partea vătămată s-a întors cu spatele la acesta încercând să se salveze prin fugă. Inculpatul, în pofida atitudinii defensive amintite adoptate de victimă a urmărit-o aplicându-i alte două lovituri de cuțit în spate, după care a fugit printre blocuri către domiciliu, urmărit de ceilalți martori din grupul părții vătămate.

Materialitatea faptei anterior expusă relevă că partea vătămată era neînarmată, martorul asistent aflat la distanță nu a intervenit în discuția injurioasă ce a degenerat în violențe fizice ușoare dintre cei doi iar aflat sub influența băuturilor alcoolice a escaladat conflictul fizic amintit folosindu-se de un cuțit, armă aptă de a suprima viața victimei cu care a aplicat acesteia inițial o lovitură în zona toraco-abdominală ce a penetrat cavitatea amintită interesând organe interne vitale iar în continuare deși victima s-a plasat în evidentă defensivă încercând să se salveze prin fugă inculpatul a urmărit-o continuând agresiunea amintită prin aplicare altor două lovituri de cuțit în zona hemitoracelui drept ce au secționat arcul costal 9 stânga și au cauzat și alte plăgi tăiate nepetrante.

Agresiunea fizică amintită ce a pus în primejdie viața victimei, rezultat prevăzut și acceptat de inculpat a cărui înlăturare a fost posibilă datorită intervenției medicale de specialitate în regim de urgență, reprezintă acțiune de omucidere cu intenție indirectă, caracteristică infracțiunii prevăzută de art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., comisă în împrejurări de natură a exclude legitima apărare propriu-zisă, excesul de apărare justificat ori excesul scuzabil de apărare reglementate de legiuitor prin dispozițiile art. 44 alin. (2), art. 44 alin. (3) și art. 73 lit. a) C. pen. C. Incidența disp. art. 73 lit. b) C. pen. nu comportă alte discuții, toți martorii audiați relatând despre comportamentul părții vătămate care a inițiat conflictul, înjurându-l pe inculpat, lovindu-l cu palma peste față, ceea ce i-a produs acestuia o stare de tulburare, de iritare.

D. La stabilirea tratamentului sancționator, instanța a avut în vedere, criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.,cauzele ce agravează răspunderea penală, cât și cele care o atenuează. Reținându-se incidența dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., precum și vocația pe care o are inculpatul, la cerințele impuse de art. 86 1 C. pen., îndeplinind toate aceste condiții, în mod judicios instanța de fond i-a aplicat o pedeapsă sub limita minimului special prevăzut de lege, a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere. În consecință, decizia atacată este legală și temeinică, recursul inculpatului urmând a fi respins ca nefondat în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., obligă recurentul inculpat la plata sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.B.P. împotriva deciziei penale nr. 166 din 19 octombrie 2010 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 12 aprilie 2011.