ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2221/2006

Examinând recursul de față,

constată:

Prin sentința penală nr. 1554 din 8

decembrie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, s-a

respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuientul

R.G.

privind sentința penală nr. 309

din 2 martie 2004 a Tribunalului București și s-a dispus obligarea

revizuientului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

S-a reținut că prin sentința penală

atacată revizuientul a fost condamnat, pentru săvârșirea infracțiunii de

tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

)

lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 12 ani închisoare.

S-a mai reținut că în motivarea

cererii revizuientul a susținut că nu au fost avute în vedere declarațiile date

de ceilalți inculpați în fața instanței ci numai probele administrate în faza

de urmărire penală și a solicitat audierea unor martori pentru a dovedi că nu a

participat la comiterea faptei.

Față de motivele invocate instanța a

apreciat că cererea este admisibilă și a admis audierea martorilor propuși de

revizuient.

S-a reținut că prin declarațiile

martorilor audiați M.C. și M.V. nu s-a schimbat cu nimic situația de fapt

reținută prin hotărârea de condamnare.

Mai mult decât atât s-a confirmat

faptul că după săvârșirea infracțiunii cei patru făptuitori au venit acasă la

revizuient, au băut, s-au certat, iar ceilalți 3 au plecat în jurul orelor

23,00.

S-a reținut că nu s-a făcut dovada

susținerilor revizuientului în sensul că la ora 18,00 când a fost comisă

infracțiunea el se afla acasă.

În consecință, cererea de revizuire

s-a apreciat ca nefondată.

Curtea de Apel București, secția I

penală, prin decizia penală nr. 41 din 27 ianuarie 2006, a respins, ca nefondat,

apelul declarat de revizuient reținând că declarațiile martorilor audiați în

procedura revizuirii nu au confirmat susținerile apelantului, martorii

cunoscând doar ce s-a întâmplat la ore ulterioare celei la care s-a săvârșit

infracțiunea.

Revizuientul a declarat recurs

susținând că în mod greșit i s-a respins cererea de revizuire.

Recursul nu este fondat.

În mod corect s-a reținut că

declarațiile martorilor M.C. și M.V. nu confirmă susținerea revizuientului că,

la data de 30 decembrie 2002, în jurul orei 18,00, când a fost comisă tâlhăria

asupra părții vătămate V.C., nu se afla împreună cu numiții M.I., S.I. și V.M.,

ci era acasă. Martorii audiați în procedura revizuirii au arătat că

revizuientul și ceilalți trei făptuitori au venit acasă la R.G. ulterior orei

la care a fost comisă fapta, respectiv după ora 19,00.

Întrucât din probele administrate nu

s-a dovedit împrejurarea că în momentul săvârșirii infracțiunii revizuientul se

afla în alt loc decât cel în care a fost comisă fapta, legal și temeinic s-a

reținut că cererea de revizuire nu este fondată.

Constatând că nu există nici motive

de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu în condițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul, ca nefondat, conform art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Recurentul revizuient va fi obligat

la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de revizuientul R.G. împotriva deciziei penale nr. 41 din 27 ianuarie

2006 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul revizuient la

plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40

RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5

aprilie 2006.