ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2447/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 14 din 6

ianuarie 2006 a Tribunalului București, secția a II-a penală, a fost respinsă

cererea de revizuire, formulată de condamnatul C.I.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că solicitarea condamnatului privind reindividualizarea

pedepsei nu se încadrează în cazurile de revizuire exprese prevăzută în art. 394

C. proc. pen.

Împotriva acestei hotărâri

condamnatul a declarat apel, cerând ca prin reaprecierea materialului probator

și audierea unui martor pentru a relata împrejurări ce nu au fost cunoscute la

data soluționării cauzei, reducerea pedepsei.

Prin sentința penală nr. 78 din 7

februarie 2006, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins apelul

condamnatului, decizie ce a fost recurată în termen legal, reiterându-se

motivele formulate în cererea introductivă.

Recursul declarat este nefondat.

Potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) C.

proc. pen., revizuirea poate fi cerută, între altele, când s-au descoperit

fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.

Examinând hotărârea atacată în

raport de aceste prevederi invocate de revizuient în cererea sa se constată că

textul de lege menționat nu este aplicabil, întrucât susținerile sale au fost

avute în vedere în faza judecării în fond a cauzei.

Împrejurarea că, în dovedirea

apărării condamnatului a propus audierea unui martor nou, nu poate determina

admiterea cererii de revizuire deoarece în textul invocat se cere că faptele

sau împrejurările învederate din probatoriu să fie noi, iar nu mijloace de

probă, fiind inadmisibil ca pe calea extraordinară a revizuirii să se obțină o

prelungire a probațiunii pentru fapte și împrejurări cunoscute și verificate de

instanțele ce au soluționat cauza.

Redozarea pedepsei nu poate

constitui un motiv de revizuire întrucât nu este prezent în cazurile limitativ

prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

Față de cele de mai sus, Curtea, în

conformitate cu prevederile art. 385

15

alin. (1), lit. b) C. proc.

pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul revizuient C.I.,

pe care potrivit art. 192 C. proc. pen., îl va obliga la plata cheltuielilor

judiciare către stat ce include și onorariul apărătorului desemnat din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de condamnatul C.I. împotriva deciziei penale nr. 78 din 7 februarie 2006 a

Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 120 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 40 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

13 aprilie 2006.