ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2443/2006

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rezoluția din 20 octombrie 2005 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a dispus neînceperea urmăririi penale față de subcomisarii P.F. și C.C. din cadrul I.P.J. Bihor, față de care s-au efectuat acte premergătoare sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 290 C. pen., întrucât nu există fapta penală și nici învinuiți în cauză. S-au reținut următoarele: Petiționarul C.M.E. aflat în Penitenciarul Rahova a formulat plângere penală împotriva subcomisarului P.F. – S.C.P. – Compartiment Arest al I.P.J. Bihor și împotriva subcomisarului C.C. din cadrul I.P.J. Bihor, solicitând cercetări penale sub aspectul infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată cu referire la rapoartele pe care le-au întocmit, la data de 13 iunie 2005, trimise instanțelor investite cu plângere împotriva rezoluțiilor procurorului de netrimitere în judecată, art. 278 1 C. proc.

pen. Întrucât C.M.E. a formulat plângeri penale împotriva mai multor persoane acuzându-i de starea actuală a danturii sale considerând că nu a beneficiat de asistență stomatologică în sistemul penitenciar. În dosarul nr. 157/P/2003 al Parchetului Curții de Apel Oradea s-au efectuat acte premergătoare față de dr. M. de la cabinetul Penitenciarului Oradea, iar prin rezoluția din 21 noiembrie 2003 s-a dispus neînceperea urmăririi penale, rezoluția de netrimitere în judecată a procurorului fiind în prezent pe rolul instanțelor investite cu plângere în baza art. 278 1 C. proc. pen. La solicitarea instanței de judecată pentru verificarea actelor de cercetare penală efectuate în dosarul nr. 157/P/2003 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, cei doi subcomisari P.F.

și C.C. au întocmit rapoartele datate 13 iunie 2005 în care menționează „nu îmi amintesc ce dantură avea condamnatul C.M.E. la încarcerare în Arestul I.P.J. Bihor întrucât nu am atribuții în acest sens” (raportul subcomisarului P.F.), „nu știu ca învinuitul C.M.E. să fi avut probleme dentare la data anchetării, eu personal nu am observat dacă dantura lui este completă sau dacă avea lucrări dentare” (raportul subcomisarului C.C.). Nici unul dintre cei doi polițiști nu au atribuții de verificare a dentiției persoanelor introduse în arestul I.P.J. Bihor și nici ulterior nu au atribuții de a acorda asistență medicală stomatologică persoanelor aflate în Arestul I.P.J. Bihor. În atare condiții, afirmațiile făcute de cei doi polițiști în rapoartele întocmite nu au caracter mincinos.

Deținutul C.M.E. a formulat plângere penală împotriva ofițerului activ cu gradul de comisar șef la C.M.J. Bihor – specialitatea medic primar internist, dr. C.M., având funcția de șef al C.M.J. Bihor și împotriva doctorului C.A., ofițer activ cu gradul de comisar șef la C.M.J. Bihor în specialitatea medic stomatolog. În dosarul nr. 4/P/2005 s-au efectuat acte premergătoare la plângerea penală a deținutului C.M.E. prin care îi acuza pe cei doi medici de starea actuală a danturii sale și de asistență stomatologică defectuoasă în sistemul penitenciar. Prin rezoluția din 1 februarie 2004 dată în dosarul nr. 4/P/2005 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de cei doi medici.

S-a reținut că dr. C.M. a acordat asistență medicală persoanelor introduse în Arestul I.P.J. Bihor, el fiind cel care a efectuat consultul arestatului C.M.E. la data introducerii în arest (23 octombrie 1999). Cum dr. C.M.C. are specialitatea de medic primar internist consultul efectuat asupra deținutului C.M.E. la data introducerii în arest s-a referit la specialitatea sa de medic internist și nu de medic stomatolog, astfel că dr. C.M. nu și-a permis să completeze formularul la rubrica „dentiție”, neavând specialitatea de medic stomatolog. După data introducerii în Arestul I.P.J. Bihor a lui C.M.E., medicul C.A., specialist stomatolog i-a acordat asistență medicală de specialitate începând cu data de 7 decembrie 1999, întocmind fișe medicale în acest sens.

După transferul lui C.M.E. la Penitenciarul Oradea a beneficiat la solicitarea sa de consultații medicale și tratament prescris de medicul M. din cadrul cabinetului stomatologic al Penitenciarului Oradea. Medicii stomatologi din cadrul D.G.P. s-au pronunțat prin actul existent în dosarul nr. 4/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea că starea actuală a danturii deținutului C.M.E. nu are drept cauză asistența stomatologică ce i-a fost acordată în sistemul penitenciar și că la data introducerii în arest acesta prezenta dentiție parțială. Pentru că nu s-a completat la data introducerii în arest fișa medicală a arestatului la rubrica „dentiție” și nu s-a evidențiat în acest act situația danturii deținutului în momentul introducerii în arest, C.M.E.

a înțeles să-i acuze de asistență stomatologică defectuoasă pe medicul M. (de la cabinetul stomatologic al Penitenciarului Oradea față de care s-au efectuat acte premergătoare în dosarul nr. 157/P/2003) și apoi pe medicii C.M., specialist primar internist și C.A., medic stomatolog, față de care s-au efectuat acte premergătoare în dosarul nr. 4/P/2005. În prezenta cauză C.M.E. îi acuză de fals în înscrisuri sub semnătură privată pe subcomisarul P.F. și C.C. care au întocmit rapoartele din 13 iunie 2005 la cererea instanței de judecată, menționând că nu au avut ca atribuții de serviciu să facă constatări în legătură cu starea danturii deținutului. Ori această situație este reală și nu conferă caracter mincinos acestor susțineri făcute de cei doi polițiști.

Împotriva acestei rezoluții petiționarul a formulat plângere potrivit art. 278 C. proc. pen., susținând că cei doi ofițeri de poliție se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., întrucât în rapoartele întocmite au atestat fapte necorespunzătoare adevărului în ce privește starea de sinceritate a petentului. Prin rezoluția din 21 noiembrie 2005 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, s-a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petiționari, motivându-se în esență că soluția dată în cauză este legală și temeinică. După respingerea plângerii, petiționarul a formulat, în baza art. 278 1 C. proc. pen., plângere la Curtea de Apel Oradea, solicitând trimiterea cauzei la parchet în vederea continuării cercetărilor.

Prin decizia penală nr. 11/ P din 8 februarie 2006, Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins. ca nefondată, plângerea formulată de petent. Se motivează că în mod corect Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a dispus neînceperea urmăririi penale față de cei doi ofițeri de poliție întrucât, potrivit probelor administrate în cauză, nici unul din aceștia nu au atribuții de verificare a dentiției persoanelor introduse în arestul I.P.J. Bihor și nici atribuții privind acordarea asistenței stomatologice a acestor persoane. Petiționarul a declarat recurs nemotivat. În fața instanței a reiterat critici în fața primei instanțe că greșit s-a dispus neînceperea urmăririi față de cei doi ofițeri de poliție, solicitând casarea sentinței și trimiterea dosarului la parchet pentru continuarea cercetărilor penale și trimiterea în judecată a acestora.

Recursul este nefondat. Din moment ce subcomisarii P.F. și C.C. din cadrul I.P.J. Bihor nu au avut ca atribuții de serviciu verificarea dentiției persoanelor din Arestul I.P.J. Bihor și nici în ceea ce privește asistența stomatologică a deținuților, în mod corect s-a respins, ca nefondată, plângerea petiționarului împotriva rezoluției dată în dosarul nr. 151/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea de neîncepere a urmăririi penale față de acești ofițeri de poliție, precum și a rezoluției dată de procurorul general de la același parchet dată în dosarul nr. 401/VIII/2005. Nu se constată nici un motiv de nelegalitate sau netemeinicie care să ducă la nulitatea sentinței, aceasta fiind temeinică și legală.

Recursul fiind nefondat urmează a se respinge, ca atare, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul C.M.E. împotriva sentinței penale nr. 11/ P din 8 februarie 2006 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 120 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 aprilie 2006.