ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1229/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.

Circumstanțele cauzei. Soluția primei instanțe

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, reclamantul A.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.C.S.D.,

anularea Deciziei nr. 7660/ FF din 28 mai 2009 emisă de această autoritate, ca

și a Raportului de evaluare ce a stat la baza deciziei și obligarea pârâtei la

emiterea unei noi decizii care să conțină despăgubiri în cuantum real.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că prin Decizia contestată s-a dispus emiterea titlului

de despăgubire în favoarea sa, pentru cuantumul de 28.600 lei, conform

raportului de evaluare nr. 11021/R/2008, întocmit în dosarul nr. 13752/FFCC/2008.

A susținut

reclamantul, că în adevăr, despăgubirile se impuneau a fi acordate pentru

imobilul teren în suprafață de 25 ha, însă suma de 28.600 lei stabilită este

subevaluată, valoarea de piață a terenului fiind mult mai mare.

Reclamantul a mai

arătat că în raportul de evaluare nu au fost indicate normele legale folosite

pentru calculație, astfel că simpla calculație a valorii de 28.000 lei, fără specificarea

categoriei de folosință a terenului, făcându-se doar mențiunea de „teren

extravilan”, face imposibilă verificarea legalității acestuia.

Pârâta C.C.S.D. a

formulat cerere de chemare în garanție a SC C.A. SRL care a întocmit raportul

de evaluare nr. 11021/ R din 04 decembrie 2008.

Prin sentința nr. 1597

din 31 martie 2010, Curtea de Apel București a respins acțiunea formulată de reclamantul

A.L., ca neîntemeiată, precum și cererea de chemare în garanție formulată de C.C.S.D.

în contradictoriu cu chemata în garanție SC C.A. SRL

Pentru a pronunța

această hotărâre, Curtea a reținut, în esență, că susținerea reclamantului în

sensul că valoarea de piață este una mult mai mare s-a dovedit a fi o simplă afirmație,

din actele aflate la dosarul cauzei nerezultând această ipoteză.

Curtea a apreciat că

nu sunt dovedite în cauză elemente care să conducă la constatarea nelegalității

actelor contestate.

Astfel, s-a stabilit

că în raportul de evaluare au fost menționate normele legale folosite pentru

calculație și anume S.I.E.P.I. IVS-1, GN-1.GN-2, Metodologia și Recomandările A.

și a fost totodată specificată categoria de folosință a terenului evaluat ca „teren

extravilan agricol fânețe”.

Cu privire la cererea

de chemare în garanție s-a constatat că aceasta este neîntemeiată pentru că

pârâta nu a căzut în pretenții, iar pe de altă parte nu s-a dovedit în cauză că

evaluatorul a încălcat prevederile contractului de evaluare încheiat cu

autoritatea pârâtă în privința obligației sale de evaluare.

înfățișate de recurentul-reclamant

Împotriva sentinței

pronunțată de instanța de fond a declarat recurs reclamantul A.L.

Invocând motivul de

nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul-reclamant a

susținut că hotărârea primei instanțe a fost pronunțată cu greșita aplicare a

legii, în esență, în considerarea următoarelor motive dezvoltate:

- în mod greșit prima

instanță a respins administrarea probei cu efectuarea unei expertize tehnice

topografice, deși raportul de evaluare întocmit în cauză nu este complet și

nici nu cuprinde toate elementele pentru a se putea concluziona asupra valorii de

piață a imobilului;

- prin respingerea

probei solicitată instanța de fond a conferit un caracter de „adevăr absolut”

informațiilor cuprinse în raportul de evaluare, deși acesta are numeroase

lacune și cuprinde informații îndoielnice cu privire la aspectele analizate;

- evaluatorul a

neglijat total categoria de folosință a terenului, simpla mențiune că acesta

este „extravilan” fiind insuficientă, astfel că terenul în discuție de 25 ha a fost în mod evident subevaluat.

considerentele instanței de recurs

Recursul nu este

fondat.

Analizând hotărârea atacată

prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, față de actele și lucrările dosarului

și de prevederile legale incidente dar și raportat la apărările intimatei-pârâte,

Înalta Curte, făcând și aplicarea prevederilor art. 304

1

C. proc.

civ., apreciază că nu subzistă în cauză nici un motiv de nelegalitate care să

impună fie casarea, fie modificarea sentinței pronunțate de prima instanță, în considerarea

celor în continuare arătate.

Reclamantul recurent

a învestit instanța de contencios administrativ cu solicitarea de anulare a Deciziei

nr. 7660 din 28 mai 2008 emisă de autoritatea pârâtă prin care i-a fost emis titlul

de despăgubire în cuantum de 28.600 RON, conform raportului de evaluare nr. 11021/R/2008.

Astfel, după cum cu

temei a reținut și prima instanță nu pot fi reținute, ca aspecte de

nelegalitate vizând emiterea actului administrativ contestat, aspectele invocate

vizând subevaluarea de către expertul tehnic a terenului în discuție.

Actele și lucrările

dosarului atestă, pe de o parte, că în cuprinsul raportului de evaluare

întocmit de evaluator SC C.A. SRL a fost menționată metoda utilizată pentru determinarea

valorii, respectiv aceea a „abordării prin venit”, care se regăsește printre

metodele de evaluare prevăzute de standardele internaționale de evaluare,

conform art. 10 alin. (7) Titlul I din Legea nr. 247/2005, iar pe de alta, că

expertul evaluator a răspuns obiecțiunilor formulate de reclamant, astfel cum impun

prevederile art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2004 și cele cuprinse în H.G.

nr. 1095/2005 (pct. 16.13).

Potrivit răspunsului

expertului față de aceeași obiecțiune a reclamantului vizând subevaluarea

terenului, determinările și concluziile din raport au avut la bază constatările

de la fața locului, imaginile filmate și anexate la raport pe suport CD,

caracteristicile terenului ce prezintă inclusiv alunecări de teren, precum și

calculele tehnice argumentate pe baza situației reale.

În cuprinsul

răspunsului la obiecțiuni expertul a menționat și împrejurarea că a solicitat

de la P. Berca valorile reale de tranzacționare a terenurilor din zonă, astfel

că și acest element a fost avut în vedere în evaluarea realizată.

În contextul acestor probatorii

și raportat la procedurile de evaluare și respectiv de emitere a titlului de

despăgubiri ce au fost urmate, cu respectarea prevederilor Titlului VII din

Legea nr. 247/2005, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că nu sunt

fondate criticile recurentului.

Astfel, împrejurarea

că instanța de fond a respins, motivat, proba cu efectuarea unei expertize

topografice nu este de natură a suprima dreptul la apărare, după cum s-a

susținut, cu atât mai mult cu cât utilitatea și lipsa de pertinență a unei

astfel de probe a fost convingător și legal argumentată.

Înalta Curte

apreciază că în mod corect prima instanță a respins proba solicitată, de

efectuare a unei expertize topografice, reținând în considerarea argumentelor

prezentate că practic, astfel cum rezultă din obiectivele propuse se tindea la

efectuarea unei noi evaluări în condițiile în care nu s-a demonstrat însă

nelegalitatea efectuării evaluării inițiale de către expertul desemnat

aleatoriu, cu respectarea procedurii legale prevăzute în acest sens.

În raport de conținutul

actelor și lucrărilor dosarului, cu justețe s-a apreciat așadar de prima

instanță că procedura de evaluare s-a realizat în condiții de legalitate după

cum și titlul de despăgubiri a fost emis în conformitate cu prevederile legale incidente.

Considerațiunile de

mai sus demonstrează totodată netemeinicia și a celorlalte critici ale

recurentului, vizând subevaluarea terenului în discuție, concluzia instanței de

fond în sensul că susținerile recurentului privitoare la valoarea mai mare a

terenului nu sunt decât afirmații nesusținute probator, fiind întemeiată.

Față de cele mai sus

înfățișate, în temeiul art. 312 C. proc. civ. se va respinge așadar, ca nefondat,

recursul de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de A.L. împotriva sentinței nr. 1597 din 31 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 martie 2011.