ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2244/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 983/ F din 05 august 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de ridicare a sechestrului asigurator instituit asupra apartamentului situat în București formulată de petenta I.F. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin sentința civilă nr. 14190 din 23 noiembrie 1999 a Judecătoriei sector 6 București, rămasă definitivă, s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre petentă si I.M., luându-se totodată act de tranzacția intervenită între soți, conform căreia petentei îi revenea apartamentul care face obiectul sechestrului. S-a apreciat ca aceasta tranzacție a fost efectuată cu scopul de a prejudicia părțile civile din dosarul penal nr. 3435/2005, întrucât cercetările penale privind pe inculpatul I.M.

demaraseră chiar din luna ianuarie 1999, stabilind un prejudiciu de 529.957.369 lei către Ministerul Finanțelor, iar arestarea inculpatului avusese loc cu 2 luni înainte de tranzacție. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petenta, arătând că la momentul aplicării sechestrului apartamentul era în proprietatea sa, ca efect al hotărârii de divorț, și că nu prezintă relevanță faptul că inculpatul I.M. era cercetat în stare de arest pentru o faptă de înșelăciune. Prin decizia penală nr. 1969 din 12 decembrie 2005, Curtea de Apel București, secția I penală, în majoritatea completului, a admis recursul declarat de petentă împotriva sentinței penale nr. 983/ F din 05 august 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, a casat sentința primei instanțe și a trimis cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea cererii de ridicare a sechestrului asigurator, în dosarul nr. 1970/2005 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Pentru a pronunța această decizie, instanța Curții de Apel București a avut în vedere dispozițiile art. 168 C. proc. pen., care permit, în orice fază a procesului penal, ca orice persoană interesată să se poată plânge procurorului sau instanței de judecată împotriva măsurilor asiguratorii, și ulterior să atace hotărârea instanței de judecată cu recurs. S-a considerat că cererea de ridicare a sechestrului asigurator a fost greșit îndreptată la Tribunalul București, atâta timp cât dosarul penal privind pe inculpatul I.M. se află pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pentru soluționarea recursului si că prin soluționarea recursului împotriva sentinței penale nr. 983/ F din 05 august 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, instanța Curții de Apel București ar pronunța o hotărâre definitivă, pe același aspect, înaintea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penalǎ.

Opinia separată a fost în sensul admiterii recursului, casării sentinței instanței de fond și ridicării sechestrului asigurator cu respectarea dispozițiilor art. 169 alin. (2) C. proc. pen., de către petentă. Cauza fiind trimisǎ la Înalta Curte de Casație și Justiție s-a format dosarul nr. 23941/1/2005. Prin încheierea de ședințǎ din data de 15 februarie 2006 pronunțată în dosarul nr. 1970/2005, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penalǎ, a respins cererea de conexare a dosarului nr. 23941/1/2005 la dosarul nr. 1970/2005 de pe rolul aceleiași instanțe, pe considerentul cǎ recursurile vizează hotărâri diferite. Din examinarea actelor prezentei cauze, cât și a prevederilor legale in materie, Înalta Curte de Casație și Justiție constată întrerupt cursul justiției, pentru considerentele ce se vor arăta in continuare.

Curtea de Apel București, secția I penală, a trimis cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea cererii de ridicare a sechestrului asigurator, în dosarul nr. 1970/2005 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, fără a fi respectate dispozițiile legale in materie de competențǎ. Înalta Curte constată că nu a fost sesizatǎ în mod legal de către Curtea de Apel București, întrucât nu are competența de a soluționa, în fond, cererea formulată de petentă, aceasta competență aparținând instanței care a judecat cauza penală în primă instanță, chiar dacă la data introducerii cererii de ridicare a sechestrului asigurator dosarul penal se afla pe rolul unei instanțe superioare, pentru soluționarea căilor de atac.

În cauza prezentǎ se constatǎ cǎ, după ce Tribunalul București, ca instanță de fond, a fost sesizat în mod corect, în conformitate cu dispozițiile art. 168 raportat la alin. (1) art. 27 C. proc. pen., pentru soluționarea cererii petentei, în mod greșit, Curtea de Apel București, care potrivit art. 28 1 pct. 2 C. proc. pen., are competența de a judeca recursul declarat de petentǎ, a trimis cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție. În consecință, se constatǎ întrerupt cursul justiției și se dispune trimiterea cauzei la Curtea de Apel București, pentru soluționarea recursului declarat de petenta I.F. împotriva sentinței penale nr. 983/ F din 05 august 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată întrerupt cursul justiției. Trimite cauza Curtea de Apel București, pentru soluționarea recursului formulat de petenta I.F., împotriva sentinței penale nr. 983/ F din 5 august 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 aprilie 2006.