ÎCCJ, decizie (scj.ro #84842)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #84842) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Procedura

de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite

în natură. Contestarea cuantumului despăgubirilor acordate prin

decizia emisă de Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor

în lipsa contestării prealabile a raportului de evaluare. Consecințe.

Legea

nr. 247/2005, titlul VII

Cuprins pe materii: Drept administrativ

Indice alfabetic:

Comisia

Centrală de Stabilire a Despăgubirilor

despăgubiri

aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură

Decizie

Raport de evaluare

Dispozițiile art. 16.12 -16.14 din H.G.

nr. 1095/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Titlului VII

din Legea nr. 247/2005, stabilesc atât procedura realizării raportului de

evaluare, cât și a valorificării concluziilor acestuia, punând la

îndemâna persoanelor ce urmează a fi despăgubite o serie de

instrumente procedurale ce permit apărarea drepturilor și intereselor

lor legitime

În lipsa utilizării acestor instrumente

procedurale, în succesiunea și termenele prevăzute de lege, persoana

îndreptățită la despăgubiri nu poate contesta ulterior,

legalitatea deciziei emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor. Astfel, atâta timp cât raportul de evaluare ce a stat la

baza emiterii deciziei de acordare a despăgubirilor nu a fost contestat,

decizia prin care au fost valorificate concluziile acestui raport apare ca

legal emisă, autorității emitente neputându-i fi imputată

pasivitatea persoanei îndreptățite la acordarea despăgubirilor.

Decizia nr. 2711 din

12 mai 2011

Notă: în același sens, a se vedea decizia nr. 3574 din

21 iunie 2011

Prin cererea

înregistrată inițial pe rolul Curții de Apel Pitești -

Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

reclamanta PV a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor, anularea în parte a deciziei

nr.l2308/FF/18.05.2010, emisă de pârâtă,în sensul că suma care i

se cuvine cu titlu de despăgubire este în cuantum de 1.320.700 lei și

nu de 566.700 lei așa cum în mod eronat a decis pârâta, precum și

obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea

cererii, reclamanta a susținut că suprafața de 1425 mp teren

situată în localitatea P, zona industrială ocupată de

construcția depozitului ICRTI, teren aferent și zona de

siguranță a căii ferate, nu a putut fi restituită în

natură, astfel că prin hotărârea nr.570/02.07.2008, Comisia

Județeană Argeș dispus acordarea de despăgubiri în favoarea

reclamantei.

Hotărârea

nr. 570/2008 a fost înaintată ANRP pentru emiterea deciziei, autoritate a

emis decizia nr.12308/FF/18.05.2010 reprezentând titlul de despăgubire,

pentru suma de 566.700 lei.

Reclamanta a

criticat suma astfel acordată, arătând că în cauză au fost

efectuate două rapoarte de evaluare în care s-au stabilit valori de

piață diferite, primul raport din 20.01.2010, stabilind valoarea de

1.320.700 lei, iar al doilea din 16.04.2010, luat în considerare de către

pârâtă, a determinat o valoare de 566.700 lei, incorect stabilită,

potrivit aprecierilor reclamantei.

Plângerea

prealabilă formulată de către reclamantă a rămas

fără răspuns.

Ulterior,

reclamanta a mai arătat că terenul în discuție este situat în

str. OD, cartier G, iar nu în str. NB, localitatea P.

Prin

întâmpinare, pârâta Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor a

solicitat respingerea cererii, în principal ca prematură, pentru lipsa

procedurii prealabile, și în subsidiar ca nefondată, arătându-se

că reclamanta nu a formulat obiecții la raportul de evaluare nr.l9491

/R/2010, în condițiile art.16.13 din H.G. nr.1095/2005, valoarea

despăgubirilor fiind corect stabilită.

Prin

sentința civilă nr. 254/F-CONT din data de 5 noiembrie 2010, Curtea

de Apel Pitești - Secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal a respins ca nefondată acțiunea formulată de

către reclamanta PV, reținând următoarele:

-

prin hotărârea nr. 19/2006 a Comisiei

Locale de Fond Funciar P s-a menționat că în patrimoniul autoarei

petentei

PV s-a aflat suprafața totală de 150 de

ari, din care au fost cedați o parte în baza Decretul nr. 115/1959. Din

restul de 31 de ari, suprafața de 2309 mp a fost expropriată cu

Decretul nr.197/1968 pentru construcția depozitului ICRTI. Această

suprafață a format obiectul unui alt dosar înaintat

la AVAS

iar 762 mp au fost

restituiți în natură prin Titlul de proprietate nr. 7486/26.04.1993,

împreună cu 10.000 mp din cei cedați potrivit Decretului nr.

115/1959, rămânând o diferență de 1425 mp, care nu a putut fi

restituită, din lipsă de teren la dispoziția Comisiei de fond

funciar B.

-

prin hotărârea Comisiei Județene

Argeș pentru stabilirea dreptului de proprietate nr. 570/2.07.2008, PV ca

moștenitor, a fost validată cu despăgubiri pentru terenul de

1.425 mp., care nu a putut fi restituit în natură.

-

dosarul a fost înaintat de către

autoritățile locale

la

A.N

.R.P.

-Secretariatul

C.C.S.D.,

fiind repartizat aleatoriu în vederea evaluării către S.C.U S.R.L.

- primul

raport de evaluare, întocmit cu menționarea amplasamentului concret al

terenului, în str. OD a relevat valoarea de piață estimată la

1.320.700 lei, la 14.01.2010.

4

-

pârâta a returnat

raportul către societatea de evaluatori, pentru

refacere, deoarece Primăria Municipiului P a transmis adresa

nr.14776/8.04.2010 prin care a arătat că suprafața de teren,

parte din cea deținută de autorii reclamantei, avea la data

preluării categoria de

folsință

arabil, iar în prezent este intravilan, fiind ocupat de construcția

depozitului I.C.R.T.I., bloc de locuințe, zona aferentă acestuia,

conducte subterane și supraterane de interes public și

zona de siguranță a căii ferate. Amplasamentul în zona

depozitului I.C.R.T.I. a fost reținut încă din hotărârile

Comisiei locale și județene de fond funciar, astfel că adresa

sus menționată a realizat o schimbare de amplasament.

-

ca atare, a fost întocmit raportul de evaluare

din 16.04.2010 în care s-au reținut condițiile specifice terenului

(zonă industrială G, teren ocupat de depozit ICRTI și zona de

siguranță a căii ferate), care reduc valoarea terenului. Astfel,

raportul de evaluare din 20 aprilie

2010, a

stabilit valoarea de piață a

terenului la 566.700 lei. Raportul a fost comunicat pârâtei cu adresa

nr.417/E/16.04.2010.

-

pe baza acestui raport de evaluare, a fost

emisă de către Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor decizia nr.l2308/FF/18.05.2010, prin care s-a dispus

emiterea titlului de despăgubiri în cuantum de 566.700 lei, stabilită

prin raportul de evaluare.

Curtea a

constatat că evaluarea s-a făcut în raport cu ambele amplasamente

indicate de către reclamantă, în condițiile în care în fiecare

dintre rapoartele de evaluare (din 20.01.2010, respectiv din 16.04.2010) se

arată expres că este vorba despre: un teren situat în intravilanul

municipiului P, zona industrială G, str. O D, respectiv, zona

industrială G, teren ocupat de depozitul ICRTI și zona de

siguranță a căii ferate.

Prima

instanță a mai constatat că reclamanta a cunoscut și

amplasamentul dar și noua valoare de 566.700 lei, însă nu a

contestat-o, la 18.05.2010 fiind emisă decizia privind titlul de

despăgubire, care menționează această valoare.

Curtea a

arătat că, față de procedura prevăzută de art.

art.16.13 și 14 din H.G.nr.1095/2005, contestarea raportului nu se poate

face direct în fața instanței învestită cu soluționarea

contestației împotriva deciziei reprezentând titlul de despăgubire,

reclamanta având obligația de a formula obiecțiuni față de

cel de-al doilea raport de expertiză și de-a le înainta

instituției pârâte.

Împotriva

acestei sentințe a formulat recurs, în termenul legal, reclamanta PV, solicitând

modificarea sentinței instanței de fond în sensul admiterii cererii

sale și obligării pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor la emiterea deciziei de despăgubiri pentru suma de

1.320.700 lei, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 din

Codul de procedură civilă.

A

susținut că dispozițiile HG nr. 1095/2005 sunt norme cu valoare

de recomandare, nefiind prevăzută o decădere din drepturi a

solicitantului și nici condiționarea contestării deciziei de

despăgubire de formularea obiecțiunilor la raportul de evaluare.

Recursul este

nefondat, soluția pronunțată de Curtea de Apel Pitești -

Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal prin

sentința atacată fiind în acord cu probatoriul administrat și cu

dispozițiile legale incidente - Titlul VII (Capitolul I și V) din

Legea nr. 247/2005 (privind reforma în domeniul proprietății și

justiției, precum și unele măsuri adiacente) și H.G. nr.

1095/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Titlului VII din

actul normativ menționat.

Dispozițiile

art. 16.12 - 16.14 din HG nr. 1095/2005 conturează atât procedura

realizării raportului de evaluare, cât și a valorificării

concluziilor acestuia, punând la îndemâna persoanelor ce urmează a fi

despăgubite o serie de instrumente procedurale ce permit apărarea

drepturilor și intereselor legitime.

Astfel,

după primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori

desemnată va efectua procedura de specialitate și va întocmi raportul

de evaluare pe care îl va transmite Comisiei Centrale. Acest raport va

conține cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi

acordate titlurile de despăgubire.

Dacă

pentru întocmirea raportului de evaluare este necesară o lucrare Ia

fața locului, evaluatorul desemnat va convoca persoanele

îndreptățite să primească despăgubiri prin scrisoare

recomandată, cu confirmare de primire, arătând zilele și orele

când începe și continuă lucrarea. Convocarea va fi remisă

persoanei îndreptățite cu cel puțin 5 zile înaintea

efectuării lucrării de evaluare. La calculul termenului nu se

socotesc ziua primirii convocării și nici data stabilită pentru

efectuarea lucrării de evaluare. Confirmarea de primire va fi

alăturată lucrării evaluatorului.

Persoanele

îndreptățite să primească despăgubiri sunt obligate

să dea evaluatorului, la solicitarea acestuia, orice lămuriri în

legătură cu obiectul lucrării. Ele vor prezenta evaluatorului

orice înscrisuri pe care le posedă, de natură a furniza acestuia

informații privind valoarea imobilului obiect al lucrării.

La data

stabilită pentru efectuarea lucrării de evaluare și pe tot

parcursul desfășurării procedurii de specialitate, persoanele

îndreptățite solicitante pot fi asistate de un evaluator ales și

remunerat de către acestea. Dacă evaluatorii au păreri diferite,

lucrarea trebuie să cuprindă părerea motivată a

fiecăruia.

Raportul de

evaluare al evaluatorului desemnat va fi comunicat de către acesta atât

Comisiei Centrale, cât și persoanelor îndreptățite solicitante.

în măsura în care acestea din urmă formulează obiecțiuni,

evaluatorul este dator să răspundă la acestea. Obiecțiunile

formulate și răspunsul la aceste obiecțiuni al evaluatorului

desemnat vor fi comunicate în mod obligatoriu și Comisiei Centrale.

Evaluatorii

desemnați sunt datori să se înfățișeze înaintea

Comisiei Centrale spre a da lămuriri ori de câte ori li se va cere.

Dacă

Comisia Centrală nu este lămurită prin evaluarea

făcută, poate decide efectuarea unei noi expertize.

În baza

raportului de evaluare prevăzut la pct. 16.12 și 16.13, Comisia

Centrală va proceda

fie la

emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea

dosarului spre reevaluare

.

Procedura

sus-menționată a fost respectată, în speță,

față de lipsa obiecțiunilor pârâta Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor fiind ținută a emite decizia

reprezentând titlul de despăgubire pentru valoarea stabilită prin

raportul de expertiză, raport refăcut în baza competențelor

acordate de lege instituției intimate.

În aceste

condiții, decizia contestată apare ca legal emisă, câtă

vreme autoritatea emitentă nu a fost sesizată, în termen util și

potrivit legii, cu privire la eventuale vicii ale evaluării valorificate

prin decizie.

Acesteia nu i

se poate imputa pasivitatea persoanei îndreptățite la primirea

despăgubirilor.

Pe de

altă parte, susținerile recurentei privind eroarea de amplasament

sunt contrazise de probele depuse chiar de aceasta la dosarul

cauzei ce

confirmă amplasamentul terenului pentru care se solicită

despăgubirea în zona G

,

respectiv str. OD, fiind conform cu

amplasamentul luat în considerare de către raportul de evaluare contestat

și reflectat de ansamblul înscrisurilor depuse în cauză.

Același

amplasament este menționat și de raportul de evaluare din 27.01.2010,

necontestat în nici un fel de către recurentă, nici la primirea

raportului de expertiză și nici, inițial, prin cererea de

chemare în judecată.

In concluzie, recursul fiind nefondat, a fost respins.