ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2408/2006

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 541 din 14 noiembrie 2005 a Tribunalului Dolj pronunțată în dosarul nr. 1385/P/2005, a fost condamnat inculpatul B.M., la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (3) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și cu aplicarea art. 74 lit. c) și art. 76 lit. c) C. pen. În baza art. 217 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 74 lit. c) și art. 76 lit. e) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 3.000.000 lei amendă penală. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 64 și 71 C. pen. A fost admisă acțiunea civilă și obligat inculpatul către partea civilă E.O. S.A., sucursala Craiova, la plata sumei de 54.40.237 lei cu titlu de despăgubiri civile. Inculpatul a fost obligat și la plata sumei de 80 lei RON cheltuieli judiciare statului. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, la sfârșitul lunii februarie 2003, inculpatul s-a deplasat pe câmp la marginea satului Tunarii Noi, comuna Poiana Mare pentru a strânge fier vechi, în scopul valorificării și, întrucât se afla în apropierea rețelei electrice de medie tensiune, s-a hotărât să sustragă conductori electrici; în acest sens s-a urcat pe stâlp și cu ajutorul unui bomfaier a secționat conductorul electric dintre doi stâlpi, pe care l-a vândut martorei C.L.

cu suma de 1.000.000 lei. La sfârșitul lunii martie, inculpatul s-a deplasat din nou la locul unde se afla rețeaua electrică, secționând conductorul electric dintre alți doi stâlpi; pe acesta l-a vândut aceleiași martore, cu suma de 1.000.000 lei și, tot în această perioadă a mai sustras de la aceeași rețea, conductor electric pe care l-a vândut aceleiași persoane cu suma de 1.200.000 lei. Situația de fapt de mai sus a fost reținută pe baza probelor administrate, respectiv: declarația inculpatului care a recunoscut săvârșirea faptelor și declarațiilor martorilor B.D., L.I., Ș.M.P., V.C., C.L. și D.A.I.

La individualizarea judiciară a pedepselor ce s-au aplicat inculpatului, au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, persoana inculpatului, care nu are antecedente penale, conduita bună înainte de săvârșirea infracțiunilor, comportamentul sincer în timpul procesului penal precum și de împrejurările comiterii infracțiunilor. Împotriva acestei sentințe, a declarat apel, inculpatul, pe care nu l-a motivat în scris și nici nu s-a prezentat la termenul când s-a soluționat cauza pentru susținerea orală a motivelor. Prin apărător, s-a susținut că pedepsele aplicate sunt prea mari și s-a solicitat reducerea acestora, avându-se în vedere atitudinea sinceră a inculpatului, statutul infractor primar, împrejurarea că are trei copii minori și nu are ocupație.

Prin decizia penală nr. 44 din 9 februarie 2006, Curtea de Apel Craiova, secția penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, apreciind ca legală și temeinică soluția pronunțată de instanța de fond. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul B.M., fără a-l motiva în scris și fără a se prezenta în instanță la data judecării pentru a-l susține oral, iar apărătorul desemnat din oficiu a solicitat reducerea pedepsei. Examinând hotărârile pronunțate în cauză prin prisma motivului de recurs formulat, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Instanța de fond a stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptei săvârșite de acest.

De asemenea, instanța de control judiciar a pronunțat o hotărâre legală și temeinică prin care a respins apelul declarat de inculpat.

Cu privire la motivul de recurs formulat de apărătorul desemnat din oficiu care vizează o nouă individualizare a pedepsei în sensul reducerii pedepsei închisorii, Înalta Curte constată că nu poate fi primit întrucât în cauză, s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al infracțiunii, urmările săvârșirii faptei (perturbarea funcționării rețelei electrice), modul și împrejurările comiterii faptei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege (de la 4 ani la 18 ani), cât și circumstanțele personale (inculpatul a avut o atitudine procesuală sinceră, de recunoaștere a faptelor, este infractor primar, are trei copii minori, nu are ocupație), aspecte ce au condus la reținerea în cauză a dispozițiilor art. 74 lit. c) C. pen., și art. 76 lit. e) C. pen., și stabilirea unei pedepse rezultante care este în măsură să asigure atingerea scopurilor pedepsei astfel cum prevăd dispozițiile art. 52 C. pen.

De altfel, instanțele au dat dovadă de suficiență clemență prin reținerea circumstanțelor atenuante și reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, astfel că o nouă reducere a pedepsei nu se impune. Față de aceste considerente, urmează ca, în baza dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins recursul declarat de inculpat, ca nefondat. În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.M. împotriva deciziei penale nr. 44 din 9 februarie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția penală. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 220 lei, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 aprilie 2006.