ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5494/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Curții de Apel Craiova,

secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC „T.T.” SRL, în

contradictoriu cu DGFP Dolj, a solicitat, în temeiul art. 14 din Legea nr.

554/2004, suspendarea executării deciziei de impunere emise de DGFP Dolj prin

care s-a stabilit obligarea la plata sumei de 1.812.526 RON TVA suplimentar

până la pronunțarea instanței de fond.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că suma reprezintă TVA colectată pe care inspecția fiscală

a apreciat că în mod nelegal a evidențiat-o ca TVA deductibilă în deconturi,

majorări de întârziere și TVA fără drept de rambursare aferentă lunilor

februarie și martie 2011.

S-a invocat faptul că

îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a se dispune suspendarea:

- a sesizat, în

condițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 autoritatea publică ce a emis actul,

respectiv a formulat contestație la 16 iunie 2011 dar nu a primit nici un

răspuns;

- există un caz bine

justificat pentru că organele fiscale nu au ținut seama de documentele depuse

în timpul inspecției fiscale;

- se impune

suspendarea pentru prevenirea unei pagube iminente.

de fond

Prin Sentința nr. 357

din 28 iunie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și

fiscal a fost admisă cererea de suspendare și s-a dispus suspendarea executării

deciziei de impunere nr. 614 din 31 mai 2011 emisă de DGFP Dolj până la

pronunțarea instanței de fond.

În motivarea

soluției, instanța de fond a reținut că în raport de cuantumul obligațiilor

fiscale suplimentare, cifra de afaceri medie pe anii 2008 - 2010, de

contractele de credit pe care societatea le are în derulare, executarea

deciziei de impunere ar determina intrarea în incapacitate de plată și imposibilitatea

continuării activității.

Executarea actului

administrativ ar duce la imposibilitatea plății salariilor pentru cele 20 de

persoane angajate, de a-și achita datoriile către furnizori sau creditori

bancari.

Cazul bine justificat

s-a apreciat că derivă din faptul că procedura administrativă nu este

finalizată iar executarea, înainte de definitivarea acestei proceduri și mai

înainte ca justiția să se pronunțe asupra legalității și temeiniciei datoriei

constatate prin actul fiscal constituie un motiv întemeiat la adoptarea

soluției de suspendare.

În raport și de

faptul că prin argumentele de fapt și de drept expuse de reclamantă se pune în

discuție legalitatea măsurilor deciziei de impunere, curtea a considerat

îndeplinită condiția cazului bine justificat.

exercitată

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs DGFP Dolj considerând hotărârea nelegală și

netemeinică pentru că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii

deoarece nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru suspendarea

executării actelor administrativ fiscale.

În legătură cu

noțiunea de pagubă iminentă, instanța are posibilitatea să verifice situația

concretă a reclamantei și efectele pe care le-ar produce executarea silită a

actului administrativ împotriva acesteia, însă Legea nr. 554/2004 nu conține

vreo procedură care să condiționeze acordarea suspendării de cuantumul creanței

sau de posibilitatea inițierii procedurii de executare silită.

În cauză, nu s-a

făcut nici dovada cazului bine justificat.

Simpla susținere a

reclamantei că se va afla în imposibilitatea de a onora obligațiile pe care le

are față de furnizori și împrejurarea că executarea silită ar perturba grav

activitatea economică a societății nu satisface cerințele art. 14 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004.

Mai mult, reclamanta

nu a administrat nicio probă cu privire la îndeplinirea celor două condiții de

admisibilitate a cererii de suspendare.

S-a solicitat

admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și respingerea cererii de

suspendare a Deciziei de impunere nr. 614 din 31 mai 2011 emisă de DGFP Dolj,

ca neîntemeiată.

Intimata SC T.T. SRL

a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

de recurs

După examinarea

motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va

respinge recursul declarat de DGFP pentru următoarele considerente:

Suspendarea actului

administrativ, ca operațiune juridică de întrerupere vremelnică a efectelor

acestuia reprezintă o situație de excepție de la regula executării din oficiu

și ea se poate dispune numai dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de

lege.

Potrivit art. 14

alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „în cazuri bine justificate și pentru

prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a

autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare,

persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea

executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.

În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anulare a actului

în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio

formalitate”.

Prin urmare, legea

impune următoarele condiții pentru a se dispune suspendarea executării:

- să se ceară

suspendarea executării unui act administrativ unilateral;

- să se facă dovada

că s-a formulat plângerea prealabilă;

- să se facă dovada

existenței „cazului bine justificat”;

- să se facă dovada

„pagubei iminente”.

Cu privire la primele

două condiții se constată că actul a cărui suspendare se solicită este un act

administrativ unilateral, iar reclamanta a formulat contestație la 16 iunie

2011 împotriva deciziei de impunere emisă de DGFP Dolj.

„Cazul bine

justificat” este definit în art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind

împrejurările legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să

creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Prin urmare, condiția

existenței unui caz bine justificat este îndeplinită în situația în care se

regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea

actului administrativ aflat în litigiu.

Altfel spus, pentru a

interveni suspendarea executării unui act administrativ, trebuie să existe un

indiciu temeinic de nelegalitate.

În privința cazului

bine justificat se constată că la dosarul instanței de fond au fost depuse

înscrisuri care ar putea modifica obligațiile fiscale stabilite în sarcina

reclamantei, respectiv dovezi emise de autoritățile italiene privind atribuirea

codului valabil de identificare în scopuri de TVA pentru firmele italiene în

favoarea cărora au fost emise facturile, iar aceste sume reprezintă cea mai

mare parte a obligațiilor astfel cum au fost cuprinse în actele fiscale

contestate.

De altfel, în cadrul

cererii de suspendare nu se analizează amănunțit cauzele de anulare a actului,

ci numai cele care ar putea crea aparența de nelegalitate pentru că analiza

legalității și temeiniciei o va face instanța investită cu soluționarea

acțiunii în anulare.

Paguba iminentă, o

altă condiție ce trebuie îndeplinită pentru a se dispune suspendarea executării

unui act administrativ, este definită în art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004,

republicată, ca fiind prejudiciul material, viitor și previzibil sau, după caz,

perturbarea previzibilă gravă a funcționării autorității publice sau a unui

serviciu public.

Și în privința

acestei condiții au fost depuse la dosar probe care dovedesc prejudiciul

material, viitor și previzibil ce s-ar crea reclamantei prin executarea sumelor

prevăzute în raportul de inspecție fiscală și decizia de impunere.

Pentru a preveni

producerea unor asemenea consecințe, se impune suspendarea actului

administrativ fiscal până la soluționarea pe fond a acțiunii în anulare, mai

ales că este îndeplinită și condiția cazului bine justificat, așa cum a reținut

și instanța de fond.

Apreciind că soluția

instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ.

raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul

declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj împotriva Sentinței nr.

357 din 28 iunie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 noiembrie 2011.