ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4353/2005

Asupra recursului penal de

față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 77

din 24 februarie 2005 a Tribunalului Maramureș a fost condamnat inculpatul C.S.,

pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., cu

aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 12 ani închisoare și

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o

perioadă de 4 ani.

Pentru a pronunța această

hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

În ziua de 7 septembrie

2004, inculpatul C.S. a desfășurat diverse activități gospodărești, iar în

cursul după amiezii s-a întâlnit cu numitul S.I., în compania căruia a consumat

băuturi alcoolice în mai multe localuri din comuna Remetea Chioarului. Seara,

după ce s-a despărțit de acesta, s-a deplasat la locuința victimei R.Șt., care

se afla în casă împreună cu concubina sa, numita P.O. Inculpatul a cerut țuică,

astfel că a fost servit de victimă cu câteva pahare, după care inculpatul a

solicitat acesteia să-i împrumute bani. Victima a refuzat acest lucru, iar

atunci cei doi au început să se certe. Inculpatul a început să-l amenințe pe R.Șt.

cu un cuțit, moment în care numita P.O. a ieșit din casă.

Conflictul dintre cei doi a

degenerat în violențe, respectiv inculpatul a aplicat victimei o lovitură cu

pumnul în zona feței, apoi a luat un scaun cu care a lovit victima peste cap și

după ce a doborât-o la podea, a continuat să o lovească cu pumnii și picioarele

în zona toracelui.

Dându-și seama că victima a

decedat, inculpatul a părăsit domiciliul acesteia, a bătut la ușa mai multor

cetățeni din comună, spunându-le că l-a omorât pe R.Șt., după care s-a deplasat

la organele de poliție.

Potrivit raportului de

expertiză medico-legală întocmit în urma autopsiei, moartea victimei a fost

violentă și s-a datorat asfixiei mecanice prin comprimare. S-a constatat că

victima prezenta numeroase leziuni traumatice, respectiv: echimoze, excoriații

și plăgi tegumentare la nivelul feței, fractura osului malar stâng și oaselor

nazale, fractura oaselor craniului și mai multe fracturi costale, leziuni ce

s-au putut produce prin loviri și comprimare toraco-abdominală.

Împotriva acestei hotărâri,

în termen legal, a declarat apel inculpatul care a solicitat schimbarea

încadrării juridice în infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte motivat de

faptul că nu a acționat cu intenția de a suprima viața victimei, aplicându-i

acesteia o singură lovitură cu pumnul pentru a se apăra. În subsidiar, a

solicitat aplicarea circumstanței provocării prevăzută de art. 37 lit. b) C.

pen., deoarece victima a fost cea care a început violențele, precum și

reducerea pedepsei.

Prin decizia penală nr. 96/ A

din 7 aprilie 2005 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosarul nr. 2169/2005,

a fost respins, ca fiind nefondat, recursul declarat de inculpatul C.S. considerându-se

că inculpatul a acționat cu intenția de a suprima viața victimei așa cum

rezultă din probele administrate, astfel că prima instanță a făcut o corectă

încadrare juridică. De asemenea, s-a apreciat că nu poate fi reținută scuza

provocării în raport de situația de fapt reținută și probată, iar

individualizarea pedepsei aplicate a respectat criteriile prevăzute de art. 72 C.

pen.

Curtea, analizând decizia

atacată, atât prin prisma criticilor formulate, cât și, din oficiu, sub toate

aspectele de fapt și de drept, consideră că aceasta este legală și temeinică,

recursul declarat fiind nefondat.

Situația de fapt a fost

stabilită de prima instanță și apreciată corespunzător de instanța de apel, în

deplină concordanță cu probele administrate în cauză, din care rezultă, fără

dubiu, vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii în legătură cu care

s-a pronunțat condamnarea.

Referitor la infracțiunea

comisă s-a reținut în urma unor analize complete și amănunțite, de către cele

două instanță, că pe fondul consumului de alcool, între inculpat și victimă s-a

ivit un conflict, început de inculpat și continuat de acesta prin acte de

violență respectiv a lovit victima cu pumnul, cu un taburet, iar după ce

aceasta a căzut, cu pumnii și picioarele în zona toracică provocându-i mai

multe leziuni, descrise în raportul medico-legal, care au condus la deces.

Această situație de fapt reținută rezultă și din declarațiile martorilor S.I. și

P.O., precum și a procesului verbal încheiat de organele de poliție la fața

locului imediat după comiterea infracțiunii.

Curtea apreciază că

încadrarea juridică efectuată de prima instanță și confirmată de către instanța

de apel, pentru infracțiunea de omor în forma prevăzută de art. 174 C. pen.,

este corectă, regăsindu-se în probele administrate în cauză și că în mod just a

fost înlăturată apărarea inculpatului în ceea ce privește lipsa intenției de a

suprima viața victimei și a stării de provocare.

În ceea ce privește

individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, Curtea consideră că instanțele

au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., aceasta corespunzând

gradului de pericol social ridicat al infracțiunii comise, urmărilor acesteia

precum și persoanei inculpatului care este recidivist.

Având în vedere această

situație, Curtea urmează ca, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă recursul declarat de

inculpat ca fiind nefondat.

Urmează a se computa din

pedeapsă perioada arestării preventive.

Potrivit art. 192 C. proc.

pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul C.S. împotriva deciziei penale nr. 96 din 7

aprilie 2005 a Curții de Apel Cluj.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 8 septembrie 2004 la 14 iulie

2005.

Obligă pe recurent să

plătească statului suma de 160 lei (1.600.000 lei) cheltuieli judiciare, din

care suma de 40 lei (400.000 lei), reprezentând onorariul pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 14 iulie 2005.