ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1880/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 122 din 7 aprilie 2005 a Tribunalului Arad, secția penală, inculpatul G.I. a fost condamnat, la: - 8 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 175 lit. i) C. pen.; - 3 luni închisoare, pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., la plângerea prealabilă a minorului N.D., prin reprezentantul său legal, N.M.P. În baza art. 33 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare.

Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen., a fost interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., a fost dedusă durata arestării sale preventive, începând cu 10 septembrie 2004. Totodată inculpatul a fost obligat, în baza art. 191 și următoarele C. proc. pen., la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în fapt, următoarele: În seara zilei de 13 iulie 2004, în jurul orelor 22,30, pe fondul unei stări conflictuale mai vechi, inculpatul G.I. i-a aplicat părții vătămate N.M.P. mai multe lovituri cu o bâtă, în zona capului, cauzându-i leziuni traumatice care au necesitat, pentru vindecare, 65 de zile de îngrijiri medicale, punându-i viața în primejdie.

Cu referire la infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., săvârșită de inculpat asupra minorului N.D., care se afla în momentul agresiunii în brațele victimei (tatăl său), instanța de fond a reținut că a fot comisă cu intenție indirectă inculpatul trebuind să prevadă că, lovind victima, copilul pe care aceasta îl avea în brațe putea suferi și el leziuni, lucru care s-a și întâmplat.

Prin decizia penală 212/ A din 9 iunie 2005, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a admis apelul declarat de inculpat împotriva sentinței penale 122 din 7 aprilie 2005, pe care a desființat-o, dispunând trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceeași instanță, Tribunalul Arad, cu motivarea că nu a fost rezolvat fondul cauzei cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., respectiv, dacă leziunile suferite de minor sunt urmarea lovirii directe de către inculpat, cu aceeași ocazie, ori s-au datorat căderii la pământ a celor două părți vătămate.

Prin sentința penală nr. 428 din 18 noiembrie 2005, Tribunalul Arad, secția penală, rejudecând cauza, l-a condamnat pe inculpat, la: - 5 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c), C. pen., pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 74 lit. a) și a art. 76 lit. a) C. pen.; - o lună închisoare, pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. (2), cu aplicarea art. 74 și a art. 76 C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, 5 ani și 6 luni închisoare. Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen., a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen.

A fost dedusă din pedeapsa aplicată durata detenției preventive, cu începere de la 14 iulie 2004. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, în seara zilei de 13 iulie 2004, în jurul orelor 22,30, într-un loc public, respectiv, pe o stradă din localitatea Galșa, inculpatul G.I. a aplicat părții vătămate N.M., cu o bâtă, în zona capului, mai multe lovituri, provocându-i leziuni care i-au pus viața în primejdie și au necesitat pentru vindecare 65 de zile de îngrijiri medicale; în circumstanțele arătate, l-a lovit și pe minorul N.D., în vârstă de 5 ani, provocându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 2-3 zile de îngrijiri medicale.

Prin decizia penală 38/ A din 19 ianuarie 2006, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, admițând apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, a desființat sentința penală 428 din 18 noiembrie 2005 numai în latura penală și, rejudecând, prin înlăturarea dispozițiilor art. 74 – art. 76 C. pen., a majorat, la 8 ani închisoare, pedeapsa stabilită pentru tentativă la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 20, raportat la art. 175 lit. i) C. pen., și la un an închisoare pedeapsa stabilită pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. În baza art. 33 – art. 34 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare.

Totodată, a fost dedusă durata arestării preventive și a fost menținută starea de arest a inculpatului. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate. În fine, apelul declarat de inculpat a fost respins ca nefondat. Împotriva acestei din urmă decizii, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a declarat recursul de față, prin care o critică pentru nelegalitate, caz de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 1 C. proc. pen., pe de o parte, cu privire la pedeapsa stabilită pentru infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., iar pe de altă parte, cu privire la pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, stabilită pentru infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 175 lit. i) C. pen., pedepse a căror modificare, în defavoarea inculpatului, reprezintă o încălcare a principiului neagravării situației în propria cale de atac.

Recursul este fondat. Potrivit art. 372 alin. (1) C. proc. pen., instanța de apel, soluționând cauza, nu poate crea o situație mai grea pentru cel care a declarat apel.; efectele principiului consacrat prin acest text de lege urmează să se producă până la soluționarea definitivă a cauzei. În speță, prima sentință de condamnare, nr. 122 din 7 aprilie 2005, care a fost apelată numai de inculpat, a fost desființată în întregime, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiași instanțe de fond. Cea de a doua sentință de condamnare, pronunțată la rejudecarea fondului cauzei, dispusă în apelul inculpatului, a fost apelată atât de inculpat, al cărui apel a fost respins, ca nefondat, cât și de parchet, al cărui apel a fost admis, procedându-se, în consecință, la modificarea pedepselor, astfel cu s-a arătat în cele ce au precedat, în defavoarea inculpatului.

Modul de procedare al instanței de apel este nelegal, deoarece încalcă principiul neagravării situației în propria cale de atac, consacrat prin art. 372 alin. (1) C. proc. pen. În cauză, exigențele principiului enunțat mai sus obligau instanța de apel, chiar admițând numai apelul parchetului, să nu stabilească inculpatului pedepse mai aspre, în cuantum sau în conținut, decât cele stabilite prin cea dintâi sentință de condamnare, desființată, după cum s-a arătat, în apelul acestuia, iar nu al parchetului. Or, instanța de apel, nesocotind prevederile art. 372 alin. (1) C. proc. pen., a stabilit la un an închisoare, în loc de 3 luni închisoare, pedeapsa pentru infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., și a adăugat la pedeapsa complementară stabilită inițial, 2 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., interzicerea și a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d) C. pen.

Față de considerentele expuse, urmează a se admite recursul declarat de parchet și a se casa, în parte decizia atacată, în sensul reducerii pedepsei de un an închisoare la 3 luni închisoare și al înlăturării pedepsei complementare prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. d) C. pen. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON, urmează a se plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva deciziei penale nr. 38/ A din 19 ianuarie 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, privind pe inculpatul G.I. Casează decizia atacată numai privitor la pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., pedeapsă pe care o reduce de la un an închisoare la 3 luni închisoare, prin aplicarea art. 74 și a art. 76 C. pen. (circumstanțe atenuante reale) și la pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. d) C. pen., aplicată aceluiași inculpat, pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 175 lit. i) C. pen., pedeapsă pe care o înlătură.

Deduce din pedeapsa aplicată durata arestării preventive, de la 14 iulie 2004 la 23 martie 2006. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON (1.000.000 lei) se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 martie 2006.