ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2262/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1575 din 24 noiembrie 2005, Tribunalul București, secția a II-a penală, a admis cererea de amânare a executării pedepsei formulată de petentul P.D.T. și a dispus amânarea executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului, pe o durată de 3 luni, cu începere de la data rămânerii definitive a hotărârii, constatându-se că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru amânarea executării pedepsei. Împotriva sentinței penale a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că petentul condamnat nu a făcut dovada existenței unor împrejurări speciale grave pentru familia sa.

Curtea de Apel București, secția I penală, a admis apelul declarat de parchet, a casat hotărârea atacată și rejudecând a respins cererea de amânare a executării pedepsei, ca neîntemeiată. Instanța de apel a apreciat că în speță, împrejurările invocate de condamnat nu sunt împrejurări speciale, în sensul dispozițiilor art. 453 lit. c) C. proc. pen., care să justifice amânarea executării pedepsei. Decizia instanței de apel a fost atacată cu recurs de condamnat, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând casarea acesteia și menținerea sentinței pronunțată de prima instanță. Verificând hotărârea atacată, respectiv actele și lucrările de la dosar în raport de critica invocată cât și din oficiu în limitele prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte constată, că recursul declarat de condamnat este întemeiat. Astfel, din referatul de anchetă socială efectuat în cauză rezultă că mama condamnatului locuiește împreună cu acesta fiind pensionată pe caz de boală și are o pensie de 175 RON. Din actele depuse la dosar mai rezultă că recurentul a contractat un credit ipotecar pe o perioadă de 20 de ani, în baza căruia a cumpărat apartamentul în care locuiește împreună cu mama sa al cărui unic întreținător este, rata lunară datorată în prezent băncii, fiind de 2.200.000 lei, iar suma totală aproximativ 40.000.000 lei.

Este evident așadar că față de cuantumul ratei lunare datorate băncii care depășește cu 500.000 lei cuantumul pensiei mamei condamnatului, plata acestei sume către bancă nu ar fi posibilă, în lipsa unor alte venituri, astfel încât există un pericol real să se ajungă la o executare silită pentru acoperirea creanței societății bancare și implicit la evacuarea familiei condamnatului, respectiv a mamei acestuia. Pe de altă parte suma de 40.000.000 lei care este datorată băncii ar putea fi obținută de condamnat într-un termen de maxim 3 luni de zile, cât permit dispozițiile art. 453 lit. c) C. proc. pen., a se dispune amânarea executării pedepsei, existând posibilitatea de a se achita integral creditul către bancă și a se înlătura pericolul unei executări silite.

Așa fiind, Înalta Curte constată că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 453 lit. c) C. proc. pen., în sensul că există împrejurări speciale din cauza cărora executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru familia condamnatului, astfel încât se impune amânarea executării pedepsei pe o perioadă de 3 luni. Pentru aceste considerente recursul declarat de condamnat apare ca întemeiat astfel că va fi admis în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. a), se va casa decizia atacată și se va menține sentința primei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de recurentul condamnat P.D.T. împotriva deciziei penale nr. 29 din 23 ianuarie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală. Casează decizia penală atacată și menține sentința penală nr. 1575 din 24 noiembrie 2005 a Tribunalului București, secția a II-a penală. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 aprilie 2006.