ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2010/2006

Asupra contestației la executare de

față,

Examinând actele dosarului constată

următoarele:

Prin decizia nr. 1001 din 27

februarie 2003, Curtea Supremă de Justiție, secția penală, a admis recursul în

anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea

Supremă de Justiție împotriva deciziei penale nr. 735 din 27 noiembrie 2001 a

Curții de Apel Oradea, privind pe inculpatul A.M.G., a casat decizia atacată

numai cu privire la greșita aplicare a dispozițiilor art. 81 C. pen., pe care

le-a înlăturat, astfel încât inculpatul urma să execute pedeapsa rezultantă de

3 ani închisoare în regim de detenție.

A menținut celelalte dispoziții ale

hotărârilor.

La data de 15 ianuarie 2006,

condamnatul A.M.G., prin apărător ales, a depus contestație contra executării

deciziei menționate, la Înalta Curte de Casație și Justiție, invocând

prevederile Legii nr. 543/2002 privind grațierea unor pedepse și înlăturarea

unor măsuri și sancțiuni.

Ca temei juridic al contestației

s-au menționat prevederile art. 461 alin. (1) lit. c) și d) C. proc. pen.

Examinând, din oficiu, competența

Înaltei Curți privind soluționarea prezentei contestații, potrivit art. 461 alin.

(2) C. proc. pen., în raport cu cazul real de contestație, Înalta Curte

constată că fost greșit înregistrată la instanța supremă, pentru motivele ce

urmează:

În conformitate cu prevederile art. 461

alin. (1) lit. d) C. proc. pen., contestația contra executării hotărârii penale

se poate face când se invocă, printre altele, grațierea, precum și orice alt

incident ivit în cursul executării.

Cazurile prevăzute la art. 461 alin.

(1) lit. c) (când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se

execută sau vreo împiedicare la executare) nu sunt cele care pot fi invocate în

cauză, deoarece hotărârea atacată cu contestație este clară, iar împiedicarea

la executare trebuie să fie alta decât grațierea, caz de contestație prevăzut

expres la lit. d) a aceluiași articol.

În alin. (2) al art. 461 C. proc.

pen., competența instanței este stabilită în raport cu cazul de contestație

aplicabil în speță, iar nu cu acela invocat de contestator pentru a atrage

competența unei anumite instanțe.

Or, potrivit acestui alineat, în

cazurile prevăzute la lit. a), b) și d) contestația se face, după caz, la

instanța prevăzută în alin. (1) sau (6) al art. 460 C. proc. pen., respectiv,

la instanța de executare [(alin. (1)] sau la instanța în a cărei rază

teritorială se află locul de deținere sau unitatea unde cel condamnat execută

pedeapsa [(alin. (6)].

Cum condamnatul, cetățean străin, nu

a fost, încă, arestat în vederea executării pedepsei, instanța competentă să

judece prezenta contestație [(întemeiată, în realitate, doar pe prevederile art.

461 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.)] este instanța de executare, conform art. 461

alin. (2), raportat la art. 460 alin. (1) C. proc. pen.

În consecință, cauza va fi trimisă

spre competentă soluționare Judecătoriei Oradea, ca instanță de executare.

Nu are nici o relevanță împrejurarea

că, grațierea trebuia constatată prin hotărârea Curții Supreme, iar omisiunea,

în opinia contestatorului, ar trebui înlăturată tot de Înalta Curte, deoarece

constatarea grațierii privește nu numai soluționarea în fond a cauzei ci și

executarea pedepsei, iar pedeapsa, dacă este grațiabilă, nu poate fi executată,

conform legii.

Pentru aceste argumente, se va

dispune trimiterea cauza la Judecătoria Oradea, ca instanță de executare,

pentru competenta soluționare a contestației.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Trimite cauza privind contestația la

executare formulată de contestatorul A.M.G. împotriva deciziei penale nr. 1001 din

27 februarie 2003 a Curții Supreme de Justiție, spre soluționare, Judecătoriei

Oradea, ca instanță de executare, în temeiul art. 461 lit. d) și art. 460 alin.

(1) C. proc. pen.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

24 martie 2006.