ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2356/2006

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 183 din 22

decembrie 2005, Tribunalul Călărași a dispus schimbarea încadrării juridice a

faptei reținute în sarcina inculpatului

N.C.

din infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. a) și b) și

alin. (2

1

) lit. a), b și c) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., în infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și alin.

(2

1

) lit. a), b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., text de lege în baza căruia l-a condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare

cu aplicarea art. 71 și 64 lit. a), b), c) și e) C. pen.

Starea de arest a inculpatului a

fost menținută, iar prevenția a fost dedusă de la 2 noiembrie 2005, la zi.

În baza art. 211 alin. (1) și (2) lit.

a) și b), alin. (2

1

) lit. a), b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., inculpatul

S.V.

a

fost condamnat la pedeapsa de 8 ani închisoare.

În baza art. 86

4

C. pen.,

cu referire la art. 83 – art. 84 C. pen., s-a dispus revocarea suspendării sub

supraveghere a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului

prin sentința penală nr. 317 din 13 octombrie 2004 a Judecătoriei Lehliu Gară,

acesta urmând să execute, în total, pedeapsa de 8 ani și 6 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 lit.

a), b), c) și e) C. pen.

S-a menținut starea de arest a

inculpatului și, potrivit dispozițiilor art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția de

la 2 noiembrie 2005, la zi.

În baza art. 14 C. proc. pen., art. 998

– art. 999 C. civ., inculpații au fost obligați în solidar la despăgubiri

civile către părțile civile G.M. și N.N. în sumă de 1.000.000 lei, respectiv

2.000.000 lei.

În baza art. 169 C. proc. pen., s-a

dispus restituirea către partea vătămată N.N. a unui cuțit.

Inculpații au fost obligați la câte

300 lei RON cheltuieli judiciare, din care câte 200 lei RON reprezintă

onorariul apărătorului din oficiu.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

În noaptea de 19 august 2005, în

baza unei rezoluții infracționale unice, inculpații N.C. și S.V. au pătruns în

locuințele părților vătămate G.M. și N.N. de unde au sustras, prin violență

fizică și morală, sumele de 160.000 lei și, respectiv, 1.050.000 lei, două

cuțite de bucătărie și un aparat de radio.

Pentru a nu fi recunoscut,

inculpatul S.V. s-a deghizat, folosind accesorii de îmbrăcăminte feminină.

Situația de fapt și vinovăția

inculpaților au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în

cauză: proces-verbal de cercetare la fața locului, declarațiile părților

vătămate, act medical, proces-verbal de percheziție domiciliară, planșe

fotografice, proces-verbal de recunoaștere a bunurilor, declarațiile

inculpaților care au recunoscut săvârșirea infracțiunilor.

Împotriva acestei sentințe penale au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași și inculpații, fiecare

criticând greșita individualizare a pedepselor aplicate, parchetul solicitând

majorarea cuantumului acestora, iar inculpații, reducerea lor, având în vedere

comportamentul sincer de pe parcursul procesului penal.

Curtea de Apel București, secția I

penală, prin decizia penală nr. 116 din 15 februarie 2006, a admis apelul

parchetului și a majorat pedepsele aplicate inculpaților N.C. și S.V. la 8 ani

și, respectiv, 9 ani închisoare.

S-a menținut revocarea suspendării

sub supraveghere pentru pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin sentința

penală nr. 317 din 13 septembrie 2004 a Judecătoriei Lehliu Gară, inculpatul S.V.

urmând să execute pedeapsa de 9 ani și 6 luni închisoare.

S-a menținut măsura arestării

preventive și s-a dedus prevenția la zi. Celelalte dispoziții ale sentinței au

fost menținute.

Apelurile declarate de inculpați au

fost respinse ca nefondate.

Inculpații au fost obligați la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 200 lei, din care

onorariile apărătorului din oficiu de câte 100 lei se suportă din fondul

Ministerului Justiției.

Instanța de control judiciar a

apreciat ca neîndestulătoare, sub aspectul cuantumului lor, pedepsele aplicate

inculpaților de către instanța de fond, având în vedere pericolul social

concret al faptelor comise de aceștia și, în consecință, le-a majorat, pentru a

asigura realizarea scopului preventiv educativ al sancțiunii penale, prevăzut

de art. 52 C. pen.

În termen legal, inculpații N.C. și

S.V. au declarat recurs, solicitând admiterea acestora, casarea deciziei penale

atacate și redozarea pedepselor aplicate, având în vedere circumstanțele reale

și personale ale faptei și făptuitorilor.

Verificând hotărârea atacată prin prisma

motivului de casare invocat prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen., precum și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că

recursurile declarate de inculpați sunt nefondate pentru următoarele motive:

Instanța de apel a făcut o

individualizare legală și temeinică a pedepselor, aplicând inculpaților pedepse

privative de libertate majorate cu câte un an închisoare față de cele stabilite

de instanța de fond.

Pedepsele astfel stabilite sunt pe

deplin justificate prin prisma analizării criteriilor generale de

individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., și corespund pe deplin

interesului reeducării inculpaților și prevenirii săvârșirii de noi

infracțiuni.

Este neîndoios că faptele săvârșite

de cei doi inculpați, care au atacat în aceeași noapte, doi bătrâni pentru a le

sustrage modestele venituri, supunându-i violențelor fizice și amenințărilor cu

cuțitul, prezintă un pericol social sporit și necesită o ripostă socială fermă

care să descurajeze comiterea de astfel de infracțiuni.

Instanța de apel a dat eficiența

cuvenită acestor împrejurări, având în vedere și circumstanțele favorabile

inculpaților, legate de comportamentul lor procesual sincer.

Curtea constată că în cauză nu sunt

temeiuri de reducere a cuantumului pedepselor aplicate inculpaților și urmează

să respingă recursurile acestora ca nefondate.

Timpul reținerii și arestării

preventive se va deduce de la 2 noiembrie 2005, la zi, pentru fiecare inculpat.

Recurenții inculpați vor fi obligați

la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariile apărătorilor din oficiu

fiind avansate din fondul Ministerului Justiției.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen., și

art. 88 C. pen., art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații N.C. și S.V. împotriva deciziei penale nr. 116 din 15

februarie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedepsele aplicate

inculpaților, timpul reținerii și arestării preventive de la 2 noiembrie 2005

la 11 aprilie 2006 pentru fiecare dintre aceștia.

Obligă recurenții inculpați la plata

sumei de câte 220 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte

100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

11 aprilie 2006.