ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2443/2010

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 71 din 25 februarie 2010, Tribunalul Giurgiu a condamnat pe inculpații: - D.G. la pedeapsa de 8 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor, prevăzută de art. 20 - art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. și săvârșirea a trei infracțiuni de lovire, prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen. Conform art. 33-34 C. pen., inculpatul va executa pedeapsa de 8 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71-64 lit. a), b) C. pen. și s-a dedus arestarea preventivă de la 16 august 2009 la zi.

- B.S. la pedeapsa de 7 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor prevăzută de art. 20 - art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. și câte 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. În baza art. 33-34 C. pen., inculpatul va executa pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71, art. 64 lit. a), b) C. pen. și s-a dedus arestarea preventivă de la 16 august 2009. Inculpații au fost obligați în solidar la 3000 lei daune materiale și 5000 lei daune morale către M.S., 1500 lei daune materiale și 1000 lei daune morale către M.I., 1000 lei daune materiale și 500 lei daune morale către M.F.

și câte 1000 lei daune materiale și morale către M.M. S-au reținut următoarele: La data de 16 august 2009, părțile vătămate M.S., M.M.M.N., M.F. și M.I. se aflau în curtea locuinței din comuna Malu, județul Giurgiu unde, împreună cu martorele M.S., I.A., C.M.N. sărbătoreau ziua onomastică a lui M.M. Pe stradă, pe banca din fața locuinței martorei C.L., se aflau mai mulți tineri, pe lângă ei trecând inculpatul B.S. și inculpatul C.M. - ambii în stare de ebrietate, care au adresat cuvinte vulgare grupului de tineri, motiv pentru care aceștia s-au mutat în fața locuinței familiei M. Întrucât cei doi au continuat să profereze cuvinte vulgare, partea vătămată M.I. a ieșit în stradă, cerându-le să înceteze, însă C.M.

l-a lovit cu pumnul în față. Părțile vătămate M.F. și M.I. au ieșit din curtea locuinței și i-au alergat pe cei doi pe stradă. Inculpatul B.S. împreună cu C.M. s-au întâlnit cu martora M.L.E. care, văzând că acesta din urmă avea asupra sa un cuțit și aflând de incidentul anterior, i l-a luat. Inculpatul B.S. l-a sunat apoi pe telefonul mobil de tatăl său, inculpatul D.G., care s-a deplasat spre el, însoțit de martorul B.O.L. După aceștia toți s-au deplasat la locuința familiei M. M.S. care se afla la poartă i-a cerut lui D.G. să stea de vorbă; acesta fără nici o explicație i-a aplicat o lovitură cu sapa în cap, în zona urechii stângi, proiectându-l pe sol. În timp ce se afla la pământ, inculpatul B.S.

l-a lovit cu cuțitul de mai multe ori în zona toracelui - spate, apoi partea vătămată a fost lovită cu o scândură de către C.M. Părțile vătămate M.I., M.F. și M.M. au intervenit în apărarea lui M.S., dar au fost și ei loviți de cei doi, fiindu-le provocate leziuni corporale multiple. Din raportul medico-legal nr. 314/E/II din 16 august 2009, rezultă că partea vătămată M.S. a suferit leziuni traumatice ce au putut fi produse prin lovire cu și de corpuri dure și loviri cu un corp tăietor-înțepător, care au necesitat 30-40 zile de îngrijiri medicale și i-au pus viața în pericol, iar spenectomia constituie o infirmitate permanentă. M.I., M.F. și M.M. au suferit leziuni ce au necesitat 7-9 zile de îngrijiri medicale, produse ultimilor doi prin lovituri cu un corp tăietor-înțepător, dar viața nu le-a fost pusă în primejdie.

Faptele au fost stabilite pe baza declarațiilor martorilor, declarațiile părților vătămate și inculpaților, foaia de observație clinică, rapoarte medico-legale și probele materiale ridicate cu ocazia cercetării la fața locului. Tribunalul a constatat, pe baza acestor probe, că inculpații D.G. și B.S. au săvârșit infracțiunea de tentativă de omor, prevăzută de art. 20- art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., loviturile cu sapa și cuțitul aplicate părții vătămate M.S. în zone vitale, conturând intenția acestora de a o ucide. Inculpații au recunoscut în parte faptele săvârșite, D.G. susținând că a intervenit pentru că fiul său a fost lovit, dar el nu a folosit nici o violență împotriva părții vătămate.

La stabilirea pedepselor aplicate celor doi inculpați, tribunalul a avut în vedere gravitatea faptelor, cât și conduita procesuală a inculpaților, respectiv nerecunoașterea faptei de către D.G. Împotriva sentinței au declarat apel inculpații D.G. și B.S., precum și părțile civile M.S., M.I., M.F. și M.M. Inculpații au criticat hotărârea primei instanțe, în principal, sub aspectul greșitei încadrări juridice, fapta săvârșită constituind infracțiunea de încăierare, prevăzută de art. 322 alin. (2) C. pen., întrucât depozițiile martorilor sunt contradictorii, perceperea acestora fiind confuză; în subsidiar, au cerut reducerea pedepselor aplicate. Părțile civile nu și-au motivat apelul. Curtea de apel a considerat că instanța de fond a făcut o corectă evaluare a probatoriului administrat, situația de fapt fiind stabilită în concordanță cu acestea.

Ambii inculpați au acționat cu intenția de a ucide victima folosind obiecte apte a o produce, iar lovirea cu acestea s-a făcut în zone vitale ale corpului, astfel că încadrarea juridică este în infracțiunea de tentativă de omor în formă calificată în loc public. De asemenea, este dovedită și vinovăția acestora pentru săvârșirea celor trei infracțiuni de lovire. Susținerea potrivit căreia, fapta ar constitui încăierare, nu este fondată, întrucât în cauză nu au existat două grupuri, cu atitudine violentă și nu s-a putut stabili cum anume a produs lovirea părților vătămate. Singurii înarmați erau inculpații, iar martorii au văzut momentul agresiunii, D.G. lovind cu lopata, iar B.S. cu cuțitul, atât pe M.S., cât și pe M.F.

și M.M. Pedepsele aplicate au fost just individualizate, fiind de natură a răspunde scopului preventiv general și operând conform art. 52 C. pen. S-a apreciat că, latura civilă a fost corect soluționată, despăgubirile acordate fiind în conformitate cu prejudiciul cauzat părților vătămate. În consecință, apelurile inculpaților și părților civile au fost respinse de Curtea de Apel București prin decizia penală nr. 77 din 8 aprilie 2010. Recursurile declarate de inculpați împotriva deciziei sunt nefondate. Inculpații și-au întemeiat recursurile pe motivele de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 9, 17, 18 și 14 C. proc. pen., punctul 9 nefiind motivat. S-a cerut de către inculpatul D.G., în principal, achitarea, întrucât infracțiunea de tentativă de omor a fost săvârșită de fiul său B.S., dar dacă se dovedește a fi vinovat, încadrarea juridică a faptei este în încăierare, prevăzută de art. 322 alin. (2) C. proc.

pen. Din analiza probelor cauzei, rezultă că inculpatul D.G. a venit la locul accidentului având asupra sa o sapă, cu care a lovit partea vătămată M.S., în cap, în zona urechii, exercitând violențe și asupra celorlalte trei părți vătămate. Susținerea inculpatului potrivit căreia părțile civile erau înarmate, iar M.S. a fost lovit cu cuțitul și sapa de C.M. nu se coroborează cu nicio probă, nici una din părțile vătămate și martori neindicându-l pe acesta ca autor al faptei, ci pe inculpat și fiul său (declarația lui M.F.). Inculpatul B.S., care inițial nu a recunoscut fapta, a declarat că, cel care a comis infracțiunea este el și nu inculpatul D.G., tatăl său, neconfirmând astfel susținere potrivit căreia C.M.

ar fi autorul infracțiunii. Nefondat este și motivul invocat prevăzut de art. 385/9 pct. 17 C. proc. pen., privind greșita încadrare juridică dată faptei. Se critică hotărârea sub acest aspect, considerând că în cauză subzistă infracțiunea de încăierare, prevăzută de art. 322 alin. (3) C. pen., fără a se motiva. Curtea, analizând acest motiv prin prisma probelor existente în cauză, constată că acesta este nefondat. Potrivit art. 322 alin. (3) C. pen., încăierarea presupune o pluralitate de subiecți activi, constituite în cel puțin două grupări, care să se lupte între ele, să-și aplice lovituri reciproc, fără a se putea stabili concret activitatea infracțională a fiecăruia.

În speță însă, nu au existat două grupuri distincte care să se lovească reciproc, ci inculpații sunt cei care au lovit părțile vătămate neînarmate, care s-au apărat, iar martorii au văzut în concret persoanele care au atacat, folosind sapa și cuțitul, astfel că încadrarea juridică dată faptelor săvârșite este corectă. Mai mult, nici unul din cei doi inculpați nu a prezentat leziuni, care să explice o eventuală luptă între două grupări. Nefondat este și motivul prevăzut de art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen., privind individualizarea pedepselor aplicate. Ambele instanțe au apreciat corect gravitatea faptelor săvârșite, infracțiuni de violență deosebită, urmările acestora, cât și pericolul pe care inculpații îl prezintă, acestea nerealizând pe deplin consecințele unor astfel de fapte, cât și atitudinea lor procesuală negativă.

Pedepsele aplicate sunt spre minimul prevăzut de lege și răspunde pe deplin cerințele art. 52 C. pen., fiind în măsură să realizeze scopul preventiv-educativ general și special. Întrucât nu se constată motive care, examinate din oficiu să determine casarea hotărârilor, recursurile inculpaților D.G. și B.S. vor fi respinse ca nefondate, conform art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Se va deduce reținerea și arestarea preventivă de la 16 august 2009 la 21 iunie 2010. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații D.G. și B.S. împotriva deciziei penale nr. 77 din 8 aprilie, 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală. Deduce din pedepsele aplicate recurenților inculpați, perioada reținerii și arestării preventivă de la 16 august 2009 la 21 iunie 2010. Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 lei reprezentând onorariul apărătorilor desemnați din oficiu se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 21 iunie 2010.