ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2367/2006
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2367/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față:
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Tribunalul Brăila, prin sentința
penală nr. 96 din 18 februarie 2005, a respins, ca nefondată, cererea, prin
care condamnatul M.N. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 293 din 29
octombrie 1999 pronunțată de același tribunal, rămasă definitivă prin decizia
penală nr. 4475 din 8 octombrie 2001 a Secției penale de la Curtea Supremă de
Justiție.
Pentru a hotărî astfel, prima
instanță a reținut că motivul invocat, administrarea de probe noi și
reaprecierea materialului probator nu se încadrează în dispozițiile art. 394 alin.
(1) lit. a) și alin. (2) C. proc. pen.
Apelul declarat împotriva acestei
hotărâri a fost respins prin decizia penală nr. 471/ A din 24 noiembrie
pronunțată de Secția penală de la Curtea de Apel Galați cu motivarea că cele
invocate în cerere nu constituie fapte și împrejurări noi, care să nu fi fost
cunoscute de instanțele care au judecat cauza, în fond, apel și recurs, din
moment ce însăși revizuientul condamnat, recunoaște că aceste probe se află la
dosarul cauzei și că instanțele le-au avut la dispoziție în momentul judecării
cauzei.
Nemulțumit și de această hotărâre,
în termenul legal, prin cererea trimisă din penitenciar condamnatul a atacat-o
cu recurs.
Prin motivele de recurs scrise a
cerut casarea deciziei și sentinței și admiterea cererii de revizuire
întemeiată pe dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
A motivat că la data judecării
cauzei în fond instanțele nu au avut în vedere actele existente la dosar și au
confundat nepermis, contractul de cesiune nr. 126 din 8 iunie 1998 cu privire
la dreptul de folosință asupra a 4000 ha teren arabil cu număr de contract 622
din 24 aprilie 1998 cu novațiunea cu schimbare de debitor, prin care noul
debitor SC I.C.A. București încă din anul 1998 se obliga să facă plăți
compensatorii, dovada acestora fiind acceptată de părțile civile.
Nu au fost avute în vedere
documentele contabile ce nu privesc contractul de asociere în participațiune
dintre SC I.I. Constanța și SC A. SA ci atestă raportul juridic stabilit prin
novațiune dintre creditorii primei societăți și novator, SC I.C.A. SRL
București.
Recursul este nefondat.
Revizuirea unei hotărâri penale
definitivă poate fi cerută numai în cazurile și condițiile prevăzute expres și
limitativ de art. 394 C. proc. pen.
Conform art. 394 alin. (1) lit. a)
și alin. (2) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută, printre altele când
s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la
soluționarea cauzei.
Așa cum însăși revizuientul
recunoaște actele la care face referire au fost depuse la dosarul cauzei încă
din cursul urmăririi penale. Recurentul ajunge la concluzia că aceste acte nu
au fost cunoscute de instanța de fond deoarece ele nu sunt menționate în
cuprinsul sentinței penale nr. 293 din 29 octombrie 1999 prin care a fost
condamnat.
Așa cum corect a reținut și motivat
instanța de apel, motivele invocate nu constituie fapte și împrejurări noi în
sensul prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
La pronunțarea sentinței a cărei
revizuire se cere, s-a avut în vedere că inculpatul, în calitate de
administrator al SC I.I.E. SRL Constanța a încheiat un contract de asociere în
participațiune cu SC A. SA Măxineni, firma inculpatului asigurând exploatarea
terenului. Pentru aceasta deși nu dispunea de rezerve financiare a încheiat
contracte cu SC E.E. Brăila și cu SC N.V. SRL Măcin de la care a achiziționat
82.000 kg porumb sămânță, cea de a doua societate urmând să efectueze
lucrările.
Pentru plata acestora a emis 3 file
C.E.C. în valoare de 172.550.000 lei și respectiv 207.338.500 care introduse la
plată au fost respinse pentru lipsa disponibilului în cont.
Inculpatul s-a apărat invocând buna
sa credință la momentul încheierii și pe parcursul derulării contractelor
precum și faptul că avea asigurat un contract de credit din partea a două bănci
B.C.R. și B.I.R., lucru care s-a dovedit a nu fi real.
Prin cererea de revizuire urmărește
reaprecierea probelor și achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat
la art. 10 alin. (1) lit. d) pentru infracțiunea de înșelăciune prin emiterea
de cecuri fără acoperire prevăzută de art. 215 alin. (3), (4) și (5) C. proc.
pen., cerere care a fost respinsă prin hotărârile supuse recursului deoarece,
motivele invocate așa cum corect au reținut și motivat instanțele nu sunt din
cele prevăzute de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Așa fiind, urmează ca în temeiul art.
385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul să fie respins ca
nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.
(2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de revizuientul M.N. împotriva deciziei penale nr. 471/ A din 24
noiembrie 2005 a Curții de Apel Galați.
Obligă recurentul revizuient la
plata sumei de 100 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40
RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul
Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi
11 aprilie 2006.