ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6185/2019

Ședința publică din data de 5 decembrie 2019

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată, inițial, pe rolul Tribunalului Dolj, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 10.01.2019, reclamanta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere SA-prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Craiova a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova-Activitatea de Inspecție Fiscală-Serviciul de Inspecție Economico-Financiară, suspendarea executării Raportului de inspecție economico-financiară nr. x/07.12.2018 și a Dispoziției obligatorii nr. x/07.12.2018, până la pronunțarea instanței de fond.

Prin sentința civilă nr. 107 din 18 ianuarie 2019, Tribunalul a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

1.2. Soluția primei instanțe

Prin sentința nr. 88 din 20 februarie 2019, Curtea de Apel Craiova a respins cererea de suspendare și a dispus restituirea cauțiunii achiztate cu recipisa nr. x/14.02.2019 la rămânerea definitivă a hotărârii.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta CNAIR-Direcția Regională de Drumuri și Poduri Craiova a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului, recurenta-reclamantă a apreciat că nelegalitatea actului atacat subzistă în condițiile în care în sarcina sa revine obligația de a recupera un prejudiciu ce nu a fost constatat în dreptul său, fapt ce rezultă din dispoziția obligatorie anexată.

Astfel, cât timp neregulile constatate nu o vizează, se întreabă care este temeiul legal prin care ar fi putut interveni în contabilitatea operatorilor economici, cu care a avut încheiate contracte de execuție de lucrări, cât și la agenții economici prestatori/executanți efectiv cu care aceștia au avut subcontractate lucrările, pentru a preîntâmpina o încălcare a legii contabilității și a Codului de procedură fiscală de aceștia.

A mai arătat că, în măsura în care nu se va dispune suspendarea actului administrativ, măsurile dispuse prin raportul de inspecție fiind obligatorii, se vor produce efecte juridice cu implicații financiare, constând în poprirea sumei de 3.224.310,45 RON.

A apreciat că este îndeplinită și condiția prevenirii unei pagube iminente, astfel cum este definită de art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004.

Intimata-pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, apreciind că susținerile recurentei nu se pot încadra în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

4.1. Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepția nulității recursului în condițiile art. 499 C. proc. civ.

Instanța de control judiciar constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Din susținerile recurentei-reclamante CNAIR-Direcția Regională de Drumuri și Poduri Craiova rezultă că aceasta a invocat formal motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fără, însă, a aduce nicio critică de nelegalitate sentinței atacate care să se poată încadra în motivul invocat.

4.2. Verificând considerentele sentinței recurate, Înalta Curte apreciază că acestea îndeplinesc exigențele dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., care impun cerința ca hotărârea să cuprindă motivele pe care se sprijină soluția adoptată, motivare care să nu fie contradictorie sau străină de natura pricinii.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Conform art. 488 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere pentru ipotezele prevăzute la pct. 1-8.

Cererea de recurs trebuie să cuprindă arătarea motivelor de casare și dezvoltarea lor. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare formală a textului articolului 488 C. proc. civ., condiția legală a dezvoltării motivelor implicând determinarea greșelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, arătarea probelor pe care se bazează.

Motivele de recurs desemnează ipotezele expres și limitativ prevăzute de lege pentru care se poate cere casarea hotărârii atacate.

Textul legal se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute limitativ de art. 488 pct. 1-8.

4.3. Potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

În practica judiciară s-a decis că simpla nemulțumire a unei părți sau a părților în litigiu față de hotărârea pronunțată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligația să-și întemeieze recursul pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute limitativ de lege.

Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport cu dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Motivele de recurs sunt instituite prin dispoziții procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situații ce nu au fost avute în vedere la legiferare și trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de Codul anterior în care motivele vizau și netemeinicia acesteia.

Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă nu a formulat nicio critică posibil a fi circumscrisă motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., aptă să conducă la casarea hotărârii recurate, alegațiile din cererea de recurs vizând elemente de fapt ale cauzei și netemeinicia sentinței. Or, această neregularitate a cererii de recurs este sancționată cu nulitatea.

4.4. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul formulat de Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Craiova împotriva sentinței nr. 88 din 20 februarie 2019 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 decembrie 2019.