ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 629/2011

Asupra recursurilor penale de față; Prin încheierea din 8 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 1144/2/2011 (483/2011), în baza art. 300 1 alin. (1) C. proc. pen. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților N.B., N.E., B.N.M., P.M., P.C.O. și P.V. În baza art. 300 1 alin. (3) C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților. Au fost respinse ca neîntemeiate cererile inculpaților N.B. și N.E. privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. S-a reținut în esență că măsura arestării preventive a fost dispusă cu respectarea cerințelor legale, fiind îndeplinite în continuare atât condițiile prev. de art. 143 C. proc.

pen., cât și cerințele cumulative ale art. 148 lit. f) C. proc. pen. Sub aspectul indiciilor temeinice de comitere a unor fapte prevăzute de legea penală, probatoriul administrat în faza de urmărire penală evidențiază date suficiente, în accepțiunea art. 68 1 C. proc. pen., ce justifică în mod rezonabil presupunerea că inculpații au fost implicați, fiecare în parte și uneori împreună, în săvârșirea unor fapte ce sunt prevăzute de legea penală ca infracțiuni. În ce privește condițiile prev. de art. 148 lit. f) C. proc.

pen., s-a reținut că riscul tulburării ordinii publice în cazul punerii în libertate a inculpaților rezultă din înseși consecințele genului de fapte de care sunt acuzați inculpații asupra securității activităților desfășurate în mod firesc în spațiul public, din nesiguranța pe care actele de violență desfășurate în public o generează în rândul cetățenilor prezenți și din rezonanța socială negativă pregnantă a acestui gen de fapte; la toate acestea se adaugă și antecedentele penale ale unora dintre inculpați. În privința circumstanțelor personale, s-a apreciat că nu li se poate conferi o relevanță majoră, independentă de împrejurările săvârșirii faptelor și de stadiul actual al procesului, astfel încât ele nu evidențiază o schimbare sau o încetare a temeiurilor care au stat la baza arestării preventive și nu justifică o măsură procesuală în consecință.

În raport de aceste considerente, reținând totodată imperativul desfășurării în bune condiții a activității de judecată, Curtea de Apel a apreciat că măsura arestării preventive este legitimată de motive pertinente și suficiente, impunându-se menținerea ei la acest moment procesual. Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații N.B., N.E., B.N.M., P.M., P.C.O. și P.V., invocând circumstanțe personale favorabile și lipsa oricăror probe care să conducă la concluzia că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică. Recursurile sunt nefondate. Potrivit art. 300 1 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, după înregistrarea dosarului la instanță, aceasta este datoare să verifice din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive.

Această verificare poartă asupra temeiurilor care au determinat arestarea inițială, urmând a se constata dacă acestea au încetat (fără a mai exista temeiuri noi care să justifice privarea de libertate) sau, dimpotrivă, acestea impun în continuare privarea de libertate. Analizând încheierea recurată, Curtea constată că instanța de fond a verificat în mod corespunzător legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților, prin raportare la temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri, ajungând în mod întemeiat la concluzia că acestea subzistă și justifică privarea de libertate în continuare a inculpaților. Rezultă astfel că au fost analizate condițiile cumulative prev. de art. 143 și 148 lit. f) C. proc.

pen., reținându-se, cu trimitere la actele aflate la dosar până la acest moment, că există presupunerea rezonabilă că inculpații au comis faptele reținute în sarcina lor și că lăsarea acestora în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică. În ce privește cerințele prevăzute în art. 148 lit. f) C. proc. pen., Curtea constată că pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta cercetarea în libertate a unei persoane nu se confundă cu pericolul social abstract al infracțiunilor imputate, căci acesta din urmă se reflectă în limitele de pedeapsă deja valorificate de legiuitor prin instituirea celeilalte condiții cumulative din art. 148 lit. f) C. proc. pen. Pericolul pentru ordinea publică nu poate fi însă disociat de gravitatea concretă a faptelor care fac obiectul cercetărilor, acesta fiind avut în vedere și de către instanța de fond în considerentele încheierii recurate.

Multitudinea faptelor imputate inculpaților, natura acestora și condițiile în care se reține că ar fi fost comise (prin amenințări cu moartea, lipsire de libertate și molestare sexuală, prin provocarea de scandal public), ca și împrejurarea că o parte dintre inculpați nu se află la primul conflict cu legea penală, justifică aprecierea că la acest moment procesual lăsarea în libertate a inculpaților ar crea un sentiment de insecuritate în rândul societății civile, dar ar afecta și buna desfășurare în continuare a procesului penal, ținând seama și de stadiul în care se găsesc cercetările în cauză. În privința circumstanțelor personale, Curtea constată că ele au existat și la momentul luării măsurii arestării preventive și urmează a fi eventual valorificate cu ocazia judecării cauzei pe fond.

Referitor la durata arestării preventive, Curtea constată că aceasta nu tinde să reprezinte o executare anticipată a pedepsei, durata arestării nedepășind, la acest moment procesual, caracterul rezonabil, în condițiile în care perioada scursă de la momentul privării lor de libertate este mai mică de 4 luni, iar cauza este una complexă. În concluzie, Curtea apreciază că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, iar buna desfășurare în continuare a procesului penal poate fi asigurată exclusiv prin privarea de libertate a inculpaților, condiții în care recursurile inculpaților vor fi respinse ca nefondate conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea lor la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții inculpați N.B., N.E., B.N.M., P.M., P.C.O. și P.V. împotriva încheierii din 8 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală, pronunțată în Dosar nr. 1144/2/2011 (483/2011). Obligă recurenții inculpați N.B., N.E., B.N.M., P.M., la plata sumei de câte 200 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, iar pe recurenții inculpați P.C.O. și P.V. la plata sumei de câte 200 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 februarie 2011.