ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4353/2005

Asupra recursului penal de față, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 77 din 24 februarie 2005 a Tribunalului Maramureș a fost condamnat inculpatul C.S., pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 12 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: În ziua de 7 septembrie 2004, inculpatul C.S. a desfășurat diverse activități gospodărești, iar în cursul după amiezii s-a întâlnit cu numitul S.I., în compania căruia a consumat băuturi alcoolice în mai multe localuri din comuna Remetea Chioarului.

Seara, după ce s-a despărțit de acesta, s-a deplasat la locuința victimei R.Șt., care se afla în casă împreună cu concubina sa, numita P.O. Inculpatul a cerut țuică, astfel că a fost servit de victimă cu câteva pahare, după care inculpatul a solicitat acesteia să-i împrumute bani. Victima a refuzat acest lucru, iar atunci cei doi au început să se certe. Inculpatul a început să-l amenințe pe R.Șt. cu un cuțit, moment în care numita P.O. a ieșit din casă. Conflictul dintre cei doi a degenerat în violențe, respectiv inculpatul a aplicat victimei o lovitură cu pumnul în zona feței, apoi a luat un scaun cu care a lovit victima peste cap și după ce a doborât-o la podea, a continuat să o lovească cu pumnii și picioarele în zona toracelui.

Dându-și seama că victima a decedat, inculpatul a părăsit domiciliul acesteia, a bătut la ușa mai multor cetățeni din comună, spunându-le că l-a omorât pe R.Șt., după care s-a deplasat la organele de poliție. Potrivit raportului de expertiză medico-legală întocmit în urma autopsiei, moartea victimei a fost violentă și s-a datorat asfixiei mecanice prin comprimare. S-a constatat că victima prezenta numeroase leziuni traumatice, respectiv: echimoze, excoriații și plăgi tegumentare la nivelul feței, fractura osului malar stâng și oaselor nazale, fractura oaselor craniului și mai multe fracturi costale, leziuni ce s-au putut produce prin loviri și comprimare toraco-abdominală.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel inculpatul care a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte motivat de faptul că nu a acționat cu intenția de a suprima viața victimei, aplicându-i acesteia o singură lovitură cu pumnul pentru a se apăra. În subsidiar, a solicitat aplicarea circumstanței provocării prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen., deoarece victima a fost cea care a început violențele, precum și reducerea pedepsei. Prin decizia penală nr. 96/ A din 7 aprilie 2005 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosarul nr. 2169/2005, a fost respins, ca fiind nefondat, recursul declarat de inculpatul C.S. considerându-se că inculpatul a acționat cu intenția de a suprima viața victimei așa cum rezultă din probele administrate, astfel că prima instanță a făcut o corectă încadrare juridică.

De asemenea, s-a apreciat că nu poate fi reținută scuza provocării în raport de situația de fapt reținută și probată, iar individualizarea pedepsei aplicate a respectat criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. Curtea, analizând decizia atacată, atât prin prisma criticilor formulate, cât și, din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, consideră că aceasta este legală și temeinică, recursul declarat fiind nefondat. Situația de fapt a fost stabilită de prima instanță și apreciată corespunzător de instanța de apel, în deplină concordanță cu probele administrate în cauză, din care rezultă, fără dubiu, vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii în legătură cu care s-a pronunțat condamnarea.

Referitor la infracțiunea comisă s-a reținut în urma unor analize complete și amănunțite, de către cele două instanță, că pe fondul consumului de alcool, între inculpat și victimă s-a ivit un conflict, început de inculpat și continuat de acesta prin acte de violență respectiv a lovit victima cu pumnul, cu un taburet, iar după ce aceasta a căzut, cu pumnii și picioarele în zona toracică provocându-i mai multe leziuni, descrise în raportul medico-legal, care au condus la deces. Această situație de fapt reținută rezultă și din declarațiile martorilor S.I. și P.O., precum și a procesului verbal încheiat de organele de poliție la fața locului imediat după comiterea infracțiunii.

Curtea apreciază că încadrarea juridică efectuată de prima instanță și confirmată de către instanța de apel, pentru infracțiunea de omor în forma prevăzută de art. 174 C. pen., este corectă, regăsindu-se în probele administrate în cauză și că în mod just a fost înlăturată apărarea inculpatului în ceea ce privește lipsa intenției de a suprima viața victimei și a stării de provocare. În ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, Curtea consideră că instanțele au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., aceasta corespunzând gradului de pericol social ridicat al infracțiunii comise, urmărilor acesteia precum și persoanei inculpatului care este recidivist. Având în vedere această situație, Curtea urmează ca, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., să respingă recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat. Urmează a se computa din pedeapsă perioada arestării preventive. Potrivit art. 192 C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.S. împotriva deciziei penale nr. 96 din 7 aprilie 2005 a Curții de Apel Cluj. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 8 septembrie 2004 la 14 iulie 2005. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 160 lei (1.600.000 lei) cheltuieli judiciare, din care suma de 40 lei (400.000 lei), reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 iulie 2005.