ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2250/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 733/ PI din 21 noiembrie

2005 a Tribunalului Timiș, secția penală, pronunțată în dosar nr. 1032/P/2005,

inculpatul T.C.V. a fost condamnat, la 9 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și alin.

(2

1

) lit. c) C. pen.

Pe durata prevăzută de art. 71 C. pen., inculpatului

i-au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 C. pen.

În baza art. 116 C. pen., i-a fost aplicată inculpatului

măsura de siguranță a interzicerii de a se afla în municipiul Timișoara pe o

perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei.

Totodată, a fost menținută starea de arest a

inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., a fost dedusă durata detenției

preventive, de la 5 ianuarie 2005 la zi.

A fost admisă acțiunea civilă formulată de partea

vătămată B.C., inculpatul fiind obligat să-i plătească sumele de 70 Euro și 195

RON, cu titlu de daune materiale.

În fine, inculpatul a fost obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 500 RON.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond

a reținut că:

La 4 ianuarie 2005, partea vătămată B.C. se afla,

împreună cu nepoata sa B.N., în stația C.F.R. Timișoara Nord, unde l-a întâlnit

pe T.C.V. cu care se cunoștea din anul 2004, din Serbia, unde au lucrat

împreună.

Sesizând că B.C. are bani asupra lui, inculpatul l-a invitat

în locuința sa din str. General Dragalina, unde i-a aplicat o lovitură cu

pumnul în față și apoi l-a deposedat de suma de 150 Euro, 2.000.000 lei și 580

dinari iugoslavi.

În urma loviturii aplicate de inculpat, partea

vătămată B.C. a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 7 zile de

îngrijiri medicale.

Prin decizia penală 39/ A din 19 ianuarie 2006,

Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a respins apelul inculpatului.

Împotriva acestei din urmă decizii inculpatul T.C.V. a

declarat, în termen legal, prezentul recurs și, invocând cazurile de casare

prevăzute de art. 385

9

pct. 17 și pct. 14 C. proc. pen., a solicitat,

în principal, schimbarea încadrării juridice, din infracțiunea de tâlhărie prevăzută

de art. 211alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. c) C. pen.,

în infracțiunea de loviri sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. (2) C.

pen., iar în subsidiar, reducerea pedepsei, prin aplicarea dispozițiilor art. 76,

raportat la art. 74 C. pen.

Recursul nu este fondat.

Atât instanța de fond cât și cea de apel au reținut

în mod corect situația de fapt, căreia i-au dat o încadrare juridică pe deplin

legală.

Cererea de schimbare a încadrării juridice, în infracțiunea

prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., nu poate fi primită.

Fapta inculpatului T.C.V., care, pe timp de noapte,

folosind violența, a deposedat-o pe partea vătămată de banii pe care îi avea

asupra sa, întrunește, elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie,

lovitura aplicată având ca finalitate înfrângerea împotrivirii acesteia iar nu

doar cauzarea unor suferințe fizice.

Nici critica referitoare la individualizarea pedepsei

nu este întemeiată. În raport cu gradul ridicat de pericol social al

infracțiunii săvârșite, reflectat și de modul în care a conceput și realizat

tâlhăria și de împrejurarea că inculpatul are antecedente penale, pedeapsa de 9

ani închisoare, în condițiile în care pedeapsa prevăzută de textul de lege încriminator

este închisoarea de la 7 la 20 de ani, a fost judicios individualizată.

Având-se în vedere aceleași considerentele nu se

justifică nici acordarea de circumstanțe atenuante.

Astfel fiind, în baza art. 385

15

alin. (1),

pct. 1, lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul, ca nefondat, și-l va

obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

recurentul inculpat T.C.V. împotriva deciziei penale nr. 39/ A din 19 ianuarie

2006 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Deduce din pedeapsa aplicată, durata reținerii și

arestării preventive de la 5 ianuarie 2005 la 6 aprilie 2006.

Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor

judiciare către stat, în sumă de 220 RON (2.200.000 lei), din care onorariul

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON (1.000.000 lei) se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 6 aprilie 2006.