ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 831/2020

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 1781 din 18 iunie 2019, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a anulat, ca netimbrat, apelul declarat de pârâtul A. împotriva Sentinței nr. 616 din 3 decembrie 2018, pronunțate de Tribunalul Olt, secția I civilă.

A respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul B. împotriva aceleiași sentințe.

A admis apelul declarat de asigurătorul Biroul Național Carte Verde din Italia împotriva Sentinței nr. 616 din 3 decembrie 2018, pronunțate de Tribunalul Olt, secția I civilă, în contradictoriu cu intimații-pârâți Direcția Regională de Drumuri și Poduri Craiova, CNAIR - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Craiova, secția de Drumuri Naționale Slatina, Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România, Fondul de Protecție a Victimelor Străzii și S.C. C. S.A..

A schimbat în parte sentința atacată, în sensul că a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul B. față de pârâta CNAIR - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Craiova, secția de Drumuri Naționale Slatina.

I-a obligat în solidar pe pârâții A., Biroul Național Carte Verde din Italia și CNAIR - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Craiova să plătească reclamantului B. suma de 945,96 Euro, la cursul oficial BNR din ziua plății, suma de 4.500 RON, cu titlu de daune materiale și suma de 50.000 Euro, la cursul oficial BNR din ziua plății, reprezentând daune morale.

I-a obligat pe pârâții menționați la plata în solidar a sumei de 9.192,5 RON, constând în cheltuieli de judecată la prima instanță.

A menținut restul dispozițiilor sentinței atacate.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere, prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Craiova la 18 septembrie 2019 (dată fax), respectiv la 19 septembrie 2019 (dată e-mail).

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la 21 octombrie 2019, fiind repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 8.

Prin rezoluția din 23 octombrie 2019, s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin raportul întocmit la 12 februarie 2020 s-a reținut că, deși recursul declarat de pârâta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Craiova, împotriva Deciziei nr. 1781 din 18 iunie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă este admisibil în principiu, având în vedere dispozițiile art. 483 alin. (1) C. proc. civ., obiectul cererii de chemare în judecată și valoarea sumei pretinse de reclamant (daune materiale în cuantum de 25.000 Euro și daune morale în valoare de 100.000 Euro), cererea de recurs dedusă judecății nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 486 alin. (3) C. proc. civ., întrucât nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea acestora.

În condițiile prevăzute de art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților pentru a formula, în scris, puncte de vedere.

La 2 martie 2020, intimatul-reclamant și-a exprimat poziția procesuală cu privire la raport, susținând că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate ale deciziei atacate, care să poată fi încadrate în art. 488 C. proc. civ.

Celelalte părți nu s-au conformat dispozițiilor instanței.

Prin rezoluția din 11 martie 2020, s-a fixat termen de judecată la 2 aprilie 2020, în camera de consiliu, pentru analiza admisibilității în principiu a recursului.

La acest termen de judecată, Înalta Curte a invocat excepția nulității recursului, din perspectiva neîncadrării criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

Analizând recursul din perspectiva excepției de nulitate invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde "motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat."

Dispozițiile art. 487 C. proc. civ. stipulează că recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, iar art. 486 alin. (3) din același act normativ sancționează cu nulitatea lipsa motivelor de nelegalitate din cererea de recurs.

Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs presupune invocarea motivelor de nelegalitate ale hotărârii pronunțate de instanța a cărei hotărâre se atacă și încadrarea acestora în motivele de casare limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ. ori a unor critici care să permită o astfel de încadrare juridică, pentru ca instanța de recurs să poată exercita controlul de legalitate.

În cauză, prin motivele expuse în memoriul de recurs, recurenta a susținut că instanța de apel nu a analizat judicios materialului probator aflat la dosarul cauzei, care releva semnalizarea corespunzătoare a sectorului de drum pe care s-a produs evenimentul rutier.

Astfel, a arătat că la locul producerii accidentului, pe sensul de mers al pârâtului A., se afla indicatorul limitare de viteză și prioritate pentru circulația din sens invers (40 km/h), iar în aproprierea obstacolului se aflau indicatoarele ocolire, lucrări și limitare de viteză 10 km/h, acesta din urmă fiind indicator de avertizare. Or, aceste indicatoare au fost ignorate de pârâtul A. care, conducând autoturismul cu viteza de 82 km/h, a provocat accidentul de circulație.

Recurenta a susținut, de asemenea, că instanța de apel, în mod greșit a obligat-o pe recurentă să plătească în solidar cu pârâții Biroul Național Carte Verde Italia și A. sumele solicitate de reclamant cu titlu de despăgubire, mai ales că, față de viteza cu care circula pârâtul, accidentul nu putea fi evitat nici dacă indicatoarele erau însoțite de lămpi cu lumină galbenă intermitentă.

Totodată, recurenta a menționat că nu a contestat expertiza efectuată în dosarul penal, întrucât nu a avut cunoștință de întocmirea acesteia, luând act de concluziile expertului la momentul promovării de către reclamant a acțiunii civile.

Față de susținerile recurentului, Înalta Curte constată că acestea nu reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, conform exigențelor prevăzute de art. 486 alin. (1) C. proc. civ., care trebuie interpretate în sensul indicării, prin motivele de recurs, a unuia dintre cazurile de nelegalitate prevăzute limitativ de art. 488 din acest act normativ, iar pe de altă parte, a argumentării juridice a acestuia, prin formularea unor critici propriu-zise cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Or, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor imputate instanței, respectiv o minimă argumentare a criticii în drept.

Astfel, cererea de recurs trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care, circumscrise motivelor de recurs, sunt de natură a susține nelegalitatea hotărârii.

În cauza pendinte, recurenta a ignorat specificul căii extraordinare de atac a recursului, prin intermediul căreia pot fi valorificate doar critici care să vizeze greșita aplicare a legii de instanța de apel, deducând judecății aspecte care privesc modalitatea de administrare a probatoriului și de evaluare a acestuia de curtea de apel.

În acest fel, recurenta a nesocotit reglementarea și conținutul motivelor de recurs prevăzute de art. 488 C. proc. civ., care permit controlul de legalitate în limite precis determinate, cărora le excedează aspectele legate de administrarea probatoriului.

Având în vedere că recurenta nu a expus în memoriul de recurs critici de nelegalitate ale deciziei atacate și că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate de instanță, din oficiu, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecății nu îndeplinește cerințele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 486 alin. (3) din acest act normativ.

Pentru considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de pârâta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Craiova, împotriva Deciziei nr. 1781 din 18 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Craiova, împotriva Deciziei nr. 1781 din 18 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 aprilie 2020.

GGC - MM