ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1981/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 238 din 8

iulie 2005 a Tribunalului Suceava, inculpatul B.C. a fost condamnat, pentru

săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor, prevăzută de art. 20 raportat la art.

174 și 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 76 alin. (2) C.

pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 C.

pen., în ceea ce-l privește pe inculpat.

Prin aceeași sentință, inculpații D.I.R.

și D.P., au fost condamnați pentru săvârșirea infracțiunii de lovire, prevăzută

de art. 180 alin. (2) C. pen., la câte 1.000 RON amendă penală, punându-li-se

în vedere dispozițiile art. 63

1

C. pen.

Inculpatul B.C. a fost obligat să

plătească părții vătămate D.I.R. sumele de: 125 RON daune materiale, 1.500 RON

daune morale și 214 RON cheltuieli judiciare.

De asemenea, inculpații D.I.R. și D.P.

au fost obligați în solidar să plătească părții vătămate B.C. 500 RON daune

morale și 28,4 RON cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut, în fapt, următoarele:

În seara zilei de 20 martie 2004,

inculpatul B.C. a mers la barul lui P.C. din comuna Vulturești, județul Suceava

unde s-a întâlnit cu mai mulți consăteni, între care se aflau frații D.I.R. și

P.

La un moment dat primul din ei i-a

făcut reproșuri inculpatului pe care l-a lovit. După un schimb de pumni cu cei

doi frați, inculpatul a scos de la chimir un cuțit cu care l-a lovit de 9 ori

pe D.I.R. Partea vătămată a fost transportată de urgență la spital și supus

unei intervenții chirurgicale, necesară pentru salvarea vieții.

Actele medicale și certificatul

medico legal depus la dosar relevă că D.I.R. prezenta 9 plăgi înjunghiate

(torace, axial stâng, abdomen, coapsă stângă) complicate cu emfizem subcutanat

torace stâng și hidropneumotorax parțial stâng, produse cu corp tăietor-înțepător,

posibil cuțit și necesită 24-25 zile îngrijiri medicale.

Cea mai gravă leziune, cea

penetrantă toracică complicată cu hemopneumotorax stâng și emfizem subcutanat a

atins pulmonul astfel că viața victimei a fost pusă în primejdie.

Inculpatul a recunoscut săvârșirea

faptei arătând că a reacționat astfel pentru că a fost lovit de ambii frați cu

corpuri contondente și tăioase. El însuși a necesitat pentru vindecare 5-6 zile

îngrijiri medicale, depunând plângere penală, iar aceștia au fost și ei

condamnați definitiv în aceeași cauză pentru infracțiunea de lovire prevăzută

de art. 180 alin. (2) C. proc. pen.

Împotriva sentinței au declarat

apeluri inculpații B.C. și D.P. precum și partea vătămată D.I.R.

Primul a solicitat reducerea

pedepsei prin efectul circumstanțelor atenuante reținute în favoarea sa.

Inculpatul D.P. a solicitat

achitarea întrucât nu a lovit inculpatul B.C., iar partea vătămată a cerut

majorarea pedepsei aplicate acestui inculpat.

Prin decizia penală nr. 27 din 30

ianuarie 2006, Curtea de Apel Suceava a respins, ca nefondate, toate cele trei

apeluri.

Împotriva deciziei a declarat recurs

inculpatul B.C.

Invocând cazurile de casare

prevăzute de art. 385

9

pct. 10 și 14 C. proc. pen., el solicită în

principal admiterea recursului, casarea hotărârilor și trimiterea cauzei spre

rejudecare la instanța de fond pentru a se administra proba cu expertiza

medico-legală, iar în subsidiar redozarea pedepsei aplicate în sensul reducerii

acesteia.

Recursul declarat este neîntemeiat

și urmează a fi respins ca atare.

Inculpatul nu contestă situația de

fapt reținută de cele două instanțe.

El susține însă că instanțele nu

i-au admis cererea de efectuare a unei expertize medico-legale care să ateste

fără dubii că viața victimei a fost pusă în primejdie.

Motivează inculpatul că certificatul

medico-legal întocmit pe baza foii de observație de la Spitalul Fălticeni nu

conține elemente de certitudine cu privire la atingerea unui organ vital,

pulmonul și că, deci, concluziile medicului legist sunt eronate.

Din certificatul medico legal dosar

urmărire penală, rezultă însă cu certitudine că lovitura cu cuțitul aplicată de

inculpat a lezat pulmonul părții vătămate și că producând emfizem subcutanat și

hidropneumotorax a pus în primejdie viața.

În aceste condiții administrarea

probei cu expertiza medico-legală nu se impunea, astfel că în mod legal a fost

respinsă.

Cât privește al doilea motiv de

recurs nici acesta nu poate fi privit.

Instanța de fond a aplicat, iar cea

de apel a menținut, o pedeapsă just individualizată, la limita minimă prevăzută

de lege, reținând o circumstanță atenuantă legală, prevăzută de art. 73 lit. b)

C. pen., și cele prevăzute de art. 74 și 76 C. pen., astfel că scopul prevăzut

de art. 52 C. pen., este pe deplin realizat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul B.C. împotriva deciziei penale nr. 27 din 30 ianuarie

2006 a Curții de Apel Suceava.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 220 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

28 martie 2006.