ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1981/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 238 din 8 iulie 2005 a Tribunalului Suceava, inculpatul B.C. a fost condamnat, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 și 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 76 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 C. pen., în ceea ce-l privește pe inculpat. Prin aceeași sentință, inculpații D.I.R. și D.P., au fost condamnați pentru săvârșirea infracțiunii de lovire, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., la câte 1.000 RON amendă penală, punându-li-se în vedere dispozițiile art. 63 1 C. pen.

Inculpatul B.C. a fost obligat să plătească părții vătămate D.I.R. sumele de: 125 RON daune materiale, 1.500 RON daune morale și 214 RON cheltuieli judiciare. De asemenea, inculpații D.I.R. și D.P. au fost obligați în solidar să plătească părții vătămate B.C. 500 RON daune morale și 28,4 RON cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în fapt, următoarele: În seara zilei de 20 martie 2004, inculpatul B.C. a mers la barul lui P.C. din comuna Vulturești, județul Suceava unde s-a întâlnit cu mai mulți consăteni, între care se aflau frații D.I.R. și P. La un moment dat primul din ei i-a făcut reproșuri inculpatului pe care l-a lovit. După un schimb de pumni cu cei doi frați, inculpatul a scos de la chimir un cuțit cu care l-a lovit de 9 ori pe D.I.R.

Partea vătămată a fost transportată de urgență la spital și supus unei intervenții chirurgicale, necesară pentru salvarea vieții. Actele medicale și certificatul medico legal depus la dosar relevă că D.I.R. prezenta 9 plăgi înjunghiate (torace, axial stâng, abdomen, coapsă stângă) complicate cu emfizem subcutanat torace stâng și hidropneumotorax parțial stâng, produse cu corp tăietor-înțepător, posibil cuțit și necesită 24-25 zile îngrijiri medicale. Cea mai gravă leziune, cea penetrantă toracică complicată cu hemopneumotorax stâng și emfizem subcutanat a atins pulmonul astfel că viața victimei a fost pusă în primejdie. Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei arătând că a reacționat astfel pentru că a fost lovit de ambii frați cu corpuri contondente și tăioase.

El însuși a necesitat pentru vindecare 5-6 zile îngrijiri medicale, depunând plângere penală, iar aceștia au fost și ei condamnați definitiv în aceeași cauză pentru infracțiunea de lovire prevăzută de art. 180 alin. (2) C. proc. pen. Împotriva sentinței au declarat apeluri inculpații B.C. și D.P. precum și partea vătămată D.I.R. Primul a solicitat reducerea pedepsei prin efectul circumstanțelor atenuante reținute în favoarea sa. Inculpatul D.P. a solicitat achitarea întrucât nu a lovit inculpatul B.C., iar partea vătămată a cerut majorarea pedepsei aplicate acestui inculpat. Prin decizia penală nr. 27 din 30 ianuarie 2006, Curtea de Apel Suceava a respins, ca nefondate, toate cele trei apeluri.

Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul B.C. Invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 10 și 14 C. proc. pen., el solicită în principal admiterea recursului, casarea hotărârilor și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru a se administra proba cu expertiza medico-legală, iar în subsidiar redozarea pedepsei aplicate în sensul reducerii acesteia. Recursul declarat este neîntemeiat și urmează a fi respins ca atare. Inculpatul nu contestă situația de fapt reținută de cele două instanțe. El susține însă că instanțele nu i-au admis cererea de efectuare a unei expertize medico-legale care să ateste fără dubii că viața victimei a fost pusă în primejdie. Motivează inculpatul că certificatul medico-legal întocmit pe baza foii de observație de la Spitalul Fălticeni nu conține elemente de certitudine cu privire la atingerea unui organ vital, pulmonul și că, deci, concluziile medicului legist sunt eronate.

Din certificatul medico legal dosar urmărire penală, rezultă însă cu certitudine că lovitura cu cuțitul aplicată de inculpat a lezat pulmonul părții vătămate și că producând emfizem subcutanat și hidropneumotorax a pus în primejdie viața. În aceste condiții administrarea probei cu expertiza medico-legală nu se impunea, astfel că în mod legal a fost respinsă. Cât privește al doilea motiv de recurs nici acesta nu poate fi privit. Instanța de fond a aplicat, iar cea de apel a menținut, o pedeapsă just individualizată, la limita minimă prevăzută de lege, reținând o circumstanță atenuantă legală, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., și cele prevăzute de art. 74 și 76 C. pen., astfel că scopul prevăzut de art. 52 C. pen., este pe deplin realizat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.C. împotriva deciziei penale nr. 27 din 30 ianuarie 2006 a Curții de Apel Suceava. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 220 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 martie 2006.