ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2262/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1575 din 24

noiembrie 2005, Tribunalul București, secția a II-a penală, a admis cererea de

amânare a executării pedepsei formulată de petentul P.D.T. și a dispus amânarea

executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului, pe o durată de 3

luni, cu începere de la data rămânerii definitive a hotărârii, constatându-se

că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru amânarea

executării pedepsei.

Împotriva sentinței penale a

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, susținând că petentul condamnat nu a făcut dovada

existenței unor împrejurări  speciale grave pentru familia sa.

Curtea de Apel București, secția I penală,

a admis apelul declarat de parchet, a casat hotărârea atacată și rejudecând a

respins cererea de amânare a executării pedepsei, ca neîntemeiată.

Instanța de apel a apreciat că în speță,

împrejurările invocate de condamnat nu sunt împrejurări speciale, în sensul

dispozițiilor art. 453 lit. c) C. proc. pen., care să justifice amânarea

executării pedepsei.

Decizia instanței de apel a fost

atacată cu recurs de condamnat, care a criticat-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, solicitând casarea acesteia și menținerea sentinței pronunțată de

prima instanță.

Verificând hotărârea atacată,

respectiv actele și lucrările de la dosar în raport de critica invocată cât și

din oficiu în limitele prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte constată, că recursul declarat de condamnat este întemeiat.

Astfel, din referatul de anchetă

socială efectuat în cauză rezultă că mama condamnatului locuiește împreună cu

acesta fiind pensionată pe caz de boală și are o pensie de 175 RON.

Din actele depuse la dosar mai

rezultă că recurentul a contractat un credit ipotecar pe o perioadă de 20 de

ani, în baza căruia a cumpărat apartamentul în care locuiește împreună cu mama

sa al cărui unic întreținător este, rata lunară datorată în prezent băncii,

fiind de 2.200.000 lei, iar suma totală aproximativ 40.000.000 lei.

Este evident așadar că față de

cuantumul ratei lunare datorate băncii care depășește cu 500.000 lei cuantumul

pensiei mamei condamnatului, plata acestei sume către bancă nu ar fi posibilă,

în lipsa unor alte venituri, astfel încât există un pericol real să se ajungă

la o executare silită pentru acoperirea creanței societății bancare și implicit

la evacuarea familiei condamnatului, respectiv a mamei acestuia.

Pe de altă parte suma de 40.000.000

lei care este datorată băncii ar putea fi obținută de condamnat într-un termen

de maxim 3 luni de zile, cât permit dispozițiile art. 453 lit. c) C. proc. pen.,

a se dispune amânarea executării pedepsei, existând posibilitatea de a se

achita integral creditul către bancă și a se înlătura pericolul unei executări

silite.

Așa fiind, Înalta Curte constată că

în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 453 lit. c) C. proc. pen., în sensul

că există împrejurări speciale din cauza cărora executarea imediată a pedepsei

ar avea consecințe grave pentru familia condamnatului, astfel încât se impune

amânarea executării pedepsei pe o perioadă de 3 luni.

Pentru aceste considerente recursul

declarat de condamnat apare ca întemeiat astfel că va fi admis în temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. a), se va casa decizia atacată și se va menține sentința primei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

recurentul condamnat P.D.T. împotriva deciziei penale nr. 29 din 23 ianuarie

2006 a Curții de Apel București, secția I penală.

Casează decizia penală atacată și

menține sentința penală nr. 1575 din 24 noiembrie 2005 a Tribunalului

București, secția a II-a penală.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 6

aprilie 2006.