ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2470/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 232 din 26

iunie 2005, pronunțată de Tribunalul Arad, în dosarul nr. 1802/2005, în baza art.

20, raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 74 și 76 C. pen., a fost

condamnat inculpatul Z.N., la 3 ani închisoare, pentru tentativă la

infracțiunea de omor.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat

inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi, respectiv

cele prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pe o durată de 3 ani.

În baza art. 192 alin. (2) C. pen.,

cu aplicarea art. 74 și 76 lit. c) C. pen., același inculpat a fost condamnat,

la un an închisoare, pentru infracțiunea de violare de domiciliu.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai

grea, de 3 ani închisoare, care a fost sporită cu 6 luni închisoare, urmând ca

inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare și 3

ani pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi.

Pe durata și în condițiile prevăzute

de art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute

de art. 64 C. pen.

S-a constatat că partea vătămată B.I.

nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

S-a confiscat în vederea distrugerii

un topor cu coadă de lemn de 45 cm lungime, aflat în camera de corpuri delicte

a Tribunalului Arad.

Inculpatul a fost obligat la

6.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 189 C. proc. pen., s-a

dispus plata din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Arad a

sumei de 400.000 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut următoarele:

În ziua de 1 decembrie 2004,

inculpatul presta diferite lucrări de construcție în gospodăria sa și partea

vătămată B.I., care îi era vecin, i-a solicitat să-l tundă. Inculpatul a fost

de acord și spre seară s-a deplasat la locuința acestuia. Aici, cei doi au

consumat băuturi alcoolice, timp în care inculpatul l-a tuns pe partea

vătămată. În jurul orelor 21–21,30, văzând că inculpatul era sub influența

alcoolului iar partea vătămată urma ca a doua zi să meargă la lucru, soția

părții vătămate, martora B.D. i-a cerut inculpatului să plece acasă. Inițial

acesta a refuzat și când martora a luat sticla cu băutură și paharele de pe

masă, inculpatul a prins-o de mână răsucind-i-o iar la intervenția părții

vătămate și insistențele martorei, inculpatul a plecat acasă. După câteva

minute, din locuință, soții B. l-au auzit pe inculpat strigând-o la poartă pe

martora B.D.

În aceste împrejurări, partea vătămată

s-a deplasat la poartă pentru a afla ce dorește inculpatul, a deschis poarta pe

care inculpatul a împins-o cu umărul, a intrat în curte și cu un topor pe

care-l avea asupra sa, i-a aplicat părții vătămate o lovitură direcțională spre

zona capului. Pentru că, instantaneu, partea vătămată s-a retras un pas înapoi,

lama toporului l-a atins la buza superioară și zona sternală. Fiind speriată,

partea vătămată s-a retras în locuință, martora B.D. reușind să-l îndepărteze

pe inculpat din curte.

Toate aceste împrejurări au fost

văzute de martora C.E., care fiind în curtea casei sale, situată în vecinătatea

casei părții vătămate, a auzit scandalul și prin cutia poștală montată pe

poarte de intrare, a urmărit desfășurarea evenimentelor.

O parte a acestora a fost văzută și

de martorul C.A.

După incident, martora B.D. i-a

telefonat martorului V.M. și acesta, împreună cu un polițist din comună, s-au

deplasat la locuința părții vătămate, unde au aflat despre cele întâmplate,

partea vătămată fiind transportată la spital.

Din certificatul medico-legal nr. 1109/

A2 decembrie 2004 eliberat de S.J.M.L. Arad rezultă că partea vătămată B.I. prezintă

plagă contuză presternală regiunea superioară și plagă de 2,5 cm pe buza

superioară partea stângă și necesită 12-14 zile îngrijiri medicale.

Prin adresa nr. 12/ C din 4 ianuarie

2005, aceeași instituție a concluzionat că după criteriologia medico-legală,

leziunile traumatice descrise anterior nu au pus în primejdie viața părții

vătămate B.I. și au putut fi produse cu un corp tăios, dur, cu muchii.

Tribunalul a reținut că faptele

săvârșite de inculpat întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de

violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., și tentativă la

omor, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 C. pen.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel inculpatul Z.N., solicitând admiterea acestuia, înlăturarea

sporului aplicat și reducerea pedepsei cu suspendarea executării ei sub

supraveghere, având în vedere că este bolnav și că are doi copii minori în

întreținere.

Instanța de apel a apreciat că

pedeapsa aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al faptelor

comise și persoana inculpatului, fiind de natură să asigure atât reeducarea

acestuia cât și prevenția generală.

În consecință, prin decizia penală nr.

352/ A din 24 octombrie 2005, pronunțată în dosarul nr. 7417/P/2005, Curtea de

Apel Timișoara a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs inculpatul Z.N., invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., și solicitând reindividualizarea pedepsei, în sensul

înlăturării sporului de 6 luni aplicat, reducerii pedepselor și suspendarea

executării acestora.

Recursul este neîntemeiat.

Curtea, analizând hotărârile pronunțate

în cauză atât prin prisma cazului de casare invocat de inculpat, respectiv cel

prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., cât și în conformitate

cu prevederile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., apreciază că

acestea sunt legale și temeinice.

Inculpatul are de executat o

pedeapsă rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare, după ce instanța a contopit

cele 2 pedepse aplicate pentru fiecare infracțiune comisă, în pedeapsa cea mai

grea, de 3 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 6 luni, aplicând dispozițiile art.

34 lit. b) C. pen.

Curtea apreciază că acest cuantum

este corespunzător gradului ridicat de pericol social al faptei și persoanei

inculpatului. De altfel, în favoarea inculpatului s-au reținut circumstanțele

atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., și pedeapsa a fost coborâtă sub minim,

iar o reducere și mai mare a acesteia nu se justifică, ținând cont de faptul că

inculpatul a mai fost condamnat anterior pentru fapte comise cu violență,

condamnări în privința cărora a intervenit reabilitarea.

Cât privește solicitarea de a se

dispune suspendarea executării pedepsei (fie sub supraveghere, fie

condiționată), Curtea constată că acest lucru nu este posibil, indiferent de

cuantumul pedepselor aplicate, având în vedere că inculpatul a comis o tentativă

la infracțiunea de omor.

Conform art. 81 alin. (3) C. pen.,

și art. 86

1

alin. (3) C. pen., suspendarea condiționată sau

suspendarea sub supraveghere nu pot fi dispuse în cazul infracțiunilor pentru

care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani și ori de câte ori

legea condiționează aplicarea unor texte de lege de limitele pedepselor,

acestea se referă întotdeauna la limitele prevăzute pentru infracțiunea

consemnată, nu la limitele rezultate ca urmare a unor cauze legale de atenuare.

Așa cum corect a reținut și prima

instanță, dacă s-ar lua în considerare limitele reduse pentru tentativă s-ar

ajunge la situația în care s-ar dispune suspendarea în cazul tentativei la

infracțiunea de omor, deși Codul penal exceptează în mod expres de la

suspendare infracțiuni mai puțin grave: vătămare corporală gravă, violul și

tortura.

Legea nu a exceptat în mod expres

omorul și tentativa la omor, apreciind că acestea sunt exceptate tocmai prin

introducerea condiției referitoare la limita superioară a pedepsei, 15 ani.

Pentru considerentele mai sus

expuse, Curtea, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va

respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., inculpatul va fi obligat la 100 lei cheltuieli judiciare statului din

care suma de 40 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul Z.N. împotriva deciziei penale nr. 352/ A din 24

octombrie 2005 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 14

aprilie 2006.