ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 61/2011

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 213 din 1 septembrie 2010, Tribunalul Vaslui, secția penală,

l-a condamnat pe inculpatul F.A., (fiul lui F.F. și C.G.), la 5 ani închisoare

și 1 an pedeapsa a interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza

a ll-a și lit. b) C. pen., pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat,

prevăzută de art. 20 raportat art. 174 - 175 lit. c), cu aplicarea art. 74 lit.

a), b), c) și a art. 76 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen., pe durata

executării pedepsei a fost interzis inculpatului exercitarea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost

menținută starea de arest a inculpatului iar conform art. 88 alin. (1) C. pen.

a fost dedusă prevenția la zi.

S-a luat act că că partea vătămată F.M.L. și Spitalul

Municipal E.B. Bârlad nu s-au constituit părți civile în cauză.

Au fost admise acțiunile civile formulate de părțile

civile Serviciul de Ambulanță Județean Vaslui și Spitalul Clinic de Urgență P.D.N.O.

lași.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., art. 313

din Legea nr. 95/2006 modificată prin O.U.G. nr. 72/2006, și art. 998, art. 999

C. civ. inculpatul F.A. a fost obligat să plătească Serviciului de Ambulanță

Județean Vaslui, cu titlu de cheltuieli de transport a părții vătămate F.M.L.,

suma de 950,1 lei și Spitalului Clinic de Urgență P.D.N.O. lași cu titlu de

cheltuieli de spitalizare ale aceleiași părți vătămate, suma de 4708,74 lei,

actualizate la data executării.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., a fost confiscat de

la inculpatul F.A. un levier metalic de culoare roșie, corp delict, care a fost

înregistrat la poziția nr. 66/2010 în registrul de corpuri delicte al

instanței.

Potrivit art. 117 C. pen., s-a dispus, după

executarea pedepsei închisorii, expulzarea inculpatului din România în Italia,

țara sa de origine.

Totodată, inculpatul a fost obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.300 lei, din care suma de 400

lei reprezintă onorariul interpretului de limbă italiană.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în

esență următoarele:

Inculpatul F.A., în vârstă de 60 ani, este cetățean

italian, căsătorit cu F.M.L., cu care a locuit în Elveția, după care s-au mutat

în Municipiul Bârlad, județul Vaslui, unde au edificat o casă, locuind

împreună.

În ziua de 25 aprilie 2010, de dimineață, inculpatul

și soția sa s-au deplasat la piața din Bârlad pentru unele cumpărături, iar la

întoarcere s-au oprit la restaurantul Hotelului M., unde au consumat coniac,

respectiv C.

Ulterior, înainte de ora prânzului, au revenit la

domiciliu, unde inculpatul s-a preocupat să pregătească masa, timp în care

partae vătămată s-a deplasat la domiciliul mamei sale, care nu locuiește la

mare distantă.

În jurul prânzului, partea vătămată a venit și ea

acasă, prilej cu care, între aceștia, pe fondul consumului de băuturi alcoolice

și a faptului că partea vătămată a întârziat deși inculpatul îi gătise s-a iscat

un conflict alimentat și de neînțelegeri cu privire la întoarcerea lor în

Elveția.

Pe fondul conflictului la care au ajuns, inculpatul

și partea vătămată au început să spargă diverse bunuri în casă. Ca urmare

acestor violențe, partea vătămată a ieșit din casă și a mers spre poarta de

ieșire din curte spre stradă.

Inculpatul, pentru a o împiedica să plece, a lovit-o

de mai multe ori pe partea vătămată peste extremitatea cefalică, cu un levir de

culoare roșie, ceea ce a determinat căderea soției în stare de inconștiență.

Ulterior agresiunii, inculpatul a așezat levierul

lângă peretele locuinței iar o vecină a anunțat ambulanța, care a transportat

partea vătămata la Spitalul Municipal de Urgență E.B. Bârlad, unde datorită

stării alterate a sănătății, a fost transferată, în aceeași zi, la Spitalul

Clinic de Urgență P.D.N.O. lași, unde i s-au acordat îngrijiri medicale până la

07 mai 2010.

Prin raportul de expertiză medico - legală al

Serviciului Medico-Legal Județean Vaslui, a rezultat că partea vătămată F.M.L. a

prezentat leziuni traumatice de tipul fracturii cominutive, cu înfundare

parieto-occipitală dreaptă, cu iradiere occipitală și în solzul temporal, cu

plagă delabrantă a scalpului, fracturii mastoidiene și de stâncă temporală

dreaptă, cu otolicvoree și otoragie dreaptă, rhinolicvoree, contuziei cerebrale

frontale incipiente, parezei de nerv facial drept, de tip periferic și a

hemotimpanului drept, plăgilor contuze și echimoze. Leziunile au putut fi

produse prin lovire cu un obiect contondent, posibil rangă metalică de lungime

medie, aplicată la nivelul extremității cefalice, în număr de cel puțin două lovituri,

într-o succesiune ce nu se poate stabili; totodată, raportul a arătat că

leziunile au pus în primejdie viața victimei și au necesitat, pentru vindecare

26-28 zile îngrijiri medicale.

Împotriva sus- arătatei sentințe, în termen legal,

inculpatul F.A. a declarat apel, criticând-o sub aspectul individualizării

pedepsei aplicate (cuantum și modalitate de executare), respective, a solicitat

reducerea cuantumului până la minimul special prevăzut de lege și suspendarea

executării acesteia.

În susținerea motivelor de apel s-au invocat

circumstanțele personale ale inculpatului (vârsta, lipsa antecedentelor penale,

regretul față de săvârșirea faptei, atitudinea procesuală cât și cea anterioară

săvârșirii faptei, de asemenea, și poziția procesuală a părții vătămate - soția

acestuia).

Prin Decizia penală nr. 158 din 12 octombrie 2010,

Curtea de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelul

declarat de inculpatul F.A., a desființat, în parte, în latura penală, sentința

și rejudecând a redus cuantumul pedepsei închisorii de la 5 ani la 4 ani

închisoare, care i-a fost aplicată inculpatului - pentru tentativă la

infracțiune de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit.

c), cu aplicarea art. 74 lit. a), b), c) și a art. 76 alin. (2) C. pen.

În baza art. 86

1

C. pen., s-a dispus

suspendarea sub supraveghere a executării acestei pedepse de 4 ani închisoare

pe un termen de încercare de 8 ani.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata

suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii aplicate s-a

dispus suspendarea executării pedepsei accesorii.

În temeiul art. 86

3

C. pen., pe durata

termenului de încercare inculpatul a fost obligate să se supună următoarelor

măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe

lângă Tribunalul Vaslui (organ desemnat de instanță cu supravegherea

inculpatului), la datele fixate de acesta;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de

domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile,

precum și întoarcerea;

- să comunice informații de natură a putea fi

controlate mijloacele de existență ;

A fost atrasă atenția inculpatului asupra

dispozițiilor art. 86

4

C. pen.

A fost dedusă din pedeapsă, perioada arestării

preventive, de la 26 aprilie 2010, până la punerea efectiva în libertate.

S-a dispus punerea de îndată în libertate a

inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.

A fost înlăturată din sentința apelată dispoziția

referitoare la expulzarea din România a inculpatului F.A., după executarea

pedepsei închisorii.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței

apelate.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel a reținut cele

ce urmează:

Situația de fapt a fost temeinic reținută de către

prima instanță, iar vinovăția inculpatului în săvârșirea tentativei la

infracțiunea de omor calificat (faptă recunoscută și de acesta) a fost

dovedită, prin întreg materialul probator administrat. Fapta rezultată probator

a fost evaluată prin prisma tuturor circumstanțelor reale - împrejurări și

modalități concrete ale săvârșirii, participația inculpatului, cât și

atitudinea părții vătămate; de asemenea, relevante și evaluate just au fost

concluziile raportului de expertiză medico-legală privind-o pe partea vătămată.

S-a reținut că, deși, inculpatul nu l-a urmărit

totuși el a acceptat rezultatul socialmente periculos produs prin fapta sa și

numai prin intervenția promptă și profesională a cadrelor medicale care au

depus un efort deosebit victima a putut fi salvată de la deces.

Activitatea inculpatului imediat după producerea

faptei mai ales ajutorul acordat victimei cât și aspectele evidențiate prin

declarațiile martorilor și ale părții vătămate au conturat faptul că acesta nu

a mai acționat violent asupra soției sale - conflictul fiind într-adevăr unul

spontan.

Criteriile generale de individualizare a pedepsei au

fost evaluate corespunzător de către instanța de fond care a reținut în

favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de lege, art. 74 lit. a),

b), c) C. pen., aplicând corespunzător efectele acestora prev. de art. 76 alin.

(2) C. pen.

Prin reevaluarea circumstanțelor atenuante

argumentate anterior, instanța de apel a apreciat că reducerea pedepsei

aplicate se impune până la cuantumul de 4 ani și că este cazul să se facă

aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C. pen., privind suspendarea sub

supraveghere a executării pedepsei aplicate, condițiile legale fiind

îndeplinite iar măsurile de supraveghere impuse prin dispozițiile art. 86

3

C. pen. fiind în măsură să contribuie la reflecțiile inculpatului privind

respectarea ordinii de drept, astfel încât să nu mai intre în conflict cu legea

penală.

Împotriva acestei din urmă decizii, Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel lași a declarat, în termen legal, prezentul recurs,

solicitând casarea deciziei și menținerea sentinței pronunțate de instanța de

fond, pentru motivele expuse pe larg în practicaua deciziei (caz de casare

prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.).

Recursul nu este nefondat.

Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că

instanțele au reținut în mod corect, pe baza probelor administrate, fapta și

vinovăția inculpatului și au făcut o încadrare corespunzătoare în dispozițiile

legii penale.

Verificând hotărârile atacte, respectiv, actele și

lucrările de la dosar, Înalta Curte constată că instanța de apel a făcut o

corectă aplicare în speță a criteriilor de individualizare a pedepsei aplicate,

acordând semnificația cuvenită atât pericolului social concret al faptei

reținute în sarcina inculpatului cât și datelor ce caracterizează persoana

acestuia - în vârstă de 60 ani, lipsa antecedentelor penale, ajutorul acordat

victimei și achitarea în întregime cheltuielilor ocazionate cu însănătoșirea, cât

și aspectele evidențiate prin declarațiile martorilor și ale părții vătămate,

care au conturat faptul că acesta nu a mai acționat violent asupra soției sale

- conflictul fiind, într-adevăr, unul spontan.

O reindividualizare a pedepsei, astfel cum solicită

Parchetul nu se justifică, scopul pedepsei, astfel cum este prevăzut de art. 52

C. pen., putând fi realizat prin executarea pedepsei aplicate de instanța de

apel și anume cu suspendarea sub supraveghere a executării. Tot astfel, Înalta

Curte apreciază că măsurile de supraveghere impuse prin dispozițiile art. 86

3

C. proc. pen. sunt în măsură să contribuie la formarea unei atutudini corecte

față de ordinea de drept și față de regulule de conviețuire socială.

Față de considerentele ce precedă, avându-se în vedere

și faptul că, verificându-se decizia atactă în raport cu prevederile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., nu se identifică existența altor motive, care,

analizate din oficiu, să ducă la casare, urmează ca recursul declarat în cauză

să fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit.

b) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel lași împotriva Deciziei penale nr. 158 din 12

octombrie 2010 a Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori,

privind pe inculpatul F.A.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din

oficiu, în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul M.J.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12 ianuarie 2011.