ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2711/2011

Procedura în fața instanței de fond Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Curții de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta P.V.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, anularea în parte a deciziei nr. 12308/FF din 18 mai 2010, emisă de pârâtă,în sensul că suma care i se cuvine cu titlu de despăgubire este în cuantum de 1.320.700 RON și nu de 566.700 RON așa cum în mod eronat a decis pârâta, precum și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea cererii, reclamanta a susținut că suprafața de 1425 mp teren situată în Pitești, zona industrială ocupată de construcția depozitului I.C.R.T.I., teren aferent și zona de siguranță a căii ferate Pitești - Curtea de Argeș, nu a putut fi restituită în natură, astfel că prin hotărârea din 02 iulie 2008, Comisia Județeană Argeș dispus acordarea de despăgubiri în favoarea reclamantei. Hotărârea din 2008 a fost înaintată A.N.R.P. pentru emiterea deciziei, autoritate a emis decizia nr. 12308/FF din 18 mai 2010 reprezentând titlul de despăgubire, pentru suma de 566.700 RON. Reclamanta a criticat suma astfel acordată, arătând că în cauză au fost efectuate două rapoarte de evaluare în care s-au stabilit valori de piață diferite, primul raport din 20 ianuarie 2010, stabilind valoarea de 1.320.700 RON, iar al doilea din 16 aprilie 2010, luat în considerare de către pârâtă, a determinat o valoare de 566.700 RON, incorect stabilită, potrivit aprecierilor reclamantei. Plângerea prealabilă formulată de către reclamantă a rămas fără răspuns. Ulterior, reclamanta a mai arătat că terenul în discuție este situat în Pitești. Prin întâmpinare, pârâta Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor a solicitat respingerea cererii, în principal ca prematură, pentru lipsa procedurii prealabile, și în subsidiar ca nefondată, arătându-se că reclamanta nu a formulat obiecții la raportul de evaluare din 2010, în condițiile art. 16.13 din H.G. nr. 1095/2005, valoarea despăgubirilor fiind corect stabilită. Pârâtul a mai formulat și cerere de chemare în garanție a evacuatorului SC U.C.N. SRL solicitând ca în cazul în care va cădea în pretenții, aceasta să fie obligată la plata sumelor respective. La rândul său, SC U.C.N. SRL a formulat întâmpinare la cererea de chemare în garanție, invocând excepția inadmisibilității acesteia, față de dispozițiile art. 3 lit. d) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 și solicitând respingerea acesteia, în subsidiar, ca nefondată, cu motivarea că a evaluat terenul indicat, potrivit standardelor internaționale de evaluare. La rândul său SC U.C.N. SRL a formulat cerere de chemare în garanție împotriva Primăriei Municipiului Pitești, solicitând ca aceasta să fie obligată să plătească sumele la care ar fi obligată chemata în garanție față de pârâta din cererea principală, cu motivarea că, urmare a atitudinii oscilante a primăriei a evaluat mai întâi terenul indicat, după care a evaluat alt teren, pe un alt amplasament, a cărui valoare s-a dovedit a fi mult mai mică.

Hotărârea Curții de Apel Prin sentința civilă nr. 254/F-CONT din data de 5 noiembrie 2010, Curtea de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată acțiunea formulată de către reclamanta P.V.I., precum și cererile de chemare în garanție formulate de către Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor, respectiv SC U.C.N. SRL, obligând pârâta Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor la plata sumei de 1.340 RON către chemata în garanție SC U.C.N. SRL Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt: - prin hotărârea din 2006 a Comisiei Locale de Fond Funciar Pitești s-a menționat că în patrimoniul autoarei petentei P.V.I. s-a aflat suprafața totală de 150 de ari, din care au fost cedați o parte în baza Decretul nr. 115/1959. Din restul de 31 de ari, suprafața de 2309 mp a fost expropriată cu Decretul nr. 197/1968 pentru construcția depozitului I.C.R.T.I.. Această suprafață a format obiectul unui alt dosar înaintat la A.V.A.S. iar 762 mp au fost restituiți în natură prin Titlul de proprietate din 26 aprilie 1993, împreună cu 10.000 mp din cei cedați potrivit Decretului nr. 115/1959, rămânând o diferență de 1425 mp, care nu a putut fi restituită, din lipsă de teren la dispoziția Comisiei de fond funciar Bascov. - prin hotărârea Comisiei Județene Argeș pentru stabilirea dreptului de proprietate din 2 iulie 2008, P.V.I., ca moștenitor a lui P.E. și P.A., a fost validată cu despăgubiri pentru terenul de 1.425 mp., care nu a putut fi restituit în natură. - dosarul a fost înaintat de către autoritățile locale la A.N.R.P. - Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, înregistrat cu nr. 20160/FFCC din 19 octombrie 2009, fiind repartizat aleatoriu în vederea evaluării către SC U.C.N. SRL - primul raport de evaluare, întocmit cu menționarea amplasamentului concret al terenului, a relevat valoarea de piață estimată la 1.320.700 RON, la 14 ianuarie 2010. - pârâta a returnat raportul către societatea de evaluatori, pentru refacere, deoarece Primăria Municipiului Pitești a transmis adresa din 8 aprilie 2010, prin care a arătat că suprafața de teren, parte din cea deținută de autorii reclamantei, avea la data preluării categoria de folosință arabil, iar în prezent este intravilan, fiind ocupat de construcția depozitului I.C.R.T.I., bloc de locuințe, zona aferentă acestuia, conducte subterane și supraterane de interes public și zona de siguranță a căii ferate Pitești - Curtea de Argeș. Amplasamentul în zona depozitului I.C.R.T.I. a fost reținut încă din hotărârile Comisiei locale și județene de fond funciar, astfel că adresa sus menționată a realizat o schimbare de amplasament. - ca atare, a fost întocmit raportul de evaluare din 16 aprilie 2010, în care s-au reținut condițiile specifice terenului (zonă industrială, teren ocupat de depozit I.C.R.T.I. și zona de siguranță a căii ferate Pitești - Curtea de Argeș), care reduc valoarea terenului. Astfel, raportul de evaluare din 20 aprilie 2010, a stabilit valoarea de piață a terenului la 566.700 RON. Raportul a fost comunicat pârâtei cu adresa din 16 aprilie 2010. - pe baza acestui raport de evaluare, a fost emisă de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor decizia nr. 12308/FF din 18 mai 2010, prin care s-a dispus emiterea titlului de despăgubiri în cuantum de 566.700 RON, stabilită prin raportul de evaluare. Curtea a constatat că evaluarea s-a făcut în raport cu ambele amplasamente indicate de către reclamantă, în condițiile în care în fiecare dintre rapoartele de evaluare (din 20 ianuarie 2010, respectiv din 16 aprilie 2010) se arată expres că este vorba despre: un teren situat în intravilanul municipiului Pitești, respectiv, zona industrială, teren ocupat de depozitul I.C.R.T.I. și zona de siguranță a căii ferate Pitești - Curtea de Argeș. Prima instanță a mai constatat că reclamanta a cunoscut și amplasamentul dar și noua valoare de 566.700 RON, însă nu a contestat-o, la 18 mai 2010 fiind emisă decizia privind titlul de despăgubire, care menționează această valoare. Curtea a arătat că, față de procedura prevăzută de art. art. 16.13 și 14 din H.G. nr. 1095/2005, contestarea raportului nu se poate face direct în fața instanței învestită cu soluționarea contestației împotriva deciziei reprezentând titlul de despăgubire, reclamanta având obligația de a formula obiecțiuni față de cel de-al doilea raport de expertiză și de-a le înainta instituției pârâte.

Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe au formulat recurs, în termenul legal, atât reclamanta P.V.I., cât și pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor . 1. Recursul formulat de către reclamanta P.V.I.. Recurenta a solicitat modificarea sentinței instanței de fond în sensul admiterii cererii sale și obligării pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea deciziei de despăgubiri pentru suma de 1.320.700 RON, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 din C. proc. civ. . A susținut că, pe de o parte, procedura de comunicare a raportului de evaluare a fost viciată, în condițiile în care reclamanta-recurentă era reprezentată prin procurator, iar, pe de altă parte, dispozițiile H.G. nr. 1095/2005 sunt norme cu valoare de recomandare, nefiind prevăzută o decădere din drepturi a solicitantului și nici condiționarea contestării deciziei de despăgubire de formularea obiecțiunilor la raportul de evaluare. 2. Recursul formulat de către pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Această recurentă a criticat sentința de fond sub aspectul obligării sale la plata de cheltuieli de judecată către chemata în garanție SC U.C.N. SRL, susținând că acestea nu au fost dovedite, iar, pe de altă parte, cuantumul acestora este excesiv, raportat la complexitatea redusă a cauzei și durata procedurilor judiciare.

Considerentele instanței de recurs P.A.lizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată următoarele: Cu privire la recursul formulat de către P.V.I. Examinând cauza prin prisma criticii aduse de recurentă și în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține că recursul este nefondat, soluția pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal prin sentința atacată fiind în acord cu probatoriul administrat și cu dispozițiile legale incidente - Titlul VII (Capitolul I și V) din Legea nr. 247/2005 (privind reforma în domeniul proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente) și H.G. nr. 1095/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Titlului VII din actul normativ menționat. Dispozițiile art. 16.12-16.14 din H.G. nr. 1095/2005 conturează atât procedura realizării raportului de evaluare, cât și a valorificării concluziilor acestuia, punând la îndemâna persoanelor ce urmează a fi despăgubite o serie de instrumente procedurale ce permit apărarea drepturilor și intereselor legitime. Astfel, după primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate și va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisiei Centrale. Acest raport va conține cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire. Dacă pentru întocmirea raportului de evaluare este necesară o lucrare la fața locului, evaluatorul desemnat va convoca persoanele îndreptățite să primească despăgubiri prin scrisoare recomandată, cu confirmare de primire, arătând zilele și orele când începe și continuă lucrarea. Convocarea va fi remisă persoanei îndreptățite cu cel puțin 5 zile înaintea efectuării lucrării de evaluare. La calculul termenului nu se socotesc ziua primirii convocării și nici data stabilită pentru efectuarea lucrării de evaluare. Confirmarea de primire va fi alăturată lucrării evaluatorului. Persoanele îndreptățite să primească despăgubiri sunt obligate să dea evaluatorului, la solicitarea acestuia, orice lămuriri în legătură cu obiectul lucrării. Ele vor prezenta evaluatorului orice înscrisuri pe care le posedă, de natură a furniza acestuia informații privind valoarea imobilului obiect al lucrării. La data stabilită pentru efectuarea lucrării de evaluare și pe tot parcursul desfășurării procedurii de specialitate, persoanele îndreptățite solicitante pot fi asistate de un evaluator ales și remunerat de către acestea. Dacă evaluatorii au păreri diferite, lucrarea trebuie să cuprindă părerea motivată a fiecăruia. Raportul de evaluare al evaluatorului desemnat va fi comunicat de către acesta atât Comisiei Centrale, cât și persoanelor îndreptățite solicitante. În măsura în care acestea din urmă formulează obiecțiuni, evaluatorul este dator să răspundă la acestea. Obiecțiunile formulate și răspunsul la aceste obiecțiuni al evaluatorului desemnat vor fi comunicate în mod obligatoriu și Comisiei Centrale. Evaluatorii desemnați sunt datori să se înfățișeze înaintea Comisiei Centrale spre a da lămuriri ori de câte ori li se va cere. Dacă Comisia Centrală nu este lămurită prin evaluarea făcută, poate decide efectuarea unei noi expertize. În baza raportului de evaluare prevăzut la pct. 16.12 și 16.13, Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare. Procedura sus-menționată a fost respectată, în speță, față de lipsa obiecțiunilor pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor fiind ținută a emite decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru valoarea stabilită prin raportul de expertiză, raport refăcut în baza competențelor acordate de lege instituției intimate. În aceste condiții, decizia contestată apare ca legal emisă, câtă vreme autoritatea emitentă nu a fost sesizată, în termen util și potrivit legii, cu privire la eventuale vicii ale evaluării valorificate prin decizie. Acesteia nu i se poate imputa pasivitatea persoanei îndreptățite la primirea despăgubirilor. Pe de altă parte, susținerile recurentei privind eroarea de amplasament sunt contrazise de probele depuse chiar de aceasta la dosarul cauzei, ce confirma amplasamentul terenului pentru care se solicită despăgubirea, fiind conform cu amplasamentul luat în considerare de către raportul de evaluare contestat și reflectat de ansamblul înscrisurilor depuse în cauză. Același amplasament este menționat și de raportul de evaluare din 27 ianuarie 2010, necontestat în nici un fel de către recurentă, nici la primirea raportului de expertiză și nici, inițial, prin cererea de chemare în judecată. Pentru aceste considerente, Înalta Curte consideră criticile aduse raportului de evaluare din 16 aprilie 2010 ca nefondate. Argumentul recurentei privind viciile de comunicare a raportului de evaluare contestat sunt neîntemeiate, având în vedere faptul că numitul P.F.I. este împuternicit exclusiv în scopul de a ridica din contul recurentei suma reprezentând 25% din despăgubirile acordate de către A.N.R.P. În concluzie, recursul este nefondat și va fi respins. 2. Cu privire la recursul pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor Art. 274 din C. proc. civ. arată că partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Acest text normativ are în vedere atât ipoteza admiterii unei cereri formulate împotriva unei persoane, cât și ipoteza respingerii cererii, situația în care partea față de care, pe această cale, s-au formulat pretenții de orice fel, poate solicita dezdăunarea pentru cheltuielile de judecată pe care astfel a fost obligată să le efectueze. În speță, intimata-chemată în garanție SC U.C.N. SRL a depus, la dosarul cauzei, documente doveditoare ale cheltuielilor de judecată pretinse, Înalta Curte apreciind că acestea nu apar a avea un cuantum excesiv, față de natura cauzei și apărările formulate. Pentru aceste motive, recursul formulat de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, cu privire la acest aspect, apare ca nefondat.

Soluția instanței de recurs În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge ambele recursuri ca nefondate.