ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3625/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea

formulată la data de 24 iulie 2009, Direcția Regională de Drumuri și Poduri

Craiova a chemat în judecată Curtea de Conturi a României, contestând încheierea

nr. 3 din 30 iunie 2009 emisă de pârâtă și decizia nr. 7 din 30 aprilie 2009 a Camerei Județene de Conturi Dolj.

Reclamanta a

solicitat anularea măsurii de corectare a rezultatului din exploatare pentru

obiectivul „Protecție versanți DN 7 km 198 - 226” cu 6.328.765 lei, anularea măsurilor de recuperare a prejudiciului de 759.100 lei reprezentând

daune achitate în urma unui accident rutier, respectiv de 2963 lei creanțe înregistrate

în contul „clienți incerți” și de 74.620 lei venituri din taxe pentru

autorizațiile speciale de transport.

Prin sentința civilă

nr. 4474 din 11 noiembrie 2010 Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca neîntemeiată,

reținând în esență că măsurile luate ca urmare a controlului efectuat de către

controlorii financiari ai Direcției de Control Financiar Ulterior Dolj, în

aprilie 2009, sunt dispuse cu respectarea prevederilor legale privind situația,

evoluția și modul de administrare a patrimoniului public și privat al statului.

Împotriva sentinței a

declarat recurs reclamanta Direcția Regională de Drumuri și Poduri Dolj,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeincie.

Astfel, reclamanta a

susținut, referitor la punctul 2 din contestație, că prin echilibrarea

veniturilor și cheltuielilor nu a fost afectat rezultatul din exploatare cu

suma de 6.328.765 lei, lucrările executate la „

p

rotecție versanți 7 km” având caracter de intervenții și nu de investiție, pentru a se putea majora activele fixe corporale cu suma

respectivă.

Reclamanta a mai

învederat că a întreprins toate măsurile pentru recuperarea de la constructor a

debitului reprezentând daune acordate familiei Nica Ion pentru accidentul

rutier produs pe DN 7, precum și a prejudiciului reprezentând, „clienți

incerți”.

De asemenea, s-a mai

arătat că, din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că s-au întreprins toate

măsurile pentru înregistrarea urmărirea și încasarea veniturilor din taxe pentru

autorizațiile speciale de transport stabilite prin procese-verbale de

constatare a contravențiilor.

Analizând actele și

lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de dispozițiile art. 304

și art. 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este

fondat, însă sub aspectul competenței materiale a instanței de fond.

Astfel, la data

întocmirii actelor administrative contestate, era în vigoare Regulamentul 2009

privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi

precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, aprobat prin

Hotărârea nr. 1/2009 a Plenului Curții de Conturi, act ce conține dispoziții

exprese referitoare la competența materială a instanței sesizate cu o

contestație împotriva unei încheieri a structurilor Curții de Conturi.

Astfel, potrivit art.

106 din regulament, împotriva hotărârilor înscrise în încheiere , entitatea

verificată, în termen de 15 zile lucrătoare de la primirea comunicării, poate

sesiza instanța de contencios administrativ competentă în condițiile Legii nr. 554/2004.

Sesizarea instanței

se depune la Curtea de Apel București pentru încheierile emise de către

structurile centrale ale Curții de Conturi și respectiv, la tribunalele

județene în cazul încheierilor emise la nivelul camerelor de conturi.

De menționat că, deși

prin Regulamentul 2010 al Curții de Conturi, competența de soluționare a

sesizării formulate împotriva încheierii emise de Comisia de soluționare a

contestațiilor aparține curții de apel teritoriale, aceste dispoziții nu sunt

aplicabile în acest litigiu, cauzele aflate pe rol continuând să se judece,

potrivit art. 229, în conformitate cu regulamentul în vigoare la data sesizării

instanței.

În raport de aceste

prevederi, Curtea va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite

cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Dolj, secția contencios

administrativ.

Față de soluția dată

recursului, Curtea nu va analiza și motivele invocate de reclamantă, ce urmează

a fi avute în vedere la rejudecare de către instanța competentă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Direcția Regională de Drumuri și Poduri Craiova împotriva sentinței nr. 4474

din 11 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și

trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Dolj.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 22 iunie 2011.