ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5494/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Sesizarea instanței de fond Prin cererea adresată Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC „T.T.” SRL, în contradictoriu cu DGFP Dolj, a solicitat, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării deciziei de impunere emise de DGFP Dolj prin care s-a stabilit obligarea la plata sumei de 1.812.526 RON TVA suplimentar până la pronunțarea instanței de fond.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că suma reprezintă TVA colectată pe care inspecția fiscală a apreciat că în mod nelegal a evidențiat-o ca TVA deductibilă în deconturi, majorări de întârziere și TVA fără drept de rambursare aferentă lunilor februarie și martie 2011. S-a invocat faptul că îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a se dispune suspendarea: - a sesizat, în condițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 autoritatea publică ce a emis actul, respectiv a formulat contestație la 16 iunie 2011 dar nu a primit nici un răspuns; - există un caz bine justificat pentru că organele fiscale nu au ținut seama de documentele depuse în timpul inspecției fiscale; - se impune suspendarea pentru prevenirea unei pagube iminente.

2. Soluția instanței de fond Prin Sentința nr. 357 din 28 iunie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a fost admisă cererea de suspendare și s-a dispus suspendarea executării deciziei de impunere nr. 614 din 31 mai 2011 emisă de DGFP Dolj până la pronunțarea instanței de fond. În motivarea soluției, instanța de fond a reținut că în raport de cuantumul obligațiilor fiscale suplimentare, cifra de afaceri medie pe anii 2008 - 2010, de contractele de credit pe care societatea le are în derulare, executarea deciziei de impunere ar determina intrarea în incapacitate de plată și imposibilitatea continuării activității. Executarea actului administrativ ar duce la imposibilitatea plății salariilor pentru cele 20 de persoane angajate, de a-și achita datoriile către furnizori sau creditori bancari.

Cazul bine justificat s-a apreciat că derivă din faptul că procedura administrativă nu este finalizată iar executarea, înainte de definitivarea acestei proceduri și mai înainte ca justiția să se pronunțe asupra legalității și temeiniciei datoriei constatate prin actul fiscal constituie un motiv întemeiat la adoptarea soluției de suspendare. În raport și de faptul că prin argumentele de fapt și de drept expuse de reclamantă se pune în discuție legalitatea măsurilor deciziei de impunere, curtea a considerat îndeplinită condiția cazului bine justificat. 3. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a declarat recurs DGFP Dolj considerând hotărârea nelegală și netemeinică pentru că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii deoarece nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru suspendarea executării actelor administrativ fiscale.

În legătură cu noțiunea de pagubă iminentă, instanța are posibilitatea să verifice situația concretă a reclamantei și efectele pe care le-ar produce executarea silită a actului administrativ împotriva acesteia, însă Legea nr. 554/2004 nu conține vreo procedură care să condiționeze acordarea suspendării de cuantumul creanței sau de posibilitatea inițierii procedurii de executare silită. În cauză, nu s-a făcut nici dovada cazului bine justificat. Simpla susținere a reclamantei că se va afla în imposibilitatea de a onora obligațiile pe care le are față de furnizori și împrejurarea că executarea silită ar perturba grav activitatea economică a societății nu satisface cerințele art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Mai mult, reclamanta nu a administrat nicio probă cu privire la îndeplinirea celor două condiții de admisibilitate a cererii de suspendare. S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și respingerea cererii de suspendare a Deciziei de impunere nr. 614 din 31 mai 2011 emisă de DGFP Dolj, ca neîntemeiată. Intimata SC T.T. SRL a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat. 4. Soluția instanței de recurs După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat de DGFP pentru următoarele considerente: Suspendarea actului administrativ, ca operațiune juridică de întrerupere vremelnică a efectelor acestuia reprezintă o situație de excepție de la regula executării din oficiu și ea se poate dispune numai dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anulare a actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate”. Prin urmare, legea impune următoarele condiții pentru a se dispune suspendarea executării: - să se ceară suspendarea executării unui act administrativ unilateral; - să se facă dovada că s-a formulat plângerea prealabilă; - să se facă dovada existenței „cazului bine justificat”; - să se facă dovada „pagubei iminente”.

Cu privire la primele două condiții se constată că actul a cărui suspendare se solicită este un act administrativ unilateral, iar reclamanta a formulat contestație la 16 iunie 2011 împotriva deciziei de impunere emisă de DGFP Dolj. „Cazul bine justificat” este definit în art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind împrejurările legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. Prin urmare, condiția existenței unui caz bine justificat este îndeplinită în situația în care se regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ aflat în litigiu. Altfel spus, pentru a interveni suspendarea executării unui act administrativ, trebuie să existe un indiciu temeinic de nelegalitate.

În privința cazului bine justificat se constată că la dosarul instanței de fond au fost depuse înscrisuri care ar putea modifica obligațiile fiscale stabilite în sarcina reclamantei, respectiv dovezi emise de autoritățile italiene privind atribuirea codului valabil de identificare în scopuri de TVA pentru firmele italiene în favoarea cărora au fost emise facturile, iar aceste sume reprezintă cea mai mare parte a obligațiilor astfel cum au fost cuprinse în actele fiscale contestate. De altfel, în cadrul cererii de suspendare nu se analizează amănunțit cauzele de anulare a actului, ci numai cele care ar putea crea aparența de nelegalitate pentru că analiza legalității și temeiniciei o va face instanța investită cu soluționarea acțiunii în anulare.

Paguba iminentă, o altă condiție ce trebuie îndeplinită pentru a se dispune suspendarea executării unui act administrativ, este definită în art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004, republicată, ca fiind prejudiciul material, viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării autorității publice sau a unui serviciu public. Și în privința acestei condiții au fost depuse la dosar probe care dovedesc prejudiciul material, viitor și previzibil ce s-ar crea reclamantei prin executarea sumelor prevăzute în raportul de inspecție fiscală și decizia de impunere. Pentru a preveni producerea unor asemenea consecințe, se impune suspendarea actului administrativ fiscal până la soluționarea pe fond a acțiunii în anulare, mai ales că este îndeplinită și condiția cazului bine justificat, așa cum a reținut și instanța de fond.

Apreciind că soluția instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj împotriva Sentinței nr. 357 din 28 iunie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 noiembrie 2011.