ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6005/2011

Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată la data de 4 septembrie 2008 pe rolul Curții de Apel Pitești, reclamanta N.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor (denumită în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, "CCSD"), anularea Deciziei nr. 2403/FF din 29 aprilie 2008 emisă de pârâtă și, pe cale de consecință, stabilirea prețului real al terenului cu acordarea despăgubirilor în funcție de valoarea acestuia. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, prin decizia contestată, pârâta a emis în favoarea sa titlu de despăgubire în cuantum de 2.940 RON, pentru imobilul situat în orașul Curtea de Argeș, valoarea respectivă fiind foarte mică în comparație cu valoarea reală a terenului. Susține reclamanta că terenul evaluat este situat în zona centrală a municipiului Curtea de Argeș și că prețul real al acestuia este mult mai mare decât suma acordată cu titlu de despăgubire. Reclamanta a mai arătat că a formulat contestație împotriva acestei decizii, care a fost respinsă de CCSD. Pârâta CCSD a formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestației, arătând că reclamanta nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză prin care a fost evaluat terenul. La data de 2 februarie 2009, pârâta CCSD a formulat cerere de chemare în garanție a lui M.I., expertul care a întocmit raportul de evaluare nr. 4768/R din 17 martie 2008, solicitând ca, în cazul în care va fi admisă contestația, chematul în garanție să fie obligat la plata sumelor căzute în pretenții. În acest sens, pârâta a arătat că decizia contestată a fost întemeiată pe raportul de expertiză întocmit de chematul în garanție și că acest raport a fost întocmit în baza relațiilor contractuale între CCSD și expert și că, în consecință, dacă intimata va fi obligată să plătească o sumă mai mare decât cea din raportul de expertiză sau daune ori dobânzi, acestea s-ar datora culpei expertului. Prin încheierea din 29 octombrie 2008, instanța a admis cererea de efectuare a raportului de expertiză, prin care să se stabilească valoarea reală a terenului la data la care a fost făcută evaluarea de către expertul desemnat de ANRP.

Hotărârea primei instanțe Prin Sentința civilă nr. 72/F-C din 15 aprilie 2009, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de chemare în garanție formulată de CCSD, a admis contestația formulată de N.G. și a obligat Statul Român - prin CCSD să emită decizie în completarea Deciziei nr. 2403/FF din 29 aprilie 2008, pentru suma de 36.351 RON, reprezentând titlu de despăgubiri. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele: Prin Sentința civilă nr. 262/2007 a Judecătoriei Curtea de Argeș a fost validat dreptul de proprietate al lui N.G. pentru suprafața de 580 m.p., prin acordarea de despăgubiri. În temeiul acestei hotărâri, a fost urmată procedura prevăzută de Legea nr. 247/2005 și, prin Decizia nr. 2403/FF din 29 aprilie 2008 a CCSD, a fost emis titlul de despăgubiri în favoarea lui N.G. în cuantum de 2.940 RON, conform raportului de evaluare nr. 4768/R din 17 martie 2008. Contestația formulată de reclamantă a fost respinsă prin adresa ANRP nr. 8102/FF din 16 iulie 2008, cu motivarea că petenta nu a formulat obiecțiuni la raportul de evaluare. Prin raportul de expertiză întocmit de expertul desemnat de instanță a fost stabilită valoarea reală a terenului, prin metoda comparației directe, fiind estimată la suma de 39.291 RON, respectiv 18 euro/mp. Expertul a concluzionat că evaluatorul desemnat de ANRP a respectat întocmai uzanțele, însă a folosit o bază de date care nu respectă realitatea zonei și anume intravilanul municipiului Curtea de Argeș, utilizând informații despre oferte de vânzare a terenurilor agricole din alte localități, precum și faptul că a luat în calcul valoarea terenului din ianuarie 2008 și a încadrat terenul în categoria terenuri agricole. Instanța a admis obiecțiunile formulate de CCSD la raportul de expertiză, la care expertul a răspuns prin adresa depusă la 25 martie 2009 la instanță. A reținut instanța că obiectul contestației îl constituie doar valoarea reală a terenului în litigiu, fiind corectă evaluarea făcută de expertul judiciar din care rezultă că terenul în litigiu este inclus în PUG al municipiului Curtea de Argeș, fiind încadrat în categoria curții-construcții, având acces la o cale principală a municipiului și beneficiind de toate dotărilor necesare pentru ridicarea unei construcții. Acestea sunt elementele luate în calcul de un eventual cumpărător care s-ar decide să achiziționeze terenul în litigiu. Totodată, Curtea a respins apărarea CCSD referitoare la inadmisibilitatea acțiunii pe motiv că petenta nu a formulat obiecțiuni la raportul de evaluare întocmit de evaluatorul desemnat de ANRP, întrucât o astfel de regulă nu este prevăzută de lege, iar faptul că a fost prevăzută într-un act emis de organele administrației publice, respectiv prin normele de aplicare a legii, aprobate prin hotărâre de Guvern, această regulă nu poate fi decât de recomandare și în niciun caz nu poate antrena sancțiunea decăderii contestatoarei din dreptul de a formula contestație, căci organele administrației publice nu pot reglementa drepturile subiective stabilite prin lege, ci doar să organizeze aplicarea acestora. Cu privire la cererea de chemare în garanție, Curtea a constatat că nu există niciun temei juridic pentru ca expertul, un profesionist desemnat a face un serviciu, să poată fi ținut a răspunde în locul statului sau alături de stat pentru aprecierea făcută asupra valorii imobilului expertizat, putând fi eventual angajată răspunderea sa în temeiul regulilor răspunderii contractuale. Obligația expertului este una de mijloace și, în consecință, cel care ridică pretenții, în speță statul, trebuie să dovedească culpa expertului.

Recursul declarat de pârâta CCSD Împotriva Sentinței civile nr. 72/F-C din 15 aprilie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta CCSD.

Hotărârea instanței de recurs Prin Decizia nr. 5261 din 25 noiembrie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de pârâta CCSD împotriva Sentinței nr. 72/F-C din 15 aprilie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția contencios administrativ și fiscal, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Pentru a pronunța această soluție, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut, în esență, următoarele: În ceea ce privește cererea formulată de autoritatea recurentă pentru chemarea în garanție a expertului evaluator, în temeiul art. 60 alin. (1) C. proc. civ., soluția instanței de fond este legală, din moment ce în cauză nu au fost cerute dobânzi la suma pretinsă cu titlu de despăgubiri și nici cheltuieli de judecată, singura situație în care s-ar fi putut pune problema culpei acestuia. Instanța de fond, dispunând efectuarea unei expertize judiciare care a stabilit o valoare mai mare de cca. 10 ori față de valoarea stabilită de expertul evaluator, era datoare, potrivit art. 129 alin. (5) C. proc. civ., să stăruie prin orice mijloc legal pentru a preveni o greșeală în aflarea adevărului și să-l invite pentru a-i cere opinia în legătură cu rezultate celor două expertize, înainte de a înlătura evaluarea făcută de evaluatorul desemnat de ANRP. În ceea ce privește expertiza însușită de instanța de fond, aceasta a reținut fără temei că terenul în litigiu, aflat în raza localității Curtea de Argeș, ar fi apt pentru construcții, deși acesta se află la 150 m de calea de acces, ieșirea fiindu-i obturată de o altă proprietate al cărei front stradal de numai 12 - 15 m nu permite constituirea unei servituți de trecere separată. Dar, din conținutul expertizei judiciare rezultă și faptul că expertul, în cadrul evaluării efectuate, nu a avut în vedere Standardele Internaționale de Evaluare, așa cum în mod corect se arată în recursul formulat. Mai mult, rezultă că expertul judiciar a luat în calcul rezultate obținute din consultarea ofertelor de vânzare a unor terenuri, publicate în diverse ziare, reviste, etc., deși era dator să-și formuleze concluziile pe baza unor documente care să includă prețuri reale, cum ar fi actele notariale. Astfel fiind, instanța de recurs a apreciat că este necesară efectuarea unei noi expertize în sensul considerentelor arătate.

Hotărârea instanței de rejudecare Rejudecând cauza în fond, după casarea cu trimitere dispusă de Înalta Curte, Curtea de Apel Pitești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 202/FC din 9 martie 2011, a admis contestația formulată de reclamantă, a anulat Decizia nr. 2403/FF din 29 aprilie 2008 emisă de pârâta CCSD, a obligat pârâta să emită decizie pentru titlul de despăgubire în favoarea reclamantei în cuantum de 34.420,68 RON, conform raportului de expertiză și a respins cererea de chemare în garanție formulată de către pârâtă împotriva expertului M.I.. Față de limitele investirii instanței în rejudecare, în lumina considerentelor deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție și față de dispozițiile art. 315 alin. (1) C. proc. civ., Curtea de apel a dispus întocmirea unui nou raport de expertiză cu obiectivul de a evalua terenul în discuție, ținând seama de standardele internaționale de evaluare și de prețurile reale ale unor terenuri similare, rezultate din evidența notarială, fiind indicat expertului considerentul instanței supreme relativ la greșita raportare la rezultatele obținute din consultarea ofertelor de vânzare a unor terenuri publicate în reviste și ziare. La data de 18 februarie 2011, reclamanta a formulat cerere de acordare a ajutorului public judiciar în vederea scutirii a plata taxei de expert, cerere care a fost admisă de instanță prin încheierea din 4 martie 2011. La 28 februarie 2011, a fost depus la dosar raportul de expertiză tehnică întocmit de V.C., în care s-a arătat că valoarea estimată a suprafeței de teren, ce formează obiectul cererii de restituire, este de 34.420,68 RON, stabilită în raport cu următoarele elemente: standardele internaționale de evaluare; valoarea reală de tranzacționare pe piața liberă, având în vedere că terenul este dezmembrat din trupul inițial, fiindu-i diminuat accesul la utilități; gradul localității; amplasamentul terenului; posibilitatea racordării la utilități; frontul la calea publică; restricții de folosire conform planului urbanistic; aspectul urbanistic; ponderea suprafeței terenului construibil; gradul seismic; starea terenului; coeficientul de respingere și cel de utilizare; principalele abordări ale evaluării ținând de valoarea patrimonială, de randamentul venitului, precum și de analiza comparativă a valorilor de tranzacționare similare, cea mai credibilă fiind valoarea de piață. Estimarea valorii terenului a fost efectuată la trupul întreg, iar nu pe porțiuni, terenul în cauză făcând parte din suprafața aferentă canalului de fugă a H. Curtea de Argeș, însă nu este evaluat ca teren fără acces la drumul public și utilități, deoarece făcea parte dintr-un trup care dispunea de asemenea acces. În ce privește cererea de chemare în garanție, formulată de către pârâtă împotriva expertului desemnat să realizeze evaluarea terenului, Curtea de apel a reținut că instanța supremă a statuat în decizia de casare că instanța de fond (Sentința nr. 72 din 15 aprilie 2009) a pronunțat o soluție legală, potrivit art. 60 alin. (1) C. proc. civ., de vreme ce în cauză nu au fost solicitate dobânzi la suma pretinsă cu titlu de despăgubiri sau cheltuieli de judecată, situație în care s-ar fi putut pune problema culpei acestuia.

Recursul declarat de pârâta CCSD Împotriva Sentinței civile nr. 202/FC din 9 martie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta CCSD, invocând dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ. Printr-o primă critică din recurs, recurenta-pârâtă susține că hotărârea atacată este nelegală, a fost pronunțată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. și a dreptului la apărare, a principiului contradictorialității și egalității armelor în procesul civil și a dreptului la un proces echitabil, consacrate de art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, întrucât nu i-a fost adus la cunoștință raportul de expertiză tehnică întocmit de evaluatorul V.C. fiind lipsită astfel de posibilitatea de a formula obiecțiuni la raport. Pe fondul cauzei, recurenta-pârâtă susține că, prin Sentința civilă nr. 262/2007, s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că suprafața de teren cu privire la care au fost stabilite despăgubirile prin decizia contestată se află în intravilanul localității și face parte din categoria de folosință agricolă, iar evaluatorul desemnat în cadrul procedurii administrative reglementate de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 a respectat dispozitivul acestei hotărâri la momentul întocmirii raportului, raportul de evaluare fiind întocmit cu respectarea "IVS". Conform dispozițiilor art. 16.13 și 16.14 din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005, aprobate prin H.G. nr. 1095/2005, reclamanta avea atât posibilitatea de a formula obiecțiuni la raportul de evaluare care i-a fost comunicat, cât și posibilitatea de a angaja un evaluator pentru efectuarea unei noi expertize, ambele rapoarte putând fi transmise Asociației Naționale a Evaluatorilor din România pentru realizarea unei medieri. Recurenta-pârâtă susține că, prin admiterea cererii de chemare în garanție a evaluatorului M.I., această persoană devenea parte în proces și avea posibilitatea de formula propriile apărări pentru susținerea raportului său de evaluare. Totodată, recurenta-pârâtă susține că evaluatorul M.I. a întocmit raportul de evaluare în conformitate cu Standardele Internaționale de Evaluare, Ediția a 8-a, 2007, iar stabilirea valorii de piață a imobilului este în sarcina evaluatorului. Astfel fiind, decizia emisă de CCSD și care formează obiectul cauzei este legală și temeinică, fiind emisă în temeiul raportului de evaluare, cu respectarea procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 (art. 13 alin. (7)), iar întocmirea de către evaluator a unui raport de evaluare necorespunzător nu reprezintă o culpă a CCSD. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurenta-pârâtă CCSD și a prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele arătate în continuare. În actualul ciclu procesual, instanța de control judiciar are de analizat legalitatea și temeinicia hotărârii judecătorești pronunțate de instanța de rejudecare, ca urmare a Deciziei de casare nr. 5261 din 25 noiembrie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. Conform dispozițiilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ., respectând îndrumările instanței de recurs, Curtea de apel, în rejudecarea cauzei, a dispus întocmirea unui nou raport de expertiză cu obiectivul de a evalua terenul în discuție, ținând seama de standardele internaționale de evaluare și de prețurile reale ale unor terenuri similare, rezultate din evidența notarială, fiind indicat expertului considerentul instanței supreme relativ la greșita raportare la rezultatele obținute din consultarea ofertelor de vânzare a unor terenuri publicate în reviste și ziare, fiind desemnat expert tehnic V.C.. În cauză, a fost efectuat Raportul de expertiză tehnică, conform căruia valoarea estimată a suprafeței de teren, ce formează obiectul titlului de despăgubire, este de 34.420,68 RON, valoare stabilită în conformitate cu Standardele Internaționale de Evaluare, pe baza criteriilor de evaluare menționate în cuprinsul expertizei și evidențiate de instanța de fond. Instanța de recurs constată că recurenta-pârâtă nu critică modalitatea de evaluare a imobilului conform Raportului de expertiză tehnică, ci se rezumă la formularea unor critici referitoare, pe de o parte, la necomunicarea raportului de expertiză, iar, pe de altă parte, la susținerea corectitudinii raportului de evaluare întocmit de evaluatorul desemnat în cadrul procedurii administrative reglementate de Titlul VII din Legea nr. 247/2005. Criticile din recurs întemeiate pe susținerile recurentei-pârâte referitoare la necomunicarea raportului de expertiză tehnică sunt neîntemeiate, întrucât, se află dovada confirmării de primire a raportului de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, care, potrivit art. 2 lit. i) din H.G. nr. 361/2005, asigură organizarea și funcționarea secretariatului CCSD, fiind prezumată, astfel, cunoașterea de către recurenta-pârâtă a raportului. În ceea ce privește susținerile recurentei-pârâte referitoare la corectitudinea raportului de evaluare întocmit de evaluatorul M.I., desemnat în cadrul procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, Înalta Curte constată că instanța de rejudecare, pronunțând hotărârea a cărei legalitate și temeinicie este verificată în cadrul prezentului recurs, s-a conformat dispozițiilor instanței de recurs și a dispus efectuarea în cauză a unui nou raport de expertiză, în sensul celor dispuse de instanța de casare, astfel că soluția pronunțată nu este fundamentată pe raportul de evaluare inițial întocmit de evaluatorul M.I.. Astfel fiind, aprecierea raportului de evaluare întocmit de evaluatorul M.I. excede controlului exercitat de instanța de recurs. În ceea ce privește criticile referitoare la soluția de respingere a cererii de chemare în garanție a evaluatorului M.I., Înalta Curte constată că această problemă de drept a fost soluționată de prima instanță de recurs, prin Decizia nr. 5261 din 25 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, astfel că, potrivit art. 315 alin. (1) C. proc. civ., dezlegarea dată era obligatorie pentru instanța de rejudecare. Având în vedere cele arătate mai sus, constatând că în cauză nu există motive care să atragă modificarea sau casarea hotărârii recurate, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.