ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1596/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara la data de 02.08.2018, sub nr. x/2018, reclamanta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. (CNAIR SA-fosta CNADNR SA), prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara (DRDP) a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice-Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara- Serviciul Inspecție Economico-Financiară, suspendarea măsurilor dispoziției obligatorii nr. x transmisă prin adresa de înaintare TMR_AIF 1398/05.04.2018 și, în consecință, suspendarea executării măsurilor până la soluționarea plângerii prealabile și a contestației formulată în instanță, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, respectiv dispozițiile art. 14 coroborat cu art. 15.

Prin sentința civilă nr. 258 din data de 16 octombrie 2018, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea ca nefondată.

Împotriva sentinței civile nr. 258 din data de 16 octombrie 2018 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și suspendarea executării măsurilor dispuse prin deciziile obligatorii ale Ministerului Finanțelor Publice, până la finalizarea dosarului nr. x/2018

În motivarea căii de atac exercitate, recurenta a arătat că soluția instanței de fond a fost dată cu aplicarea incorectă a normelor de drept material la situația de fapt dedusă judecății, temeinicia presupunând stabilirea exactă a însăși acestei situații.

Recurenta a arătat că cererea de suspendare este perfect admisibilă, cele trei condiții prevăzute de lege fiind îndeplinite și prin prisma faptului că titlu executoriu însuși nu reprezintă o hotărâre judecătorească, astfel că pe parcursul judecății contestației la executare nu se pot invoca motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, astfel că apreciază a fi imperios necesar controlul judecătoresc în ceea ce privește caracterul cert, lichid și exigibil al creanței în sumă de 3.955.939 RON.

În ceea ce privește cea de-a doua condiție, respectiv paguba iminentă, recurenta a susținut că punerea în executare a deciziei contestate ar produce o pagubă iminentă în patrimoniul său prin perturbarea gravă a activității raportat la cuantumul sumelor contestate, iar posibilele consecințe negative s-ar rasfrânge nu doar asupra patrimoniului, ci și asupra terților(angajați).

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând sentința atacată prin prisma criticilor recurentei și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele următoare:

Recurenta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara a adus critici sentinței instanței de fond ce pot fi circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ., invocat de recurenta - reclamantă, este incident "când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material", în cauza de față fiind vorba despre aplicarea dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 cu privire la suspendarea executării actului administrativ.

Potrivit prevederilor art. 14 alin. (1), "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității pârâte care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral (...)".

Condițiile pentru luarea măsurii suspendării executării sunt cazurile bine justificate și prevenirea unei pagube iminente, noțiuni explicate de actul normativ menționat, astfel: cazuri bine justificate - împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ (art. 2 alin. (1) lit. t) și pagubă iminentă - prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități pârâte sau a unui serviciu public (art. 2 alin. (1) lit. ș).).

În ceea ce privește motivarea actului, recurenta a susținut că nicăieri în tot cuprinsul raportului sau a dispozițiilor obligatorii nu este prevăzut vreun temei de drept sau menționată vreo normă legală care să fi fost încălcată.

Or, așa cum a reținut și instanța de fond, din lecturarea Dispoziției obligatorii, rezultă că fiecare măsură dispusă de entitatea pârâtă are menționat fundamentul juridic (temeiul de drept) ce o întemeiază, necomportând că acesta este reprezentat prevederi contractuale menționate expres ori de dispoziții legale clar indicate: pct. 6.2 al Cap. 6 din contractul nr. x/78934/2012; pct. 4.1.5 și 9 din caietul de sarcini aferent atribuirii contractului x/19.11.2012, art. 6.1. alin. 2 și 6.3 pct. 3 din contract, art. 30 din Ordinul comun nr. 1025/22.12.2011 al Ministerului Transporturilor și Infrastructurii și nr. 16/17.01.2012 al Ministerului Administrației și Internelor pentru aprobarea reglementării tehnice "Normativ privind prevenirea și combaterea înzăpezirii drumurilor publice", art. 6 din Lg. nr. 82/1991 a contabilității, pct. 46 din OMFP nr. 3055/2009, în vigoarea la data producerii evenimentelor constatate, art. 52 alin. (5) și (6) din Lg. nr. 500/2002 privind finanțele publice, art. 5 din O.G. nr. 119/1999, art. 22 alin. (1)-(3) din O.U.G. nr. 94/2011; pct. 3.1.5 din caietul de sarcini aferent atribuirii contractului nr. x/2058/19.11.2012, anexa 8 din "Normativ privind prevenirea și combaterea înzăpezirii drumurilor publice", art. 6.3, 6.5, 6.7 și 6.9 din contractul nr. x/78934/29.11.2012; art. 11.3 alin. (3) din contract; pct. 4.1.5 și 9 din caietul de sarcini aferent atribuirii contractului nr. x/78932 din 29.11.2012, art. 6.1. alin. 2, 6.3 pct. 3, 6.5, 6.7 și 6.9 din contract, pct. 57 alin. (1), (2) și 5 din OMFP nr. 1802/2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate în vigoare; pct. 13.1.1 (ind. 102.1), 13.1.2 (Ind. 102.2) și 13.1.4 (Ind 102.5) din contractul nr. x/78940/29.11.2012, art. 5 din O.G. nr. 119/1999 republicată și actualizată privind controlul intern și controlul financiar preventiv.

În concluzie, instanța de control judiciar constată că motivele invocate de către parte nu sunt de natură să dea naștere unei îndoieli serioase cu privire la legalitatea actelor și nu justifică măsura de suspendare a acestora.

În ceea ce privește paguba iminentă, este adevărat că suma imputată recurentei - reclamantei este într-un cuantum ridicat, fiind posibil ca executarea ei să fie de natură să afecteze în mod ireversibil activitatea societății, în funcție de situația economică a acesteia.

În condițiile în care, însă, nu a fost reținută existența cazului bine justificat iar cele două condiții impuse de art. 14 din legea 554/2004 trebuie îndeplinite în mod cumulativ problema pagubei iminente devine irelevantă, soluția de respingere a cererii de suspendare a actelor atacate fiind temeinică și legală ca urmare a reținerii cazului bine justificat.

Față de aceste considerente, în baza art. 496 din C. proc. civ. raportat la art. 20 din legea 554/2004 Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara împotriva sentinței civile nr. 258 din 16 octombrie 2018 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 martie 2019.