ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2711/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2711/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată inițial pe rolul Curții de Apel Pitești, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, reclamanta P.V.I. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor,

anularea în parte a deciziei nr. 12308/FF din 18 mai 2010, emisă de pârâtă,în

sensul că suma care i se cuvine cu titlu de despăgubire este în cuantum de

1.320.700 RON și nu de 566.700 RON așa cum în mod eronat a decis pârâta, precum

și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii,

reclamanta a susținut că suprafața de 1425 mp teren situată în Pitești, zona industrială

ocupată de construcția depozitului I.C.R.T.I., teren aferent și zona de siguranță

a căii ferate Pitești - Curtea de Argeș, nu a putut fi restituită în natură, astfel

că prin hotărârea din 02 iulie 2008, Comisia Județeană Argeș dispus acordarea de

despăgubiri în favoarea reclamantei.

Hotărârea din 2008 a fost

înaintată A.N.R.P. pentru emiterea deciziei, autoritate a emis decizia nr. 12308/FF

din 18 mai 2010 reprezentând titlul de despăgubire, pentru suma de 566.700 RON.

Reclamanta a criticat

suma astfel acordată, arătând că în cauză au fost efectuate două rapoarte de evaluare

în care s-au stabilit valori de piață diferite, primul raport din 20 ianuarie 2010,

stabilind valoarea de 1.320.700 RON, iar al doilea din 16 aprilie 2010, luat în

considerare de către pârâtă, a determinat o valoare de 566.700 RON, incorect stabilită,

potrivit aprecierilor reclamantei.

Plângerea prealabilă formulată

de către reclamantă a rămas fără răspuns.

Ulterior, reclamanta a

mai arătat că

terenul în discuție este situat în Pitești.

Prin

întâmpinare, pârâta Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor a solicitat respingerea

cererii, în principal ca prematură, pentru lipsa procedurii prealabile, și în subsidiar

ca nefondată, arătându-se că reclamanta nu a formulat obiecții la raportul de evaluare

din 2010, în condițiile art. 16.13 din H.G. nr. 1095/2005, valoarea despăgubirilor

fiind corect stabilită.

Pârâtul

a mai formulat și cerere de chemare în garanție a evacuatorului SC U.C.N. SRL solicitând

ca în cazul în care va cădea în pretenții, aceasta să fie obligată la plata sumelor

respective.

La

rândul său, SC U.C.N. SRL a formulat întâmpinare la cererea de chemare în garanție,

invocând excepția inadmisibilității acesteia, față de dispozițiile art. 3 lit. d)

din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 și solicitând respingerea acesteia, în subsidiar,

ca nefondată, cu motivarea că a evaluat terenul indicat, potrivit standardelor internaționale

de evaluare.

La

rândul său SC U.C.N. SRL a formulat cerere de chemare în garanție împotriva Primăriei

Municipiului Pitești, solicitând ca aceasta să fie obligată să plătească sumele

la care ar fi obligată chemata în garanție față de pârâta din cererea principală,

cu motivarea că, urmare a atitudinii oscilante a primăriei a evaluat mai întâi terenul

indicat, după care a evaluat alt teren, pe un alt amplasament, a cărui valoare s-a

dovedit a fi mult mai mică.

Apel

Prin sentința civilă

nr. 254/F-CONT din data de 5 noiembrie 2010, Curtea de Apel Pitești, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată acțiunea formulată

de către reclamanta P.V.I., precum și cererile de chemare în garanție formulate

de către

Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor, respectiv

SC U.C.N. SRL, obligând pârâta Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor la

plata sumei de 1.340 RON către chemata în garanție SC U.C.N. SRL

Pentru

a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

- prin

hotărârea din 2006 a Comisiei Locale de Fond Funciar Pitești s-a menționat că în

patrimoniul autoarei petentei P.V.I. s-a aflat suprafața totală de 150 de ari, din

care au fost cedați o parte în baza Decretul nr. 115/1959. Din restul de 31 de ari,

suprafața de 2309 mp a fost expropriată cu Decretul nr. 197/1968 pentru construcția

depozitului I.C.R.T.I.. Această suprafață a format obiectul unui alt dosar înaintat

la A.V.A.S. iar 762 mp au fost restituiți în natură prin Titlul de proprietate din

26 aprilie 1993, împreună cu 10.000 mp din cei cedați potrivit Decretului nr. 115/1959,

rămânând o diferență de 1425 mp, care nu a putut fi restituită, din lipsă de teren

la dispoziția Comisiei de fond funciar Bascov.

- prin

hotărârea Comisiei Județene Argeș pentru stabilirea dreptului de proprietate din

2 iulie 2008, P.V.I., ca moștenitor a lui P.E. și P.A., a fost validată cu despăgubiri

pentru terenul de 1.425 mp., care nu a putut fi restituit în natură.

- dosarul

a fost înaintat de către autoritățile locale la A.N.R.P. - Secretariatul Comisiei

Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, înregistrat cu nr. 20160/FFCC din 19

octombrie 2009, fiind repartizat aleatoriu în vederea evaluării către SC U.C.N.

SRL

- primul

raport de evaluare, întocmit cu menționarea amplasamentului concret al terenului,

a relevat valoarea de piață estimată la 1.320.700 RON, la 14 ianuarie 2010.

- pârâta

a returnat raportul către societatea de evaluatori, pentru refacere, deoarece Primăria

Municipiului Pitești a transmis adresa din 8 aprilie 2010, prin care a arătat că

suprafața de teren, parte din cea deținută de autorii reclamantei, avea la data

preluării categoria de folosință arabil, iar în prezent este intravilan, fiind ocupat

de construcția depozitului I.C.R.T.I., bloc de locuințe, zona aferentă acestuia,

conducte subterane și supraterane de interes public și zona de siguranță a căii

ferate Pitești - Curtea de Argeș. Amplasamentul în zona depozitului I.C.R.T.I. a

fost reținut încă din hotărârile Comisiei locale și județene de fond funciar, astfel

că adresa sus menționată a realizat o schimbare de amplasament.

- ca

atare, a fost întocmit raportul de evaluare din 16 aprilie 2010, în care s-au reținut

condițiile specifice terenului (zonă industrială, teren ocupat de depozit I.C.R.T.I.

și zona de siguranță a căii ferate Pitești - Curtea de Argeș), care reduc valoarea

terenului. Astfel, raportul de evaluare din 20 aprilie 2010, a stabilit valoarea

de piață a terenului la 566.700 RON. Raportul a fost comunicat pârâtei cu adresa

din 16 aprilie 2010.

- pe

baza acestui raport de evaluare, a fost emisă de către Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor decizia nr. 12308/FF din 18 mai 2010, prin care s-a dispus emiterea

titlului de despăgubiri în cuantum de 566.700 RON, stabilită prin raportul de evaluare.

Curtea

a constatat că evaluarea s-a făcut în raport cu ambele amplasamente indicate de

către reclamantă, în condițiile în care în fiecare dintre rapoartele de evaluare

(din 20 ianuarie 2010, respectiv din 16 aprilie 2010) se arată expres că este vorba

despre: un teren situat în intravilanul municipiului Pitești, respectiv, zona industrială,

teren ocupat de depozitul I.C.R.T.I. și zona de siguranță a căii ferate Pitești

- Curtea de Argeș.

Prima

instanță a mai constatat că

reclamanta a cunoscut

și amplasamentul dar și noua valoare de 566.700 RON, însă nu a contestat-o, la 18

mai 2010 fiind emisă decizia privind titlul de despăgubire, care menționează această

valoare.

Curtea

a arătat că, față de procedura prevăzută de art.

art.

16.13 și 14 din H.G. nr. 1095/2005, contestarea raportului nu se poate face direct

în fața instanței învestită cu soluționarea contestației împotriva deciziei reprezentând

titlul de despăgubire, reclamanta având

obligația de a formula

obiecțiuni față de cel de-al doilea raport de expertiză și de-a le înainta instituției

pârâte.

Împotriva acestei sentințe

au formulat recurs, în termenul legal, atât reclamanta P.V.I., cât și pârâta

Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

.

către reclamanta P.V.I..

Recurenta a solicitat

modificarea sentinței instanței de fond în sensul admiterii cererii sale și obligării

pârâtei

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea

deciziei de despăgubiri pentru suma de 1.320.700 RON, pentru motive încadrate în

dispozițiile art. 304 pct. 9 din C. proc. civ.

.

A susținut că, pe de o

parte, procedura de comunicare a raportului de evaluare a fost viciată, în condițiile

în care reclamanta-recurentă era reprezentată prin procurator, iar, pe de altă parte,

dispozițiile H.G. nr. 1095/2005 sunt norme cu valoare de recomandare, nefiind prevăzută

o decădere din drepturi a solicitantului și nici condiționarea contestării deciziei

de despăgubire de formularea obiecțiunilor la raportul de evaluare.

către pârâta

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Această

recurentă a criticat sentința de fond sub aspectul obligării sale la plata de cheltuieli

de judecată către chemata în garanție SC U.C.N. SRL, susținând că acestea nu au

fost dovedite, iar, pe de altă parte, cuantumul acestora este excesiv, raportat

la complexitatea redusă a cauzei și durata procedurilor judiciare.

de recurs

P.A.lizând actele și lucrările

dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

Cu privire la recursul

formulat de către P.V.I.

Examinând cauza prin prisma

criticii aduse de recurentă și în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., Înalta

Curte de Casație și Justiție reține că recursul este nefondat, soluția pronunțată

de Curtea de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal

prin sentința atacată fiind în acord cu probatoriul administrat și cu dispozițiile

legale incidente - Titlul VII (Capitolul I și V) din Legea nr. 247/2005 (privind

reforma în domeniul proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente)

și H.G. nr. 1095/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Titlului

VII din actul normativ menționat.

Dispozițiile art. 16.12-16.14

din H.G. nr. 1095/2005 conturează atât procedura realizării raportului de evaluare,

cât și a valorificării concluziilor acestuia, punând la îndemâna persoanelor ce

urmează a fi despăgubite o serie de instrumente procedurale ce permit apărarea drepturilor

și intereselor legitime.

Astfel, după primirea dosarului, evaluatorul sau

societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate și va întocmi

raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisiei Centrale. Acest raport va

conține cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire.

Dacă pentru întocmirea raportului de evaluare este necesară o lucrare

la fața locului, evaluatorul desemnat va convoca persoanele îndreptățite să primească

despăgubiri prin scrisoare recomandată, cu confirmare de primire, arătând zilele

și orele când începe și continuă lucrarea. Convocarea va fi remisă persoanei îndreptățite

cu cel puțin 5 zile înaintea efectuării lucrării de evaluare. La calculul termenului

nu se socotesc ziua primirii convocării și nici data stabilită pentru efectuarea

lucrării de evaluare. Confirmarea de primire va fi alăturată lucrării evaluatorului.

Persoanele

îndreptățite să primească despăgubiri sunt obligate să dea evaluatorului, la solicitarea

acestuia, orice lămuriri în legătură cu obiectul lucrării. Ele vor prezenta evaluatorului

orice înscrisuri pe care le posedă, de natură a furniza acestuia informații privind

valoarea imobilului obiect al lucrării.

La data stabilită

pentru efectuarea lucrării de evaluare și pe tot parcursul desfășurării procedurii

de specialitate, persoanele îndreptățite solicitante pot fi asistate de un evaluator

ales și remunerat de către acestea. Dacă evaluatorii au păreri diferite, lucrarea

trebuie să cuprindă părerea motivată a fiecăruia.

Raportul de

evaluare al evaluatorului desemnat va fi comunicat de către acesta atât Comisiei

Centrale, cât și persoanelor îndreptățite solicitante. În măsura în care acestea

din urmă formulează obiecțiuni, evaluatorul este dator să răspundă la acestea. Obiecțiunile

formulate și răspunsul la aceste obiecțiuni al evaluatorului desemnat vor fi comunicate

în mod obligatoriu și Comisiei Centrale.

Evaluatorii

desemnați sunt datori să se înfățișeze înaintea Comisiei Centrale spre a da lămuriri

ori de câte ori li se va cere.

Dacă Comisia

Centrală nu este lămurită prin evaluarea făcută, poate decide efectuarea unei noi

expertize.

În baza raportului de evaluare prevăzut la

pct. 16.12 și 16.13, Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând

titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.

Procedura

sus-menționată a fost respectată, în speță, față de lipsa obiecțiunilor pârâta Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor fiind ținută a emite decizia reprezentând

titlul de despăgubire pentru valoarea stabilită prin raportul de expertiză, raport

refăcut în baza competențelor acordate de lege instituției intimate.

În aceste

condiții, decizia contestată apare ca legal emisă, câtă vreme autoritatea emitentă

nu a fost sesizată, în termen util și potrivit legii, cu privire la eventuale vicii

ale evaluării valorificate prin decizie.

Acesteia nu

i se poate imputa pasivitatea persoanei îndreptățite la primirea despăgubirilor.

Pe de altă parte, susținerile

recurentei privind eroarea de amplasament sunt contrazise de probele depuse chiar

de aceasta la dosarul cauzei, ce confirma amplasamentul terenului pentru care se

solicită despăgubirea, fiind conform cu amplasamentul luat în considerare de către

raportul de evaluare contestat și reflectat de ansamblul înscrisurilor depuse în

cauză.

Același amplasament este

menționat și de raportul de evaluare din 27 ianuarie 2010, necontestat în nici un

fel de către recurentă, nici la primirea raportului de expertiză și nici, inițial,

prin cererea de chemare în judecată.

Pentru aceste considerente,

Înalta Curte consideră criticile aduse raportului de evaluare din 16 aprilie 2010

ca nefondate.

Argumentul recurentei

privind viciile de comunicare a raportului de evaluare contestat sunt neîntemeiate,

având în vedere faptul că numitul P.F.I. este împuternicit exclusiv în scopul de

a ridica din contul recurentei suma reprezentând 25% din despăgubirile acordate

de către A.N.R.P.

În concluzie, recursul

este nefondat și va fi respins.

pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

Art. 274 din C. proc.

civ. arată că partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească

cheltuielile de judecată.

Acest text normativ are

în vedere atât ipoteza admiterii unei cereri formulate împotriva unei persoane,

cât și ipoteza respingerii cererii, situația în care partea față de care, pe această

cale, s-au formulat pretenții de orice fel, poate solicita dezdăunarea pentru cheltuielile

de judecată pe care astfel a fost obligată să le efectueze.

În speță, intimata-chemată

în garanție

SC U.C.N. SRL a depus, la dosarul cauzei, documente doveditoare

ale cheltuielilor de judecată pretinse, Înalta Curte apreciind că acestea nu apar

a avea un cuantum excesiv, față de natura cauzei și apărările formulate.

Pentru

aceste motive, recursul formulat de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor,

cu privire la acest aspect, apare ca nefondat.

5.

Soluția instanței de recurs

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C.

proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge

ambele recursuri ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat

de către P.V.I. împotriva sentinței civile nr. 254/F-CONT din data de 5 noiembrie

2010 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Respinge recursul formulat de către Statul Român

prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței civile

nr. 254/F-CONT din data de 5 noiembrie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 mai 2011.