ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2350/2006

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 454 din 21

decembrie 2005 pronunțată de Tribunalul Suceava, în dosarul nr. 9929/2005, s-a

dispus condamnarea inculpatului C.V., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută

de art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), art. 74 alin.

(2) și art. 76 lit. a) C. pen., la o pedeapsă de 9 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., au fost

interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata

executării pedepsei.

S-a dedus din pedeapsa aplicată

durata reținerii și arestării preventive și a fost menținută starea de arest a

inculpatului.

Totodată, inculpatul a fost obligat

la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că, în ziua de 19 ianuarie 2005, inculpatul s-a deplasat la locuința

victimei F.V. unde lucrase în repetate rânduri, solicitându-i bani pentru munca

depusă în zilele din urmă.

Deoarece victima l-a refuzat, a

agresat-o lovind-o cu pumnii în față, și apoi a sugrumat-o, părăsind locuința.

A doua zi, victima a fost găsită

decedată, stabilindu-se că moartea s-a datorat asfixiei mecanice prin comprimare

cervicală, în condițiile unui politraumatism prin lovire cu corpuri dure.

Împotriva sentinței în termen legal,

inculpatul a declarat apel pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că el

doar a lovit victima pe care a lăsat-o în viață, astfel că ar putea să răspundă

doar pentru infracțiunea prevăzută de art. 180 C. pen.

De asemenea, a solicitat acordarea

unei eficiențe sporite circumstanțelor atenuante recunoscute.

Prin decizia penală nr. 51 din 13

februarie 2006, Curtea de Apel Suceava a respins, ca nefondat, apelul declarat

de inculpat, a dedus din pedeapsă durata arestării preventive și a menținut

starea de arest a acestuia.

De asemenea, inculpatul a fost

obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Nemulțumit de hotărârea instanței de

apel, în teren legal, inculpatul a atacat-o cu recurs, solicitând, în

subsidiar, achitarea în temeiul aret.11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin.

(1) lit. c) C. proc. pen., întrucât nu el este autorul omorului, iar în solidar

a solicitat reindividualizarea pedepsei.

Înalta Curte, examinând motivele

invocate cât și din oficiu ambele hotărâri conform art. 385

9

alin.

(3) C. proc. pen., combinat cu art. 385

6

alin. (1) și art. 385

7

alin. (1) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru

considerentele ce vor fi dezvoltate în continuare.

Primul motiv de casare invocat de

inculpatul C.V. nu poate fi primit, nefiind susținut de probele administrate în

cauză.

Astfel, așa cum rezultă din

declarația martorilor M.M. și M.P., inculpatul s-a aflat în locuința victimei,

aceasta purtând urmele agresiunii, pe care o suferise, timp în care concubinul

victimei H.V. dormea în aceeași încăpere.

De asemenea, martora I.V. arată că

inculpatul a venit la ea și i-a relatat că s-a certat cu victima și că a

lovit-o.

Toate acestea se coroborează cu concluziile

raportului medico – legal din care rezultă că „moartea s-a datorat asfixiei

mecanice prin comprimare cervicală, în condițiile unui politraumatism prin

lovire cu corpuri dure.

Leziunile de violență constate

necroptic și descrise în raport s-au putut produce prin lovire cu corpuri dure,

pot data din 19 ianuarie 2005 și au legătură directă cu decesul”.

Concluziile raportului medico –

legal au fost avizate de comisia din cadrul I.M.L. Iași.

De altfel, în prezența apărătorului,

inculpatul C.V. a recunoscut că a agresat victima în locuința acesteia.

Varianta prezentată de inculpat

instanței potrivit căreia autorul omorului este H.V. concubinul victimei este

neverosimilă în condițiile în care în timpul agresiunii exercitate de inculpat

asupra victimei, acesta dormea (avea o alcoolemie de 2 gr. %o), nereacționând

în nici un fel, iar peste noapte a decedat ca urmare a unei insuficiențe cardio

– respiratorii acute survenite în evoluția unei miocardofibroze în condițiile

unei îmbibări etilice de 2 gr. la mie alcool.

Având în vedere că probele administrate

relevă, fără echivoc, vinovăția inculpatului, în cauză nu se impune achitarea

acestuia.

Nici cel de-al doilea motiv de

recurs nu este justificat.

Potrivit art. 72 C. pen., la

stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții

generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de

gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de

împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Pe de altă parte, art. 52 C. pen.,

prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a

condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Pedeapsa aplicată inculpatului a

fost just individualizată atât sub aspectul naturii și al cuantumului acesteia

cât și ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale arătate

mai sus reținând în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prevăzută de art.

74 lit. a) C. pen.

Infracțiunea reținută în sarcina

inculpatului este unanim recunoscută ca fiind deosebit de gravă, deoarece face

parte dintre cele care vizează esența persoanei și anume viața.

Inculpatul a acționat cu o violență

ieșită din comun în vederea rezolvării unui conflict minor ivit între el și

victimă.

În aceste condiții, nu se poate avea

în vedere, neexistând corespondent în probele dosarului, reevaluarea

criteriilor de individualizare cu care au operat instanțele de fond și de apel.

Așa fiind, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpat.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul C.V. împotriva deciziei penale nr. 51 din 13 februarie

2006 a Curții de Apel Suceava.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 20 ianuarie 2005

la 10 aprilie 2006.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 220 RON (2.200.000 lei) cu titlu de cheltuieli judiciare către stat

din care, suma de 100 RON (1.000.000 lei), reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

10 aprilie 2006.