ÎCCJ, decizie (scj.ro #84256)

Contestație la executare. Instanța

competentă

Cuprins pe materii

: Drept procesual penal. Partea

specială. Executarea hotărârilor penale. Contestația la executare

Indice alfabetic

: Drept procesual penal

- contestația la executare

- instanța competentă

C. proc. pen.,

art. 460 alin. (1) și (6),

art. 461 alin. (1) lit. c) și d) și

alin. (2)

Instanța competentă să

judece contestația la executare se stabilește în raport cu cazul de contestație

incident în cauză, iar nu cu acela invocat de contestator. Ca atare, în cazul

în care contestatorul a invocat atât cazul de contestație la executare prevăzut

în art. 461 alin. (1) lit. c), cât și pe cel prevăzut în art. 461 alin. (1)

lit. d), însă în speță este incident numai acest din urmă caz de contestație,

iar condamnatul nu a fost încă arestat în vederea executării pedepsei,

competența revine instanței de executare, potrivit art. 461 alin. (2) raportat

la art. 460 alin. (1) C. proc. pen.

I.C.C.J., secția penală, decizia nr.

2010 din 24 martie 2006

Prin decizia nr. 1001 din 27 februarie 2003, Curtea Supremă de Justiție, secția

penală, a admis recursul în anulare declarat împotriva deciziei penale nr. 735

din 27 noiembrie 2001 a Curții de Apel Oradea privind pe inculpatul A.M., a

casat decizia atacată cu privire la greșita aplicare a prevederilor art. 81 C.

pen., pe care le-a înlăturat, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă

de 3 ani închisoare în regim de detenție.

La 15 ianuarie 2006, condamnatul A.M. a formulat contestație contra executării

deciziei nr. 1001 din 27 februarie 2003, la Înalta Curte de Casație și

Justiție, invocând prevederile Legii nr. 543/2002 privind grațierea unor

pedepse și înlăturarea unor măsuri și sancțiuni.

Ca temei al contestației,

s-au indicat prevederile art. 461 alin. (1) lit. c) și d) C. proc. pen.

Examinându-se din oficiu competența Înaltei Curți de Casație și Justiție

privind soluționarea contestației formulate se constată că, în raport cu cazul

de contestație incident, aceasta a fost greșit înregistrată la instanța

supremă.

În conformitate cu prevederile art. 461 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.,

contestația contra executării hotărârii penale se poate face când se invocă,

între altele, grațierea, precum și orice alt incident ivit în cursul

executării.

Cazurile prevăzute în art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. - când se ivește

vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la

executare - nu sunt cele care pot fi invocate în cauză, deoarece hotărârea

atacată cu contestație nu conține nelămuriri, iar împiedicarea la executare

trebuie să fie alta decât grațierea, caz de contestație prevăzut expres la lit.

d) a aceluiași articol.

În alin. (2) al art. 461 C. proc. pen., competența instanței este stabilită în

raport cu cazul de contestație aplicabil în speță, iar nu cu acela invocat de

contestator pentru a atrage competența unei anumite instanțe.

Or, potrivit acestui alineat, în cazurile prevăzute la lit. a), b) și d),

contestația se face, după caz, la instanța prevăzută în alin. (1) sau (6) al

art. 460 C. proc. pen., și anume instanța de executare (alin. 1 al art. 460)

sau instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere ori unitatea

unde cel condamnat execută pedeapsa (alin. 6 al art. 460).

Cum condamnatul nu a fost

încă arestat în vederea executării pedepsei, instanța competentă să judece

contestație, întemeiată în realitate numai pe prevederile art. 461 alin. (1)

lit. d), este instanța de executare, conform art. 461 alin. (2) raportat la

art.460 alin. (1) C. proc. pen.

În consecință, cauza a

fost trimisă spre competentă soluționare Judecătoriei Oradea, ca instanță de

executare.