ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2358/2006

Asupra recursurilor de față:

În baza lucrărilor de la dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 403 din15

septembrie 2005 a Tribunalului Bacău s-a dispus în baza art. 211 alin. (1) și (2)

lit. c) alin. (2

1

) lit. a), cu aplicarea art. 74 alin. (2) și art. 76

lit. b) C. pen., condamnarea inculpaților B.C.G. și B.G.C. la câte 2 ani

închisoare fiecare.

Au fost interzise drepturile

prevăzute de art. 64 C. pen., în condițiile art. 71 și s-a computat reținerea

din 1iunie 2004.

S-a constatat acoperit prejudiciul

cauzat părții vătămate G.P.

Inculpații au fost obligați la câte

3.500.00 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut, în fapt, următoarele:

În ziua de 1 iunie 2006, în jurul

orelor 17,00, G.P. se afla în incinta Oficiului Poștal din Bacău intenționând

să expedieze o sumă de bani prin mandat poștal.

Inculpații, intenționând să-i

sustragă banii, au încadrat partea vătămată în timp ce aceasta completa

formularul de mandat.

Inculpatul B.C.G. i-a introdus mâna

în buzunarul pantalonilor și a sustras două bancnote de câte 10.000 lei pe care

le-a mascat cu un portmoneu.

Sesizând imediat furtul, partea

vătămată a reacționat, lovindu-l pe inculpat peste mână, moment în care

portmoneul a căzut, iar inculpatul a rămas cu cele două bancnote în mână.

Partea vătămată a strigat și a

solicitat persoanelor aflate în jur să-l imobilizeze pe inculpat. Pentru a-i paraliza

intenția de a-l urmări, inculpatul B.G.C. a lovit partea vătămată cu pumnii și

picioarele și a fugit din oficiu. S-a reîntors imediat și împreună cu

inculpatul B.C.G. a lovit partea vătămată, fugind în afara oficiului poștal.

Din stradă, pentru a nu fi urmăriți,

ambii inculpați au aruncat cu pietre, una din ele spărgând un geam a cărei

valoare este de 4 milioane lei.

Partea vătămată a suferit leziuni

care au necesitat 2-4 zile îngrijiri medicale.

Situația de față reținută de prima

instanță a fost probată prin:

- plângere și declarația părții

vătămate;

- proces verbal de cercetare;

- planșă foto;

- declarațiile martorilor C.N.C., A.C.,

C.C., D.O.;

- raport de constatare medico – legală;

- declarațiile inculpaților B.G.C.

și B.C.G.;

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apeluri inculpații, care arătând că nu se fac vinovați de infracțiunea

pentru care au fost condamnați au solicitat casarea sentinței și achitarea lor.

Constatând că ambii inculpați au

comis fapta cu vinovăție și că încadrarea juridică dată faptei este legală Curtea

de Apel Bacău, prin decizia penală nr. 378 din 22 noiembrie 2005, pronunțată în

dosarul nr. 6284/2005, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de

inculpați.

Aceștia au atacat decizia cu recurs

pe care, în termen legal, l-au înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

penală, și reiterează în principal motivele din apel, solicitând în temeiul art.

11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.,

achitarea, iar în subsidiar, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., redozarea pedepselor în sensul reducerii acestora.

Examinând cauza prin prisma

motivelor invocate, dar și din oficiu, Curtea constată că recursurile declarate

sunt neîntemeiate, motiv pentru care vor fi respinse ca atare.

Probele administrate în ambele faze

ale procesului penal demonstrează că inculpații sunt autorii faptei și că au

comis această faptă cu vinovăție.

Astfel în procesul verbal de

constatare a infracțiunii flagrante sunt consemnate declarațiile agentului

principal de poliție F.M., ale martorilor A.C. (cea căreia cei doi inculpați au

încercat să-i sustragă bani din poșetă și care a observat că inculpatul B.C.G.

i-a sustras părții vătămate banii și care a fost lovit apoi de ambii

inculpați), C.N. și partea vătămată G.P.

Declarațiile acestora, coroborate,

relevă că ambii inculpați au acționat concordant pentru a sustrage bani de la

partea vătămată, iar ulterior au reacționat violent pentru a împiedica

prinderea mai întâi a inculpatului B.C.G., iar apoi a ambilor, aruncând cu

pietre spre urmăritori.

Acțiunea lor de a deposeda partea

vătămată de bani și apoi de a-și asigura, scăparea folosind violența,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie.

Nici cel de-al doilea motive de

recurs nu poate fi primit, cel referitor la individualizarea pedepselor

aplicate.

Aplicând circumstanțe atenuante

pentru fiecare inculpat, instanțele au făcut o judicioasă aplicare a

criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., stabilind pedepse de câte 2 ani

închisoare și în raport de cuantumul extrem de redus al prejudiciului, astfel

că scopul coercitiv educativ prevăzută de art. 52 C. pen., este pe deplin

realizat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații B.C.G. și B.G.C. împotriva deciziei penale nr. 378 din

22 noiembrie 2005 a Curții de Apel Bacău.

Constată că ambii inculpații au fost

reținuți 24 ore, respectiv ziua de 1 iunie 2004.

Obligă recurenții inculpați la plata

sumei de câte 220 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte

100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

11 aprilie 2006.