ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3625/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată la data de 24 iulie 2009, Direcția Regională de Drumuri și Poduri Craiova a chemat în judecată Curtea de Conturi a României, contestând încheierea nr. 3 din 30 iunie 2009 emisă de pârâtă și decizia nr. 7 din 30 aprilie 2009 a Camerei Județene de Conturi Dolj. Reclamanta a solicitat anularea măsurii de corectare a rezultatului din exploatare pentru obiectivul „Protecție versanți DN 7 km 198 - 226” cu 6.328.765 lei, anularea măsurilor de recuperare a prejudiciului de 759.100 lei reprezentând daune achitate în urma unui accident rutier, respectiv de 2963 lei creanțe înregistrate în contul „clienți incerți” și de 74.620 lei venituri din taxe pentru autorizațiile speciale de transport.

Prin sentința civilă nr. 4474 din 11 noiembrie 2010 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca neîntemeiată, reținând în esență că măsurile luate ca urmare a controlului efectuat de către controlorii financiari ai Direcției de Control Financiar Ulterior Dolj, în aprilie 2009, sunt dispuse cu respectarea prevederilor legale privind situația, evoluția și modul de administrare a patrimoniului public și privat al statului. Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta Direcția Regională de Drumuri și Poduri Dolj, criticând-o pentru nelegalitate și netemeincie.

Astfel, reclamanta a susținut, referitor la punctul 2 din contestație, că prin echilibrarea veniturilor și cheltuielilor nu a fost afectat rezultatul din exploatare cu suma de 6.328.765 lei, lucrările executate la „ p rotecție versanți 7 km” având caracter de intervenții și nu de investiție, pentru a se putea majora activele fixe corporale cu suma respectivă. Reclamanta a mai învederat că a întreprins toate măsurile pentru recuperarea de la constructor a debitului reprezentând daune acordate familiei Nica Ion pentru accidentul rutier produs pe DN 7, precum și a prejudiciului reprezentând, „clienți incerți”. De asemenea, s-a mai arătat că, din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că s-au întreprins toate măsurile pentru înregistrarea urmărirea și încasarea veniturilor din taxe pentru autorizațiile speciale de transport stabilite prin procese-verbale de constatare a contravențiilor.

Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, însă sub aspectul competenței materiale a instanței de fond. Astfel, la data întocmirii actelor administrative contestate, era în vigoare Regulamentul 2009 privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, aprobat prin Hotărârea nr. 1/2009 a Plenului Curții de Conturi, act ce conține dispoziții exprese referitoare la competența materială a instanței sesizate cu o contestație împotriva unei încheieri a structurilor Curții de Conturi.

Astfel, potrivit art. 106 din regulament, împotriva hotărârilor înscrise în încheiere , entitatea verificată, în termen de 15 zile lucrătoare de la primirea comunicării, poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă în condițiile Legii nr. 554/2004. Sesizarea instanței se depune la Curtea de Apel București pentru încheierile emise de către structurile centrale ale Curții de Conturi și respectiv, la tribunalele județene în cazul încheierilor emise la nivelul camerelor de conturi. De menționat că, deși prin Regulamentul 2010 al Curții de Conturi, competența de soluționare a sesizării formulate împotriva încheierii emise de Comisia de soluționare a contestațiilor aparține curții de apel teritoriale, aceste dispoziții nu sunt aplicabile în acest litigiu, cauzele aflate pe rol continuând să se judece, potrivit art. 229, în conformitate cu regulamentul în vigoare la data sesizării instanței.

În raport de aceste prevederi, Curtea va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Dolj, secția contencios administrativ. Față de soluția dată recursului, Curtea nu va analiza și motivele invocate de reclamantă, ce urmează a fi avute în vedere la rejudecare de către instanța competentă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Direcția Regională de Drumuri și Poduri Craiova împotriva sentinței nr. 4474 din 11 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Dolj. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 22 iunie 2011.