ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4091/2006

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 758 din 3

iunie 2004 a Tribunalului București, secția I penală, rămasă definitivă prin

decizia penală nr. 2656 din 21 aprilie 2005 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, a fost condamnat inculpatul C.P., la patru ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) și

f), cu aplicarea art. 13, 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen.:

S-a reținut că, la data de 25 mai

2001, inculpatul împreună cu altă persoană a pătruns prin ușa deschisă și

neasigurată a unei boxe situată în blocul nr. 3 din str. Doamna Ghica, sector 2

de unde a sustras câteva cutii cu gresie, făptuitorii fiind surprinși de

proprietarul bunurilor sustrase.

Pentru a-și asigura scăparea

inculpatul a aplicat lovituri părții vătămate.

Împotriva acestei hotărâri, în baza art.

394 lit. a) C. proc. pen., condamnatul a formulat cerere de revizuire susținând

că încadrarea juridică este greșită.

Prin referatul întocmit de Parchetul

de pe lângă Tribunalul București, la 6 februarie 2006, a fost sesizată instanța

cu concluzii de respingere a cererii pentru neîntrunirea cerințelor cazului de

revizuire prevăzut de textul invocat.

Tribunalul București, secția I

penală, prin decizia penală nr. 310 din 14 martie 2006, a respins cererea de

revizuire cu motivarea că în cauză nu au fost descoperite fapte sau împrejurări

ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.

Prin decizia penală nr. 294 din 11

aprilie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală, a fost respins apelul

declarat de condamnat, apreciindu-se nefondate criticele formulate în sensul că

se impunea suplimentarea probelor și audierea a doi martori care puteau relata

împrejurări ce nu au fost cunoscute instanței.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs condamnatul C.P.,

acesta susținând că temeiurile invocate justificau admiterea cererii de

revizuire.

Recursul declarat nu este întemeiat.

În conformitate cu dispozițiile art.

393 alin. (1) C. proc. pen., hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse

revizuirii, atât cu privire la latura penală cât și cu privire la latura civilă

iar potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) din același cod, revizuirea poate fi cerută

când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanța

la soluționarea cauzei.

Acest caz constituie, în baza art. 394

alin. (2) C. proc. pen., motiv de revizuire dacă pe baza faptelor sau

împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de

încetare a procesului penal ori de condamnare.

Din examinarea actelor dosarului se

constată că prin cererea de revizuire condamnatul nu a contestat vinovăția ci a

susținut că este greșită încadrarea juridică a faptei și a solicitat

suplimentarea probelor cu audierea a doi martori.

Or, nefiind invocate și nici

dovedite fapte sau împrejurări noi care să nu fi fost cunoscute de instanța la

soluționarea cauzei, în sensul dispozițiilor legale invocate și cerându-se

schimbarea încadrării juridice într-o infracțiune mai puțin gravă, nu poate fi

desființată o hotărâre de condamnare, având autoritatea lucrului judecat.

În consecință, soluția de respingere

a cererii de revizuire a hotărârii de condamnare a fost în mod corect menținută

de instanța de apel.

Față de considerentele expuse,

constatând nefondate criticile formulate de recurentul condamnat, Curtea, în

baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

urmează a respinge, ca neîntemeiat, recursul declarat cu obligarea

condamnatului la cheltuieli judiciare către stat.

Se va stabili ca onorariul pentru

apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul

condamnat C.P. împotriva deciziei penale nr. 294 din 11 aprilie 2006 a Curții

de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 100 lei, cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 26 iunie 2006.