ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2827/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2827/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 283 din 26 mai 2010,

Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a dispus

admiterea în parte a acțiunii formulată de reclamanta SC „T.H.” SRL Băile

Herculane, în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice

Caraș-Severin și Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj, și în consecință,

a hotărât:

- anularea în parte a

actelor administrativ fiscale reprezentate de: Decizia din 26 mai 2008 emisă de

Direcția Generală a Finanțelor Publice Caraș-Severin - Serviciul Soluționare

Contestații, Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de

plată din 29 februarie 2008 și Raportul de Inspecție Fiscală din 29 februarie

2008 emis de Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj - Activitatea de

Inspecție Fiscală, în ceea ce privește obligațiile fiscale suplimentare de

plată în valoare de 2.130 lei cu titlu de impozit pe veniturile

microîntreprinderilor, 1.805 lei cu titlu de majorări de întârziere și 23 lei

cu titlu de penalități de întârziere aferente sumei de 2.130 de lei; 124.207

lei reprezentând impozit pe profit, precum și majorări de întârziere aferente

acestei sume; 21.384 lei cu titlu de impozit pe profit suplimentar și

majorările de întârziere aferente acestei sume; 39.754,40 lei reprezentând

impozit pe profit; 147.495 lei reprezentând TVA determinată suplimentar și

majorări de întârziere aferente în sumă de 51.524 lei; 4.648 lei reprezentând

impozit pe dividende.

- respingerea în rest

a acțiunii formulată de reclamantă, menținând celelalte dispoziții ale actelor

administrative fiscale atacate.

- obligarea pârâtelor

la plata către reclamantă a sumei de 15.607,65 lei cu titlu de cheltuieli de

judecată reprezentând onorariu parțial avocat și expert, taxă judiciară de timbru

și timbru judiciar.

Pentru a anula în

parte actele administrativ fiscale contestate, instanța de fond, examinând

prevederile legale incidente, și-a însușit în parte susținerile societății

reclamante, reținând și concluziile raportului de expertiză efectuat în cauza

dedusă judecății.

În ceea ce privește

respingerea în rest a cererii de chemare în judecată, Curtea a apreciat că

organele de inspecție fiscală au reținut obligațiile fiscale suplimentare de

plată și accesoriile acestora în sarcina reclamantei, în concordanță cu normele

fiscale în vigoare.

Prin Sentința civilă

nr. 415 din 30 septembrie 2010 s-a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei

de completare a dispozitivului Sentinței civile nr. 283 din 26 mai 2010 având

ca obiect omisiunea instanței de a se pronunța în ceea ce privește suma de 222

lei cu titlu de impozit pe veniturile microîntreprinderilor și majorările de

întârziere aferente.

Împotriva Sentinței

civile nr. 283 din 26 mai 2010 au formulat recurs, în termen reclamanta și

pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice Caraș-Severin și Direcția

Generală a Finanțelor Publice Dolj pentru nelegalitate și netemeinicie.

Motivele de recurs se

încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocându-se greșita

aplicare a legii de către toate părțile în ceea ce privește soluția de admitere

în parte a acțiunii.

În motivele de recurs

recurenta-reclamantă critică soluția instanței de fond pentru faptul că nu s-a

admis în totalitate acțiunea astfel cum a fost formulată, având ca obiect decizia

din 26 mai 2008 emisă de recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice

Caraș-Severin, decizia de impunere privind obligațiile suplimentare de plată

din 29 februarie 2008 și a raportului de inspecție fiscală din 29 februarie

2008 emis de Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj.

Se arată că

respingerea în rest a acțiunii este greșită pentru suma de 222 lei reprezentând

impozit și majorări de întârziere aferente și pentru suma reprezentând

redevența minieră suplimentară stabilită în sarcina sa pentru perioada

verificată cuprinsă între 1 iulie 2006 - 30 noiembrie 2007 în sumă de 125.734

lei și majorări de întârziere aferente în sumă de 15.968 lei. Se arată că în

mod greșit nu a fost însușit modul de calcul al redevenței aplicat de

reclamantă, deoarece raportul a fost făcut la prețul de producție al pietrei în

carieră, iar sumele încasate de la beneficiar pentru lucrările executate au

fost repartizate conform analizelor de preț, respectiv 6 lei/tonă de piatră

produsă și 20 lei/tonă transportată.

Transportul a fost

efectuat de diverși transportatori și achitate acestora, instanța de fond

înlăturând în mod nejustificat concluziile raportului de expertiză din care

rezultă calculul corect efectuat de reclamantă.

Recursurile declarate

de autoritățile pârâte se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., criticând ca nelegală soluția de admitere în parte a acțiunii recurentei

și solicitându-se admiterea recursurilor în sensul respingerii ca neîntemeiate

a acțiunii și menținerii ca legal emise a deciziei de impunere din 29 februarie

2008 emisă în baza raportului de inspecție fiscală din 29 februarie 2008 pentru

suma totală de 695.169 lei reprezentând impozit pe profit, impozit pe venitul

microîntreprinderilor, TVA, redevență minieră, impozit pe dividende, impozit pe

venitul din salarii plus accesoriu pentru suma contestată de 668.219 lei.

Aspectele de

nelegalitate fiind comune ambelor recursuri, Curtea le va expune, la analiza și

se va pronunța motivat, prin considerentele comune ambelor recursuri.

În primul rând, în

ceea ce privește impozitul pe dividende stabilit suplimentar și anulat în parte

pentru suma de 4.648 lei se arată că recurenta-reclamantă nu a contestat

această sumă în cadrul contestației administrative formulate și în cadrul

acțiunii și pe cale de consecință, instanța de fond a dat mai mult decât s-a

cerut fiind aplicabile și dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ.

Se arată în ceea ce

privește soluția de admitere, care s-a bazat pe concluziile raportului de

expertiză contabilă, că în mod nelegal atât instanța de judecată, cât și

expertul au luat în considerare acte depuse de reclamanta-recurentă act

contabile care nu au fost prezentate cu ocazia controlului și nu au fost depuse

în faza soluționării contestației administrative, respectiv nota contabilă de

stornare a bonului de consum din 30 septembrie 2005 sau documentul din 31

decembrie 2006, în condițiile în care administratorul petentei a semnat

declarația pe propria răspundere potrivit căreia a pus la dispoziția

controlului toate actele contabile aferente perioadei verificate. Se apreciază

că actele depuse ulterior sunt „pro causa” și nu pot fi luate în considerare,

nerezultând scăderea din gestiune a pierderii în sumă de 776.290,91 lei,

recurenta-reclamantă modificând înregistrări contabile ulterior controlului.

Se arată că în mod

greșit instanța de fond și-a însușit concluziile raportului de expertiză

referitoare la impozitul pe veniturile microîntreprinderilor, cu privire la

impozitul pe profit stabilit suplimentar în raport de perioada verificată 1

ianuarie 2006 - 31 decembrie 2006 și cu privire la suma reprezentând TVA în

cuantum de 147.495 lei aferent pierderilor în cuantum de 776.290,91 lei

nejustificate de societate la data controlului.

Se arată de

recurentele-pârâte că în mod greșit instanța de fond a înlăturat nejustificat

și nelegal obiecțiunile formulate de recurente pe motiv că documentul din 31

decembrie 2006 nu există la data controlului, repunerea stocurilor în gestiune

nefiind operată din punct de vedere contabil anterior întocmirii raportului de

inspecție.

Se depune acte în

susținerea recursurilor.

Analizând recursurile

declarate în cauză, Curtea constată următoarele:

Recursul declarat de

recurenta-reclamantă deși în termen declarat și motivat nu a fost timbrat,

nefiind scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

Deși legal citată cu

mențiunea de a-și timbra recursul declarat conform deciziei de îndeplinire a

procedurii de citare aflată la dosar, recurenta-reclamantă nu și-a îndeplinit

această obligație legală.

Pe cale de

consecință, Curtea conform art. 312 (1) C. proc. civ. și în raport de

dispozițiile art. 20 din Legea nr. 146/1997 va anula recursul declarat de

recurenta-reclamantă ca netimbrat.

Recursurile declarate

de autoritățile pârâte, Curtea le apreciază pentru următoarele considerente ca

nefondate, urmând a le respinge ca atare, considerentele fiind comune ambelor

recursuri declarate în cauză.

Sentința atacată este

legală și temeinică fiind dată cu aplicarea corectă a legii, în cauză nefiind îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ.

Prin cererea de

chemare în judecată înregistrată la Curtea de Apel Timișoara la data de 25

noiembrie 2008 reclamanta SC T.H. SRL Băile Herculane a chemat în judecată în

calitate de pârâte pe Direcția Generală a Finanțelor Publice Caraș-Severin și

Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj solicitând instanței ca prin

hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea Deciziei din 26 mai 2008, emisă

de D.G.F.P. Caraș-Severin - Serviciul Soluționare Contestații, prin care i s-a

respins contestația formulată, înregistrată inițial la D.G.F.P. Dolj sub nr. X

din 31 martie 2008; anularea Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale

suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală din 29 februarie 2008 și a

Raportului de inspecție fiscală din 29 februarie 2008, emise de D.G.F.P. Dolj -

Activitatea de Inspecție Fiscală, în ceea ce privește obligațiile fiscale

suplimentare de plată și accesoriile acestora, în valoare totală de 668.219

lei: impozit pe veniturile microîntreprinderilor: 2130 lei; majorări de

întârziere aferente impozitului pe veniturile microîntreprinderilor - 1805 lei;

penalități de întârziere aferente impozitului pe veniturile

microîntreprinderilor: 23 lei; impozit pe profit: 192.169 lei; majorări de

întârziere aferente impozitului pe profit: 106.431 lei; taxă pe valoare

adăugată suplimentară: 147.495 lei; majorări de întârziere aferente taxei pe

valoare adăugată suplimentare: 51.524 lei; majorări de întârziere aferente

taxei pe valoare adăugată suplimentare nedeclarate și nevirate în termenul

legal la bugetul general consolidat: 24.940 lei; redevență minieră: 125.734

lei; majorări de întârziere aferente redevenței miniere: 15.968 lei; cu

cheltuieli de judecată.

Prin Sentința civilă

nr. 283 pronunțată la data de 26 mai 2010 Curtea de Apel Timișoara a admis în

parte acțiunea formulată de reclamanta SC T.H. SRL Băile Herculane, în

contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice Caraș-Severin

și Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj și în consecință a anulat în

parte actele administrativ fiscale reprezentate de: decizia din 26 mai 2008

emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice Caraș-Severin - Serviciul

Soluționare Contestații, decizia de impunere privind obligațiile fiscale

suplimentare de plată din 29 februarie 2008 și Raportul de Inspecție Fiscală

din 29 februarie 2008 emis de Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj -

Activitatea de Inspecție Fiscală, în ceea ce privește obligațiile fiscale

suplimentare de plată în valoare de 2.130 lei cu titlu de impozit pe veniturile

microîntreprinderilor, 1.805 lei cu titlu de majorări de întârziere și 23 lei

cu titlu de penalități de întârziere aferente sumei de 2.130 de lei; 124.207

lei reprezentând impozit pe profit, precum și majorări de întârziere aferente

acestei sume; 21.384 lei cu titlu de impozit pe profit suplimentar și

majorările de întârziere aferente acestei sume; 39.754,40 lei reprezentând

impozit pe profit; 147.495 lei reprezentând TVA determinată suplimentar și

majorări de întârziere aferente în sumă de 51.524 lei; 4.648 lei reprezentând

impozit pe dividende.

Curtea a respins în

rest acțiunea formulată de reclamantă, menținând celelalte dispoziții ale

actelor administrative fiscale atacate, obligând totodată pârâtele la plata

către reclamantă a sumei de 15.607,65 lei cu titlu de cheltuieli de judecată

reprezentând onorariu parțial avocat și expert, taxă judiciară de timbru și

timbru judiciar.

Curtea nu va reține

ca fondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ. deoarece

recurenta-reclamantă a contestat obligațiile suplimentare de plată stabilite în

sarcina sa, prin raportul de inspecție fiscală din 29 februarie 2008. În mod

corect instanța și a însușit concluzia raportului de expertiză contabilă,

ținând cont că pentru perioada supusă verificării 1 iulie 2005 - 31 decembrie

2006 organele de control au calculat în plus un impozit în sumă de 7.800 lei,

impozitul pe dividende care trebuia calculat de către organele de control fiind

în sumă de 4.648 lei reprezentând impozit pe dividende care trebuia corect

calculat de organele de control. În mod corect s-a reținut că reclamanta nu

datorează această sumă, dar că datorează accesorii aferente întregului impozit

real de 12.448 lei deoarece nu a plătit până la data controlului impozitul pe

dividende calculat și înregistrat în contabilitate.

În ceea ce privește

susținerile din recurs privind celelalte sume reținute de instanța de fond ca

nefiind datorate, Curtea le va aprecia ca neîntemeiate pentru următoarele

considerente:

Instanța de fond, în

justificarea soluției de admitere în parte a acțiunii a analizat ansamblul

probator administrat, cât și raport de expertiză, inclusiv obiecțiunile

formulate de autoritățile pârâte. În cadrul probei cu acte, recurenta-reclamantă

și-a justificat acțiunea, respectiv nelegalitatea actelor de impunere

contestate inclusiv cu acte noi care nu au fost depuse în baza administrativă

de soluționare a contestației formulate.

Dar luarea în

considerare a tuturor actelor nu infirmă legalitatea și temeinicia sentinței

atacate, instanța de fond pronunțându-se în raport de întregul probator

administrat direct în prezenta cauză.

În ceea ce privește

suma de 127.188,62 lei consemnată de organele fiscale ca bază impozabilă a

impozitului pe veniturilor microîntreprinderilor al anului 2005, la care a fost

calculat un impozit de 1,5% în suma de 1.908 lei majorări de 1.635 lei, plus o

penalitate de 23 lei este nejustificata a fi reținută în sarcina reclamantei.

Astfel fiind, și suma de 2.130 lei cu titlu de impozit pe veniturile

microîntreprinderilor, suma de 1.805 lei cu titlu de majorări de întârziere și

23 lei cu titlu de penalități de întârziere aferente sumei de 2.130 de lei nu

sunt datorate de către reclamantă.

De asemenea, organele

de inspecție fiscală, au constatat în luna decembrie 2006 că, societatea, în

baza procesului-verbal de pierderi din 31 decembrie 2006 a scăzut din gestiunea

de produse finite următoarele cantități: 2.130 mc buștean fag gater în valoare

de 537.331,79 lei, 253,62 mc buștean fag furnir în valoare de 92.210,79 lei și

94,60 mc buștean sub STAS în valoare de 18.791,55 lei, pentru care a întocmit

anterior, bonul de consum din 31 decembrie 2006, înregistrat în registrul

jurnal general la pozițiile nr. 404-40, societatea neputând prezenta

normativele sau alte documente din care să rezulte legalitatea și modul de

determinare a acestor pierderi de produse finite.

Totodată, organele de

inspecție fiscală, arată că pierderile înregistrate se referă la produse

finite, pentru care anterior au fost întocmite documente de recepționare,

astfel că, acestea nu pot fi considerate pierderi tehnologice. Organele de

inspecție fiscală, au constatat în luna decembrie 2006 că, în baza bonului de

consum din 31 decembrie 2006, societatea a descărcat gestiunea de produse

finite cont 345 " Produse finite " cu 520,898 mc lemn foc în valoare

de 52.089,90 lei - poziția nr. 403 din registrul jurnal general, și în baza

bonului de consum din 31 decembrie 2006 cu 378,404mc buștean sub STAS în valoare

de 75.166,98 lei - poziția nr. 408 din registrul jurnal general.

Curtea de Apel a

constatat astfel ca prin înregistrarea contabilă de corectare s-au repus în

stoc produsele finite și reziduale scăzute inițial, fiind corectate

înregistrările de scădere din gestiune. Prin urmare, impozitul pe profit

determinat suplimentar de organele de control, în sumă de 124.207 lei nu este

legal și nici nu este datorat la fel și accesoriile aferente acestuia.

Din verificarea

documentele de evidență contabilă, organele de inspecție fiscală, constată că

în luna ianuarie 2006. au fost înregistrate cheltuieli în sumă de 133.647 lei,

aferente anului 2005 - an în care societatea era plătitoare de impozit pe

venitul microîntreprinderilor. Suma de 133.647 lei reprezintă contravaloarea

facturii din 03 ianuarie 2006 emisă de SC E.T. SRL Băile Herculane pentru

"închirieri bunuri" în valoare totală de 140.000 lei din care TVA în

sumă de 22.353 lei; facturii din 02 noiembrie 2005 emisă de SC G. SRL Timișoara

- "chirie pentru lunile iunie 2005 - noiembrie 2005" în sumă de

14.280 lei din care TVA în sumă de 760 lei, precum și a facturii din 25

ianuarie 2006 emisă de SC G. SRL Timișoara - "chirie pentru lunile

decembrie 2005 - ianuarie" în sumă de 4.760 lei din care TVA în sumă de

760 lei. Organele de inspecție fiscală au invocat prevederile art. 6, alin. (1)

din Legea nr. 82/1991, cu modificările și completările ulterioare precum și

prevederile pct. 41 și pct. 45, Secțiunea 6 - Principii contabile generale din

Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 1.752/2005 pentru aprobarea

reglementărilor contabile conforme cu directivele europene.

Astfel, organele de

inspecție fiscală au considerat că suma de 133.647 lei, reprezentând cheltuieli

aferente anului 2005, când societatea era plătitoare de impozit pe venitul

microîntreprinderilor, este nedeductibilă fiscal la calculul impozitului pe

profit aferent anului 2006, stabilind un impozit pe profit suplimentar în sumă

de 21.384 lei.

În raportul de

expertiză fiscală s-a reținut că organele de control nu puteau calcula impozit

pe profit pentru facturi înregistrate de societate în luna decembrie 2007 și

pentru care s-a calculat și înregistrat impozit pe profit, în sumă de 65.049,28

lei, care este influențat și de operațiile impozabile din facturile cuprinse în

tabelul atașat lucrării.

Prin urmare, Curtea

de Apel a reținut că reclamanta nu datorează suma de 21.384 lei cu titlu de

impozit pe profit suplimentar și majorările de întârziere aferente acestei

sume, precum și suma de 39.754,40 lei reprezentând impozit pe profit. Însă

pentru aceasta din urmă sumă, datorită înregistrării cu întârziere a facturilor

menționate, reclamanta datorează accesorii aferente perioadei de întârziere, de

la data emiterii fiecărei facturi și până la data înregistrării.

În ceea ce privește

TVA, perioada verificată este cuprinsă între 01 iunie 2006 - 30 noiembrie 2007.

În această problemă organele de inspecție fiscală, au constatat că în luna

decembrie 2006 au fost diminuate nejustificat stocurile de produse finite

pentru material lemnos în valoare de 776.290,91 lei, așa cum a fost prezentat

și la Cap. III, pct. 2. - impozitul pe profit, în Raportul de inspecție fiscală

din 29 februarie 2008.

Se reține în actele

administrative fiscale că întrucât, pentru diminuarea nejustificată a

stocurilor, nu sunt aplicabile măsurile de simplificare prevăzute la art. 160

din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc., cu modificările și completările

ulterioare, potrivit art. 128, alin. (4), lit. d) din același act normativ,

cantitățile de material lemnos ieșite nejustificat din gestiunea sunt asimilate

livrărilor de bunuri. Astfel, organele de inspecție fiscală au stabilit că

societatea datorează TVA colectată în valoare de 147.495 lei aferent sumei de

776.290,91 lei, reprezentând pierderi și consumuri nejustificate de material

lemnos.

De asemenea, urmare a

verificărilor efectuate, organele de inspecție fiscală au constatat ca în luna

septembrie 2005, s-a diminuat nejustificat stocurile de produse finite cu suma

de 127.188,62 lei, așa cum a fost prezentat în detaliu la Cap. III, pct. l -

Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor, în Raportul de inspecție fiscală

din 29 februarie 2008, în perioada martie - mai 2005 nu au fost înregistrate în

evidența contabilă facturi în valoare totală de 180.717,97 lei din care TVA în

valoare totală de 28.854,12 lei, așa cum a fost prezentat și la Cap. III, pct.

2008.

De asemenea, ca

urmare a verificărilor efectuate, organele de inspecție fiscală au mai

constatat: societatea nu a înregistrat în perioada verificată factura fiscală

din 31 octombrie 2006 în sumă totală de 40.000 lei din care TVA 6.387 lei,

aceasta fiind înregistrată și declarată la organul fiscal teritorial în luna

decembrie 2007 - decont de TVA din 07 februarie 2008.

Față de cele arătate

mai sus, pentru perioada 01 iunie 2006 - 30 noiembrie 2007, controlul a

determinat suplimentar TVA de plată în sumă de 147.495 lei. De asemenea, pentru

taxa pe valoare adăugată nedeclarată și nevirată în termenul legal la bugetul

general consolidat, precum și taxa pe valoare adăugată determinată suplimentar,

au fost calculate majorări de întârziere în sumă totală de 76.464 lei (51.524

lei aferentă taxei pe valoare adăugată determinată suplimentar + 24.940 lei

aferentă taxei pe valoare adăugată nedeclarată și nevirată în termenul legal la

bugetul general consolidat.

Curtea de Apel a mai

constatat ca din conținutul procesului-verbal din 31 decembrie 2006, rezultă

pierderi de calitate a unor produse finite și reziduale care nu se pot

valorifica către terți, deoarece nu îndeplinesc parametrii tehnici de calitate,

urmând a fi valorificate ca și consumuri interne. Din raportul de expertiză

fiscală rezultă că în luna decembrie 2006, societatea corectează această

scădere din gestiune, prin documentul din 31 decembrie 2006, efectuând

următoarea înregistrare contabilă: 711 = 345 : - 776.290,91 (în roșu)

înregistrarea contabilă, de corectare, care se regăsește în registrul jurnal

general din luna decembrie 2006, precum și în fișele conturilor 345 și 711.

Prin înregistrarea

contabilă de corectare s-au repus în stoc produsele finite și reziduale scăzute

inițial.

Organele fiscale nu

au contestat aceasta susținere a expertului, statuată prin raportul de

expertiză întocmit. Astfel fiind, taxa pe valoare adăugată determinată

suplimentar de organele de control, în sumă de 147.495 lei nu este legală și

nici nu este datorată, la fel și accesoriile aferente acesteia.

Soluția instanței de

fond prin care a fost admisă în parte acțiunea reclamantei este legală și

temeinică, fiind justificată pentru toate sumele constate a fi nelegal impuse.

Aceasta deoarece prin răspunsul la obiecțiuni s-a arătat că procesul-verbal de

control, care a constatat anumite nereguli în evidența contabilă a societății,

ca urmare a verificării prin sondaj, este contrazis de remedierile contabile

ulterioare, în raport de documentele justificative înregistrate ulterior și de

stornările ulterioare. Prin răspunsul la obiecțiuni, însușite în mod corect de instanța

de fond, s-a reținut care sume sunt legal datorate, în raport de toate

înregistrările contabile inclusiv cele ulterioare controlului, în măsura în

care priveau perioada controlată pe toate sumele reținute în raportul de

inspecție fiscală - răspuns la cele 8 obiecțiuni formulate - dosar Curtea de

Apel Timișoara.

Față de cele expuse

mai sus, Curtea în baza art. 312 (1) și (2) C. proc. civ. va respinge ca

nefondate, recursurile declarate de recurentele-pârâte, menținând ca legală și

temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca

netimbrat, recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C.” T.H.” SRL împotriva

Sentinței civile nr. 283 din 26 mai 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția de

contencios administrativ și fiscal.

Respinge ca nefondate

recursurile declarate de recurentele-pârâte Direcția Generală a Finanțelor

Publice Caraș-Severin și Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj împotriva

Sentinței civile nr. 283 din 26 mai 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția de

contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 17 mai 2011.

Procesat

de GGC - NN