ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5543/2019

Ședința publică din data de 13 noiembrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 23 ianuarie 2019, sub nr. x/2018, urmare declinării competenței de soluționare a cauzei prin sentința civilă nr. 1762/10.12.2018 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara, a solicitat anularea Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/10.10.2018 emisă de către A.J.F.P. Timiș și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din 28 februarie 2019, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Împotriva încheierii pronunțată la data de 28 februarie 2019, de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., prin lichidator judiciar B., întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate și trimiterea cauzei instanței de fond, pentru continuarea judecății.

În motivarea recursului, recurenta-reclamantă a susținut că măsura suspendării este nelegală, instanța de fond reținând greșit că în cauză nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Legal citate, intimatele-pârâte Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș nu au formulat întâmpinări în cauză.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, încheierea recurată în raport de criticile de nelegalitate invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta A. S.R.L., prin lichidator judiciar B. este fondat, pentru următoarele considerente.

Potrivit art. 223 din C. proc. civ.:

"Art. 223. - (1) Lipsa părții legal citate nu poate împiedica judecarea cauzei, dacă legea nu dispune altfel.

(2) Dacă la orice termen fixat pentru judecată se înfățișează numai una dintre părți, instanța, după ce va cerceta toate lucrările din dosar și va asculta susținerile părții prezente, se va pronunța pe temeiul dovezilor administrate, examinând și excepțiile și apărările părții care lipsește.

(3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul în care lipsesc ambele părți, deși au fost legal citate, dacă cel puțin una dintre ele a cerut în scris judecarea cauzei în lipsă."

În conformitate cu prevederile art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.:

"Judecătorul va suspenda judecata: (…) 2. când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei."

Analizând actele existente în dosarul instanței de fond, Înalta Curte reține că, la data de 19 noiembrie 2018, reclamanta a A. S.R.L. a formulat o cerere de chemare în judecată, înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal, iar ulterior, soluționarea acestei cereri a fost declinată în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, pe rolul căreia a fost înregistrată la data de 23 ianuarie 2019.

Prin încheierea de ședință din data de 28 februarie 2019, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal a dispus suspendarea judecății cauzei, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., reținând că în cauză nu s-a solicitat judecata în lipsă, fără a observa că pe ultima pagină a cererii de chemare în judecată, recurenta solicitase judecarea cauzei în lipsă, inserând textul chiar în josul paginii.

Prin urmare, Înalta Curte constată că măsura suspendării judecării cauzei, este nelegală, nefiind întrunite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., câtă vreme recurenta solicitase judecarea cauzei în lipsă.

Pentru aceste considerente, în raport de prevederile art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat în cauză și va casa încheierea pronunțată la data de 28 februarie 2019 de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, dispunând trimiterea cauzei aceleiași instanțe, în vederea continuării judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta Societatea A. S.R.L. prin lichidator judiciar B. împotriva încheierii civile din 28 februarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza aceleiași instanțe pentru continuarea judecății.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 noiembrie 2019.