ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2356/2006

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 183 din 22 decembrie 2005, Tribunalul Călărași a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului N.C. din infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. a) și b) și alin. (2 1 ) lit. a), b și c) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a), b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., text de lege în baza căruia l-a condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare cu aplicarea art. 71 și 64 lit. a), b), c) și e) C. pen. Starea de arest a inculpatului a fost menținută, iar prevenția a fost dedusă de la 2 noiembrie 2005, la zi.

În baza art. 211 alin. (1) și (2) lit. a) și b), alin. (2 1 ) lit. a), b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., inculpatul S.V. a fost condamnat la pedeapsa de 8 ani închisoare. În baza art. 86 4 C. pen., cu referire la art. 83 – art. 84 C. pen., s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 317 din 13 octombrie 2004 a Judecătoriei Lehliu Gară, acesta urmând să execute, în total, pedeapsa de 8 ani și 6 luni închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 lit. a), b), c) și e) C. pen. S-a menținut starea de arest a inculpatului și, potrivit dispozițiilor art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția de la 2 noiembrie 2005, la zi.

În baza art. 14 C. proc. pen., art. 998 – art. 999 C. civ., inculpații au fost obligați în solidar la despăgubiri civile către părțile civile G.M. și N.N. în sumă de 1.000.000 lei, respectiv 2.000.000 lei. În baza art. 169 C. proc. pen., s-a dispus restituirea către partea vătămată N.N. a unui cuțit. Inculpații au fost obligați la câte 300 lei RON cheltuieli judiciare, din care câte 200 lei RON reprezintă onorariul apărătorului din oficiu. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele: În noaptea de 19 august 2005, în baza unei rezoluții infracționale unice, inculpații N.C. și S.V. au pătruns în locuințele părților vătămate G.M. și N.N. de unde au sustras, prin violență fizică și morală, sumele de 160.000 lei și, respectiv, 1.050.000 lei, două cuțite de bucătărie și un aparat de radio.

Pentru a nu fi recunoscut, inculpatul S.V. s-a deghizat, folosind accesorii de îmbrăcăminte feminină. Situația de fapt și vinovăția inculpaților au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: proces-verbal de cercetare la fața locului, declarațiile părților vătămate, act medical, proces-verbal de percheziție domiciliară, planșe fotografice, proces-verbal de recunoaștere a bunurilor, declarațiile inculpaților care au recunoscut săvârșirea infracțiunilor. Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași și inculpații, fiecare criticând greșita individualizare a pedepselor aplicate, parchetul solicitând majorarea cuantumului acestora, iar inculpații, reducerea lor, având în vedere comportamentul sincer de pe parcursul procesului penal.

Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 116 din 15 februarie 2006, a admis apelul parchetului și a majorat pedepsele aplicate inculpaților N.C. și S.V. la 8 ani și, respectiv, 9 ani închisoare. S-a menținut revocarea suspendării sub supraveghere pentru pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 317 din 13 septembrie 2004 a Judecătoriei Lehliu Gară, inculpatul S.V. urmând să execute pedeapsa de 9 ani și 6 luni închisoare. S-a menținut măsura arestării preventive și s-a dedus prevenția la zi. Celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute. Apelurile declarate de inculpați au fost respinse ca nefondate. Inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 200 lei, din care onorariile apărătorului din oficiu de câte 100 lei se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Instanța de control judiciar a apreciat ca neîndestulătoare, sub aspectul cuantumului lor, pedepsele aplicate inculpaților de către instanța de fond, având în vedere pericolul social concret al faptelor comise de aceștia și, în consecință, le-a majorat, pentru a asigura realizarea scopului preventiv educativ al sancțiunii penale, prevăzut de art. 52 C. pen. În termen legal, inculpații N.C. și S.V. au declarat recurs, solicitând admiterea acestora, casarea deciziei penale atacate și redozarea pedepselor aplicate, având în vedere circumstanțele reale și personale ale faptei și făptuitorilor. Verificând hotărârea atacată prin prisma motivului de casare invocat prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen., precum și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursurile declarate de inculpați sunt nefondate pentru următoarele motive: Instanța de apel a făcut o individualizare legală și temeinică a pedepselor, aplicând inculpaților pedepse privative de libertate majorate cu câte un an închisoare față de cele stabilite de instanța de fond. Pedepsele astfel stabilite sunt pe deplin justificate prin prisma analizării criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., și corespund pe deplin interesului reeducării inculpaților și prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni.

Este neîndoios că faptele săvârșite de cei doi inculpați, care au atacat în aceeași noapte, doi bătrâni pentru a le sustrage modestele venituri, supunându-i violențelor fizice și amenințărilor cu cuțitul, prezintă un pericol social sporit și necesită o ripostă socială fermă care să descurajeze comiterea de astfel de infracțiuni. Instanța de apel a dat eficiența cuvenită acestor împrejurări, având în vedere și circumstanțele favorabile inculpaților, legate de comportamentul lor procesual sincer. Curtea constată că în cauză nu sunt temeiuri de reducere a cuantumului pedepselor aplicate inculpaților și urmează să respingă recursurile acestora ca nefondate. Timpul reținerii și arestării preventive se va deduce de la 2 noiembrie 2005, la zi, pentru fiecare inculpat.

Recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariile apărătorilor din oficiu fiind avansate din fondul Ministerului Justiției. Văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen., și art. 88 C. pen., art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații N.C. și S.V. împotriva deciziei penale nr. 116 din 15 februarie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedepsele aplicate inculpaților, timpul reținerii și arestării preventive de la 2 noiembrie 2005 la 11 aprilie 2006 pentru fiecare dintre aceștia. Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 220 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 aprilie 2006.