ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2367/2006

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Brăila, prin sentința penală nr. 96 din 18 februarie 2005, a respins, ca nefondată, cererea, prin care condamnatul M.N. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 293 din 29 octombrie 1999 pronunțată de același tribunal, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 4475 din 8 octombrie 2001 a Secției penale de la Curtea Supremă de Justiție. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că motivul invocat, administrarea de probe noi și reaprecierea materialului probator nu se încadrează în dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. proc. pen.

Apelul declarat împotriva acestei hotărâri a fost respins prin decizia penală nr. 471/ A din 24 noiembrie pronunțată de Secția penală de la Curtea de Apel Galați cu motivarea că cele invocate în cerere nu constituie fapte și împrejurări noi, care să nu fi fost cunoscute de instanțele care au judecat cauza, în fond, apel și recurs, din moment ce însăși revizuientul condamnat, recunoaște că aceste probe se află la dosarul cauzei și că instanțele le-au avut la dispoziție în momentul judecării cauzei. Nemulțumit și de această hotărâre, în termenul legal, prin cererea trimisă din penitenciar condamnatul a atacat-o cu recurs. Prin motivele de recurs scrise a cerut casarea deciziei și sentinței și admiterea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen. A motivat că la data judecării cauzei în fond instanțele nu au avut în vedere actele existente la dosar și au confundat nepermis, contractul de cesiune nr. 126 din 8 iunie 1998 cu privire la dreptul de folosință asupra a 4000 ha teren arabil cu număr de contract 622 din 24 aprilie 1998 cu novațiunea cu schimbare de debitor, prin care noul debitor SC I.C.A. București încă din anul 1998 se obliga să facă plăți compensatorii, dovada acestora fiind acceptată de părțile civile. Nu au fost avute în vedere documentele contabile ce nu privesc contractul de asociere în participațiune dintre SC I.I. Constanța și SC A. SA ci atestă raportul juridic stabilit prin novațiune dintre creditorii primei societăți și novator, SC I.C.A.

SRL București. Recursul este nefondat. Revizuirea unei hotărâri penale definitivă poate fi cerută numai în cazurile și condițiile prevăzute expres și limitativ de art. 394 C. proc. pen. Conform art. 394 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută, printre altele când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei. Așa cum însăși revizuientul recunoaște actele la care face referire au fost depuse la dosarul cauzei încă din cursul urmăririi penale. Recurentul ajunge la concluzia că aceste acte nu au fost cunoscute de instanța de fond deoarece ele nu sunt menționate în cuprinsul sentinței penale nr. 293 din 29 octombrie 1999 prin care a fost condamnat.

Așa cum corect a reținut și motivat instanța de apel, motivele invocate nu constituie fapte și împrejurări noi în sensul prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. La pronunțarea sentinței a cărei revizuire se cere, s-a avut în vedere că inculpatul, în calitate de administrator al SC I.I.E. SRL Constanța a încheiat un contract de asociere în participațiune cu SC A. SA Măxineni, firma inculpatului asigurând exploatarea terenului. Pentru aceasta deși nu dispunea de rezerve financiare a încheiat contracte cu SC E.E. Brăila și cu SC N.V. SRL Măcin de la care a achiziționat 82.000 kg porumb sămânță, cea de a doua societate urmând să efectueze lucrările. Pentru plata acestora a emis 3 file C.E.C.

în valoare de 172.550.000 lei și respectiv 207.338.500 care introduse la plată au fost respinse pentru lipsa disponibilului în cont. Inculpatul s-a apărat invocând buna sa credință la momentul încheierii și pe parcursul derulării contractelor precum și faptul că avea asigurat un contract de credit din partea a două bănci B.C.R. și B.I.R., lucru care s-a dovedit a nu fi real. Prin cererea de revizuire urmărește reaprecierea probelor și achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) pentru infracțiunea de înșelăciune prin emiterea de cecuri fără acoperire prevăzută de art. 215 alin. (3), (4) și (5) C. proc. pen., cerere care a fost respinsă prin hotărârile supuse recursului deoarece, motivele invocate așa cum corect au reținut și motivat instanțele nu sunt din cele prevăzute de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen. Așa fiind, urmează ca în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul să fie respins ca nefondat. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul M.N. împotriva deciziei penale nr. 471/ A din 24 noiembrie 2005 a Curții de Apel Galați. Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 100 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 aprilie 2006.