ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2005/2011

Asupra recursurilor de față, Pe calea încheierii din 29 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, în dosar nr. 1144/2/2011 s-a dispus admiterea cererilor de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații N.B., N.E. și P.V. precum și menținerea stării de arest preventiv față de inculpații B.N.M., P.M. și P.C.O. Asupra legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive s-au învederat următoarele: Luând act de împrejurarea că verificarea măsurii arestării preventive se justifică doar în cazul inculpaților în privința cărora nu s-a dispus, în prealabil, liberarea provizorie, în raport de dispozițiile art. 300/2 C. proc. pen. și art. 160/b alin. (1), (3) C. proc.

pen., Curtea constată că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpaților B.N.M., P.M. și P.C.O. nu s-au schimbat și ele impun în continuare privarea acestora de libertate. Împotriva dispoziției de menținere a stării de arest s-a exercitat calea de atac a recursului de către inculpații B.N.M. și P.C.O. S-a invocat că aceștia dețin circumstanțe personale favorabile, își asumă eventuale obligații judiciare, pot fi lăsați în libertate. Instanța de recurs reține că prin rechizitoriul nr. 326/P/2010 din data de 4 februarie 2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cei doi inculpați recurenți de față au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni: - B.N.M.: o infracțiune de șantaj, prev. de art. 194 alin. (1) C. pen.

cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., constând în aceea că, la data de 28 aprilie 2010, la instigarea inculpatului B.N., împreună cu P.C.O., a exercitat violențe psihice și amenințări asupra martorului "C.V." în vederea recuperării unei cantități de 8,4 kg aur; o infracțiune de șantaj prev. de art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. (parte vătămate C.M.C.) constând în aceea că, la data de 24 februarie 2010, împreună cu inculpatul N.B., i-a adresat părții vătămate amenințări cu moartea, cu lipsirea de libertate și molestarea sexuală a acestuia în cazul în care va mai depune plângeri la poliție; o infracțiune de complicitate la șantaj în formă continuată, prev. de art. 26 C. pen.

rap. la art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (parte vătămată M.M.) și ultraj contra bunelor moravuri prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., constând în aceea că, la data de 24 februarie 2010, în aceleași împrejurări, i-a solicitat părții vătămate C.M.C. să-i comunice părții vătămate M.M. că o va omorî pe aceasta din urmă în cazul în care nu-i va plăti taxă de protecție numitului N.B.; la data de 18 februarie 2010, împreună cu N.E., N.B., P.M., P.E.

și N.E., s-a deplasat la Unitatea Neptun, unde au provocat scandal public prin profesarea de cuvinte și expresii injurioase la adresa martorilor C.M.C., M.M., a agentului de pază, a lucrătorilor care efectuau activități de renovare și a părții vătămate M.M., prin exercitarea de amenințări cu privire la aceștia, prin distrugerea de bunuri, acțiuni ce au culminat cu sesizarea Serviciului Apel Unic de Urgență 112 și deplasarea organelor de poliție la fața locului. - P.C.O.: o infracțiune de șantaj, prev. de 194 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, la data de 28 aprilie 2010, la instigarea inculpatului N.B., împreună cu B.N.M., a exercitat violențe psihice și amenințări asupra martorului "C.V." în vederea recuperării unei cantități de 8,4 kg aur.

Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea de Apel a constatat cu deplin temei că măsura arestării preventive a fost dispusă cu respectarea cerințelor legale în materie, fiind îndeplinite în continuare atât condițiile prevăzute de art. 143 C. proc. pen., cât și cerințele cumulative ale art. 148 lit. f) C. proc. pen. Sub aspectul indiciilor temeinice de comitere a unor fapte prevăzute de legea penală, probatoriul administrat în faza de urmărire penală evidențiază date suficiente, în accepțiunea prevăzută de art. 68/1 C. proc. pen., ce justifică în mod rezonabil presupunerea că inculpații au fost implicați, fiecare în parte și uneori împreună, în săvârșirea unor fapte ce sunt prevăzute de legea penală ca infracțiuni.

Până în acest moment procesual, din coroborarea declarațiilor părților vătămate și ale martorilor audiați în cauză, a proceselor verbale de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate în mod autorizat, a înscrisurilor aflate la dosar, astfel cum se face referire la acestea în actul de sesizare, rezultă date de natură a convinge un observator independent că inculpații au desfășurat activități ce au conotații penale, temeinicia tuturor acestor mijloace de probă urmând a fi verificată nemijlocit pe parcursul judecății în fond. În ceea ce privește condițiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., se constată că pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele reținute în sarcina inculpaților este închisoare mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea acestora în libertate prezintă în continuare un pericol concret pentru ordinea publică.

În cazul inculpatului B.N.M. riscul tulburării ordinii publice în cazul punerii în libertate rezultă din înseși consecințele acestui gen de fapte asupra securității activităților desfășurate în mod firesc în spațiul public, din nesiguranța pe care actele de violență desfășurate în public o generează în rândul cetățenilor și din rezonanța socială negativă pregnantă a acestui tip de acte. Modalitatea concretă în care s-au derulat conflictele, amploarea urmărilor lor și mai ales caracterul repetat al acestora evidențiază atât riscul unei tulburări însemnate a ordinii publice în sensul celei de a doua condiții a art. 148 lit. f) C. proc. pen., cât și persistența acestui risc în cazul lăsării în libertate a inculpaților după aproximativ șase luni și jumătate de detenție preventivă.

Aceste elemente cu caracter obiectiv, corelate și cu antecedentele sale penale, justifică în actualul stadiu al procedurii (în care s-a procedat doar la ascultarea inculpați lor) preponderența acordată interesului protejării ordinii publice în detrimentul dreptului inculpaților la libertate individuală, fără a aduce atingere prezumției de nevinovăție.

În privința inculpatului P.C.O., trimis în judecată pentru implicarea sa în săvârșirea unei fapte de șantaj, modul în care se presupune, cel puțin până în acest moment, că a fost desfășurată activitatea ilicită, suspiciunea existenței unor conexiuni cu alți coinculpați și rezonanța socială negativă a faptelor ce aduc atingere libertății psihice a persoanei justifică menținerea măsurii arestării preventive și la acest moment procesual, în intervalul de timp scurs de la data ultimei verificări a măsurii preventive neintervenind aspecte noi, de natură a releva o schimbare ori încetare a acestor temeiuri (cu singura excepție a ascultării inculpatului). Totodată, intervalul de timp de aproximativ 6 luni și jumătate scurs de la data privării inițiale de libertate a inculpatului nu este excesiv având în vedere stadiul actual al procedurii și necesitatea desfășurării cercetării judecătorești în bune condiții.

Pentru aceste considerente, aprecierea că măsura arestării preventive este legitimată în cazul celor doi inculpați pe motive pertinente și suficiente, impunându-se menținerea ei la acest moment procesual este justificată. În consecință, luarea unei măsuri alternative mai puțin restrictive nu este oportună, iar în raport de împrejurările cauzei și de stadiul procedurii, cererile de înlocuire formulate de cei doi inculpați recurenți sunt neîntemeiate și vor fi respinse. Pentru aceste considerente, în baza art. 300 2 C. proc. pen. coroborat cu art. 160 b alin. (1), (3) C. proc. pen., s-a constatat cu deplin drept legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispuse față de inculpații B.N.M.

și P.C.O. și s-a menținut această măsură, recursurile de față fiind de respins ca nefondate pe considerentele art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații B.N.M. și P.C.O. împotriva încheierii din 29 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. 1144/2/2011. Obligă recurentul inculpat B.N.M. la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Obligă recurentul inculpat P.C.O. la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 mai 2011.