ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2244/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 983/ F din 05

august 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, s-a respins,

ca neîntemeiată, cererea de ridicare a sechestrului asigurator instituit asupra

apartamentului situat în București formulată de petenta I.F.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că, prin sentința civilă nr. 14190 din 23 noiembrie 1999 a

Judecătoriei sector 6 București, rămasă definitivă, s-a dispus desfacerea

căsătoriei dintre petentă si I.M., luându-se totodată act de tranzacția intervenită

între soți, conform căreia petentei îi revenea apartamentul care face obiectul

sechestrului.

S-a apreciat ca aceasta tranzacție a

fost efectuată cu scopul de a prejudicia părțile civile din dosarul penal nr. 3435/2005,

întrucât cercetările penale privind pe inculpatul I.M. demaraseră chiar din

luna ianuarie 1999, stabilind un prejudiciu de 529.957.369 lei către Ministerul

Finanțelor, iar arestarea inculpatului avusese loc cu 2 luni înainte de

tranzacție.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs petenta, arătând că la momentul aplicării sechestrului

apartamentul era în proprietatea sa, ca efect al hotărârii de divorț, și că nu

prezintă relevanță faptul că inculpatul I.M. era cercetat în stare de arest

pentru o faptă de înșelăciune.

Prin decizia penală nr. 1969 din 12

decembrie 2005, Curtea de Apel București, secția I penală, în majoritatea

completului, a admis recursul declarat de petentă împotriva sentinței penale nr.

983/ F din 05 august 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, a

casat sentința primei instanțe și a trimis cauza la Înalta Curte de Casație și

Justiție pentru soluționarea cererii de ridicare a sechestrului asigurator, în

dosarul nr. 1970/2005 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Pentru a pronunța această decizie,

instanța Curții de Apel București a avut în vedere dispozițiile art. 168 C.

proc. pen., care permit, în orice fază a procesului penal, ca orice persoană interesată

să se poată plânge procurorului sau instanței de judecată împotriva măsurilor

asiguratorii, și ulterior să atace hotărârea instanței de judecată cu recurs.

S-a considerat că cererea de

ridicare a sechestrului asigurator a fost greșit îndreptată la Tribunalul

București, atâta timp cât dosarul penal privind pe inculpatul I.M. se află pe

rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pentru soluționarea

recursului si că prin soluționarea recursului împotriva sentinței penale nr. 983/

F din 05 august 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală,

instanța Curții de Apel București ar pronunța o hotărâre definitivă, pe același

aspect, înaintea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penalǎ.

Opinia separată a fost în sensul

admiterii recursului, casării sentinței instanței de fond și ridicării

sechestrului asigurator cu respectarea dispozițiilor art. 169 alin. (2) C.

proc. pen., de către petentă.

Cauza fiind trimisǎ la Înalta

Curte de Casație și Justiție s-a format dosarul nr. 23941/1/2005.

Prin încheierea de ședințǎ din

data de 15 februarie 2006 pronunțată în dosarul nr. 1970/2005, Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția penalǎ, a respins cererea de conexare a

dosarului nr. 23941/1/2005 la dosarul nr. 1970/2005 de pe rolul aceleiași

instanțe, pe considerentul cǎ recursurile vizează hotărâri diferite.

Din examinarea actelor prezentei

cauze, cât și a prevederilor legale in materie, Înalta Curte de Casație și Justiție

constată întrerupt cursul justiției, pentru considerentele ce se vor arăta in

continuare.

Curtea de Apel București, secția I penală,

a trimis cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea

cererii de ridicare a sechestrului asigurator, în dosarul nr. 1970/2005 al

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, fără a fi respectate

dispozițiile legale in materie de competențǎ.

Înalta Curte constată că nu a fost

sesizatǎ în mod legal de către Curtea de Apel București, întrucât nu are

competența de a soluționa, în fond, cererea formulată de petentă, aceasta

competență aparținând instanței care a judecat cauza penală în primă instanță,

chiar dacă la data introducerii cererii de ridicare a sechestrului asigurator dosarul

penal se afla pe rolul unei instanțe superioare, pentru soluționarea căilor de

atac.

În cauza prezentǎ se

constatǎ cǎ, după ce Tribunalul București, ca instanță de fond, a

fost sesizat în mod corect, în conformitate cu dispozițiile art. 168 raportat

la alin. (1) art. 27 C. proc. pen., pentru soluționarea cererii petentei, în

mod greșit, Curtea de Apel București, care potrivit art. 28

1

pct. 2 C.

proc. pen., are competența de a judeca recursul declarat de petentǎ, a trimis

cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție.

În consecință, se constatǎ

întrerupt cursul justiției și se dispune trimiterea cauzei la Curtea de Apel

București, pentru soluționarea recursului declarat de petenta I.F. împotriva

sentinței penale nr. 983/ F din 05 august 2005 pronunțată de Tribunalul

București, secția I penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată întrerupt cursul justiției.

Trimite cauza Curtea de Apel

București, pentru soluționarea recursului formulat de petenta I.F., împotriva

sentinței penale nr. 983/ F din 5 august 2005 pronunțată de Tribunalul

București, secția I penală.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 6

aprilie 2006.