ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2358/2006

Asupra recursurilor de față: În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 403 din15 septembrie 2005 a Tribunalului Bacău s-a dispus în baza art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) alin. (2 1 ) lit. a), cu aplicarea art. 74 alin. (2) și art. 76 lit. b) C. pen., condamnarea inculpaților B.C.G. și B.G.C. la câte 2 ani închisoare fiecare. Au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., în condițiile art. 71 și s-a computat reținerea din 1iunie 2004. S-a constatat acoperit prejudiciul cauzat părții vătămate G.P. Inculpații au fost obligați la câte 3.500.00 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în fapt, următoarele: În ziua de 1 iunie 2006, în jurul orelor 17,00, G.P.

se afla în incinta Oficiului Poștal din Bacău intenționând să expedieze o sumă de bani prin mandat poștal. Inculpații, intenționând să-i sustragă banii, au încadrat partea vătămată în timp ce aceasta completa formularul de mandat. Inculpatul B.C.G. i-a introdus mâna în buzunarul pantalonilor și a sustras două bancnote de câte 10.000 lei pe care le-a mascat cu un portmoneu. Sesizând imediat furtul, partea vătămată a reacționat, lovindu-l pe inculpat peste mână, moment în care portmoneul a căzut, iar inculpatul a rămas cu cele două bancnote în mână. Partea vătămată a strigat și a solicitat persoanelor aflate în jur să-l imobilizeze pe inculpat. Pentru a-i paraliza intenția de a-l urmări, inculpatul B.G.C.

a lovit partea vătămată cu pumnii și picioarele și a fugit din oficiu. S-a reîntors imediat și împreună cu inculpatul B.C.G. a lovit partea vătămată, fugind în afara oficiului poștal. Din stradă, pentru a nu fi urmăriți, ambii inculpați au aruncat cu pietre, una din ele spărgând un geam a cărei valoare este de 4 milioane lei. Partea vătămată a suferit leziuni care au necesitat 2-4 zile îngrijiri medicale. Situația de față reținută de prima instanță a fost probată prin: - plângere și declarația părții vătămate; - proces verbal de cercetare; - planșă foto; - declarațiile martorilor C.N.C., A.C., C.C., D.O.; - raport de constatare medico – legală; - declarațiile inculpaților B.G.C. și B.C.G.; Împotriva acestei hotărâri au declarat apeluri inculpații, care arătând că nu se fac vinovați de infracțiunea pentru care au fost condamnați au solicitat casarea sentinței și achitarea lor.

Constatând că ambii inculpați au comis fapta cu vinovăție și că încadrarea juridică dată faptei este legală Curtea de Apel Bacău, prin decizia penală nr. 378 din 22 noiembrie 2005, pronunțată în dosarul nr. 6284/2005, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpați. Aceștia au atacat decizia cu recurs pe care, în termen legal, l-au înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, și reiterează în principal motivele din apel, solicitând în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., achitarea, iar în subsidiar, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., redozarea pedepselor în sensul reducerii acestora.

Examinând cauza prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, Curtea constată că recursurile declarate sunt neîntemeiate, motiv pentru care vor fi respinse ca atare. Probele administrate în ambele faze ale procesului penal demonstrează că inculpații sunt autorii faptei și că au comis această faptă cu vinovăție. Astfel în procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante sunt consemnate declarațiile agentului principal de poliție F.M., ale martorilor A.C. (cea căreia cei doi inculpați au încercat să-i sustragă bani din poșetă și care a observat că inculpatul B.C.G. i-a sustras părții vătămate banii și care a fost lovit apoi de ambii inculpați), C.N. și partea vătămată G.P. Declarațiile acestora, coroborate, relevă că ambii inculpați au acționat concordant pentru a sustrage bani de la partea vătămată, iar ulterior au reacționat violent pentru a împiedica prinderea mai întâi a inculpatului B.C.G., iar apoi a ambilor, aruncând cu pietre spre urmăritori.

Acțiunea lor de a deposeda partea vătămată de bani și apoi de a-și asigura, scăparea folosind violența, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie. Nici cel de-al doilea motive de recurs nu poate fi primit, cel referitor la individualizarea pedepselor aplicate. Aplicând circumstanțe atenuante pentru fiecare inculpat, instanțele au făcut o judicioasă aplicare a criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., stabilind pedepse de câte 2 ani închisoare și în raport de cuantumul extrem de redus al prejudiciului, astfel că scopul coercitiv educativ prevăzută de art. 52 C. pen., este pe deplin realizat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații B.C.G. și B.G.C. împotriva deciziei penale nr. 378 din 22 noiembrie 2005 a Curții de Apel Bacău. Constată că ambii inculpații au fost reținuți 24 ore, respectiv ziua de 1 iunie 2004. Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 220 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 aprilie 2006.