ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2470/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 232 din 26 iunie 2005, pronunțată de Tribunalul Arad, în dosarul nr. 1802/2005, în baza art. 20, raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 74 și 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul Z.N., la 3 ani închisoare, pentru tentativă la infracțiunea de omor. În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi, respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pe o durată de 3 ani. În baza art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 și 76 lit. c) C. pen., același inculpat a fost condamnat, la un an închisoare, pentru infracțiunea de violare de domiciliu.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, care a fost sporită cu 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare și 3 ani pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi. Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. S-a constatat că partea vătămată B.I. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal. S-a confiscat în vederea distrugerii un topor cu coadă de lemn de 45 cm lungime, aflat în camera de corpuri delicte a Tribunalului Arad. Inculpatul a fost obligat la 6.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 189 C. proc. pen., s-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Arad a sumei de 400.000 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: În ziua de 1 decembrie 2004, inculpatul presta diferite lucrări de construcție în gospodăria sa și partea vătămată B.I., care îi era vecin, i-a solicitat să-l tundă. Inculpatul a fost de acord și spre seară s-a deplasat la locuința acestuia. Aici, cei doi au consumat băuturi alcoolice, timp în care inculpatul l-a tuns pe partea vătămată. În jurul orelor 21–21,30, văzând că inculpatul era sub influența alcoolului iar partea vătămată urma ca a doua zi să meargă la lucru, soția părții vătămate, martora B.D.

i-a cerut inculpatului să plece acasă. Inițial acesta a refuzat și când martora a luat sticla cu băutură și paharele de pe masă, inculpatul a prins-o de mână răsucind-i-o iar la intervenția părții vătămate și insistențele martorei, inculpatul a plecat acasă. După câteva minute, din locuință, soții B. l-au auzit pe inculpat strigând-o la poartă pe martora B.D. În aceste împrejurări, partea vătămată s-a deplasat la poartă pentru a afla ce dorește inculpatul, a deschis poarta pe care inculpatul a împins-o cu umărul, a intrat în curte și cu un topor pe care-l avea asupra sa, i-a aplicat părții vătămate o lovitură direcțională spre zona capului. Pentru că, instantaneu, partea vătămată s-a retras un pas înapoi, lama toporului l-a atins la buza superioară și zona sternală.

Fiind speriată, partea vătămată s-a retras în locuință, martora B.D. reușind să-l îndepărteze pe inculpat din curte. Toate aceste împrejurări au fost văzute de martora C.E., care fiind în curtea casei sale, situată în vecinătatea casei părții vătămate, a auzit scandalul și prin cutia poștală montată pe poarte de intrare, a urmărit desfășurarea evenimentelor. O parte a acestora a fost văzută și de martorul C.A. După incident, martora B.D. i-a telefonat martorului V.M. și acesta, împreună cu un polițist din comună, s-au deplasat la locuința părții vătămate, unde au aflat despre cele întâmplate, partea vătămată fiind transportată la spital. Din certificatul medico-legal nr. 1109/ A2 decembrie 2004 eliberat de S.J.M.L.

Arad rezultă că partea vătămată B.I. prezintă plagă contuză presternală regiunea superioară și plagă de 2,5 cm pe buza superioară partea stângă și necesită 12-14 zile îngrijiri medicale. Prin adresa nr. 12/ C din 4 ianuarie 2005, aceeași instituție a concluzionat că după criteriologia medico-legală, leziunile traumatice descrise anterior nu au pus în primejdie viața părții vătămate B.I. și au putut fi produse cu un corp tăios, dur, cu muchii. Tribunalul a reținut că faptele săvârșite de inculpat întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., și tentativă la omor, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 C. pen.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul Z.N., solicitând admiterea acestuia, înlăturarea sporului aplicat și reducerea pedepsei cu suspendarea executării ei sub supraveghere, având în vedere că este bolnav și că are doi copii minori în întreținere. Instanța de apel a apreciat că pedeapsa aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al faptelor comise și persoana inculpatului, fiind de natură să asigure atât reeducarea acestuia cât și prevenția generală. În consecință, prin decizia penală nr. 352/ A din 24 octombrie 2005, pronunțată în dosarul nr. 7417/P/2005, Curtea de Apel Timișoara a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul Z.N., invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen., și solicitând reindividualizarea pedepsei, în sensul înlăturării sporului de 6 luni aplicat, reducerii pedepselor și suspendarea executării acestora. Recursul este neîntemeiat. Curtea, analizând hotărârile pronunțate în cauză atât prin prisma cazului de casare invocat de inculpat, respectiv cel prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., cât și în conformitate cu prevederile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că acestea sunt legale și temeinice. Inculpatul are de executat o pedeapsă rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare, după ce instanța a contopit cele 2 pedepse aplicate pentru fiecare infracțiune comisă, în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 6 luni, aplicând dispozițiile art. 34 lit. b) C. pen.

Curtea apreciază că acest cuantum este corespunzător gradului ridicat de pericol social al faptei și persoanei inculpatului. De altfel, în favoarea inculpatului s-au reținut circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., și pedeapsa a fost coborâtă sub minim, iar o reducere și mai mare a acesteia nu se justifică, ținând cont de faptul că inculpatul a mai fost condamnat anterior pentru fapte comise cu violență, condamnări în privința cărora a intervenit reabilitarea. Cât privește solicitarea de a se dispune suspendarea executării pedepsei (fie sub supraveghere, fie condiționată), Curtea constată că acest lucru nu este posibil, indiferent de cuantumul pedepselor aplicate, având în vedere că inculpatul a comis o tentativă la infracțiunea de omor.

Conform art. 81 alin. (3) C. pen., și art. 86 1 alin. (3) C. pen., suspendarea condiționată sau suspendarea sub supraveghere nu pot fi dispuse în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani și ori de câte ori legea condiționează aplicarea unor texte de lege de limitele pedepselor, acestea se referă întotdeauna la limitele prevăzute pentru infracțiunea consemnată, nu la limitele rezultate ca urmare a unor cauze legale de atenuare. Așa cum corect a reținut și prima instanță, dacă s-ar lua în considerare limitele reduse pentru tentativă s-ar ajunge la situația în care s-ar dispune suspendarea în cazul tentativei la infracțiunea de omor, deși Codul penal exceptează în mod expres de la suspendare infracțiuni mai puțin grave: vătămare corporală gravă, violul și tortura.

Legea nu a exceptat în mod expres omorul și tentativa la omor, apreciind că acestea sunt exceptate tocmai prin introducerea condiției referitoare la limita superioară a pedepsei, 15 ani. Pentru considerentele mai sus expuse, Curtea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la 100 lei cheltuieli judiciare statului din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Z.N. împotriva deciziei penale nr. 352/ A din 24 octombrie 2005 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 aprilie 2006.