ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 166/2022
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 166/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 18 ianuarie 2022
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul cererii dedusă judecății
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. (C.N.A.I.R SA) prin Direcția Regionala Drumuri si Poduri Craiova, a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscala-D.G.R.F.P Craiova să se dispună anularea în tot a actului administrativ reprezentat de Dispoziția obligatorie nr. CRR-AIF nr. 2811/07.12.2018 și Raportul de inspecție economico-financiară nr. CRR-AIF 2810/07.12.2018 .
Hotărârea primei instanțe
Prin sentința civilă nr. 259/2019 din 26 iunie 2019, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. (C.N.A.I.R SA) prin Direcția Regionala Drumuri și Poduri Craiova în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice-Agenția Națională de Administrare Fiscala - D.G.R.F.P Craiova și Ministerul Finanțelor Publice-Serviciul de Soluționare a Plângerilor Prealabile și a Contestațiilor .
A anulat în tot Decizia nr. 17/P/28.03.2019 emisă de Ministerul Finanțelor Publice-Serviciul Soluționare a plângerilor prealabile și a contestațiilor.
A anulat în parte Dispoziția obligatorie nr. CRR-AIF 2811/07.12.2018 emisă de D.G.R.F.P. Craiova-Serviciul Inspecție Economico-Financiară, respectiv a anulat măsurile dispuse în capitolul 4, punctele 4.1, 4.2, 4.3, 4.4, 4.5, 4.6, 4.15, 4.8, 4.9, 4.10 și capitolul 5.
A anulat în parte Raportul de Inspecție Economico - Financiară nr. CRR-AIF 2810/07.12.2018 încheiat la data de 06.12.2018 de D.G.R.F.P. CRAIOVA-Serviciul de Inspecție Economico-Financiară, doar în ceea ce privește măsurile dispuse în capitolul 3 al raportului.
A menținut în rest Dispoziția obligatorie nr. CRR-AIF 2811/07.12.2018 și Raportul de Inspecție Economico-Financiară nr. CRR-AIF 2810/07.12.2018.
Cererea de recurs
Împotriva sentinței nr. 259/2019 din 26 iunie 2019 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate, și rejudecând cauza să se respiungă cererea de chemare în judecată.
În motivarea cererii de recurs, pârâta a apreciat că instanța de fond în mod greșit și vădit nelegal a reținut că organele de inspecție economico-financiară au interpretat eronat prevederile legale. În acest sens a susținut că dispozițiile art. 1 și 12 din anexa 4 la H.G. nr. 28/2008 au fost corect aplicate și interpretate de către organele de control, contrar celor reținute de instanța de fond. Față de considerentele reținute de instanța de fond în cuprinsul sentinței recurate prin care confirma nelegalitatea măsurilor de la 4.1. la 4.6. recurent-pârâtă a reiterat în integralitate apărările susținute prin întâmpinare în fața instanței de fond.
În drept recurenta-pârâtă și-a întemeiat cererea de recurs pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Apărările formulate în cauză
Intimata-reclamantă Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. a depus întâmpinare la cererea de recurs prin care a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare iar pe fondul recursului, a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză
Înalta Curte examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 C. proc. civ., excepția nulității cererii de recurs, urmează a o admite pentru considerentele următoare:
Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul și condițiile expres prevăzute de lege.
Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: … d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.", iar în conformitate cu pervederile art. 488 din același cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.
Această normă imperativă instituie în sarcina recurentei obligația de a indica și dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., atrage, conform dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., sancțiunea nulității recursului.
În plus, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.
Instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă concretă și se referă la una dintre situațiile prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.
În speță, recurenta-pârâtă nu a formulat veritabile critici la adresa sentinței pronunțate de instanța de fond, prin care să arate în ce constă nelegalitatea acesteia, prin raportare la soluția pronunțată de Curtea de Apel ori la argumentele arătate de instanță în fundamentarea hotărârii.
Chiar dacă aceasta a indicat ca temei de drept motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în raport de argumentele prezentate în cuprinsul cererii de recurs, constată că a acest motiv de casare a fost invocat formal nefiind argumentat în concret, iar instanța de recurs nu a identificat vreo critică care să se circumscrie acestui motiv de casare.
Criticile conform cărora instanța de fond nu a reținut că în cauză s-a făcut aplicarea corectă a prevederilor art. 1 și 12 din Anexa 4 la H.G. NR. 28/2008, ori cele pricitoare la faptul că aceasta a reținut în mod injust, nelegalitatea măsurilor de la 4.1. la 4.6. din actul de control contestat fără a susține efectiv aceste critici, urmate doar de reiterarea apărărilor enunțate de pârâtă în fața instanței de fond, nu reprezintă critici care să se circumscrie motivului de casare prevăzut de pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Astfel, recurenta-pârâtă nu prezintă care sunt normele de drept material încălcate de instanța de fond pentru a fi analizate de intanța de recurs în raport de cuprinsul hotărârii recurate.
Fără să combată în vreun fel raționamentul instanței de fond și să formuleze astfel de critici susceptibile de cenzură în recurs, recurenta-pârâtă, în susținerea cererii de recurs optează spre reluarea apărărilor exprimate în fața instanței de fond.
Or, această conduită procesuală urmărește în esență o rejudecare a cauzei din partea instanței de recurs în temeiul argumentelor deja analizate de către instanța de fond.
Reiterarea apărărilor exprimate deja în fața instanței de fond, nu pot fi supuse analizei instanței de recurs, în măsura în care această instanță are competența de analiză doar cu privire la elemente de nelegalitate ale sentinței instanței de fond.
În cauză, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.
În aceste condiții, Înalta Curte constată că cererea de recurs reprezintă în concret intenția pârâtei de a i se rejudeca cauza într-o cale extraordinară de atac, deoarece soluția instanței de fond îl nemulțumește, însă fără a invoca efectiv critici care să se circumscrie motivelor de casare.
În consecință, reținând că nu este posibilă o încadrare a conținutului cererii de recurs într-unul din cazurile de casare reglementate de dispozițiilor art. 488 C. proc. civ. și constatând că în cauză nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanță, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ. Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac pentru nemotivare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței nr. 259/2019 din 26 iunie 2019 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nemotivat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 ianuarie 2022.