ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4233/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4233/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamantele J.T. și

H.I. au chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor București solicitând instanței obligarea la emiterea

Titlului de Despăgubire de către Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor pentru imobilul situat în Cluj-Napoca, str. Fabricii de Zahăr,

înscris în CF Cluj, conform Raportului de expertiză ce urmează a fi efectuat în

cauză, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, cu

cheltuieli de judecată.

Reclamantele au arătat

că prin Dispoziția nr. 1864 din 22 iunie 2005 emisă de Primarul municipiului

Cluj-Napoca, s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, în

cuantum de 77.851 lei, pentru cota de ½ parte din imobilul situat în

Cluj-Napoca, str. Fabricii de Zahăr, înscris în CF Cluj, în favoarea

defunctului M.I. După emiterea dispoziției, dosarul aferent a fost înaintat

Secretariatului Comisiei Centrale pentru stabilirea Despăgubirilor și

înregistrat la această instituție sub nr. 3218/CC/2006.

Prin sentința civilă nr.

218 din 13 mai 2010 Curtea de Apel Cluj, secția comercială de contencios

administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamanții J.T. și H.I. în

contradictoriu cu pârâtul Statul Român - Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor, a obligat pârâta să procedeze la soluționarea cererii formulate

de reclamanți și înregistrate sub nr. 3218/CC/2006, respectiv, la emiterea

titlului de despăgubire în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile

a prezentei hotărâri, și a obligat pârâta să plătească reclamantelor suma de

300 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța

această soluție instanța de fond a reținut că prin dispoziția nr. 1864 din 22

iunie 2005, emisă de Primarul mun. Cluj-Napoca s-a dispus acordarea de măsuri

reparatorii prin echivalent, în cuantum de 77.851 lei, pentru cota de ½

parte din imobilul situat în Cluj-Napoca str. Fabricii de Zahăr înscris în CF

Cluj, în favoarea defunctului M.I., succesorii în drepturi ai acestuia fiind

reclamantele.

Întrucât acest act nu

a fost contestat, reclamantele au depus notificarea înregistrată sub nr. 3218/CC/2006,

prin care au solicitat comunicarea raportului de evaluare privind imobilul și

emiterea titlului de despăgubire.

Pârâta nu a contestat

faptul că titlul de plată nu a fost încă emis, însă a invocat faptul că

O.U.G. nr. 81/2007 nu prevede un termen în acest sens, iar cererile de opțiune

sunt soluționate în ordinea cronologică a depunerii lor, cu mențiunea că, în

cazul titlurilor de plată, se ține seama și de disponibilitățile financiare

existente la momentul formulării cererilor de opțiune. De asemenea, s-a arătat

că, în cazul de față, dosarul reclamantelor a fost analizat în privința

legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat

în condițiile Legii nr. 10/2001 și că a fost întocmită lucrarea de evaluare,

aceasta urmând a fi aprobată în următoarea ședință a Comisiei Centrale.

Curtea de apel a considerat

că reclamantele sunt pe deplin îndreptățite a solicita obligarea pârâtei la

emiterea titlului de despăgubire, neputând fi reținute apărările conform cărora

legea nu prevede un termen în acest sens, urmând a se ține seama atât de data

depunerii cererii de opțiune, cât și de existența disponibilităților

financiare.

Interpretarea pârâtei

dă naștere arbitrariului, în condițiile în care Curtea reține că dreptul de

creanță născut în favoarea reclamantelor prin emiterea dispoziției nr. 1864 din

22 iunie 2005 de către Primarul mun. Cluj-Napoca, neatacate printr-o procedură

judiciară, reprezintă o valoare patrimonială și are, deci, caracteristicile

unui bun în sensul primei fraze a art. 1 alin. (1) din Protocolul adițional nr.

1 al C.E.D.O., care nu era revocabil și care dă dreptul acesteia de a se

prevala de toate mijloacele legale prevăzute pentru exercițiul dreptului său de

proprietate.

În acest sens,

relevantă este și hotărârea dată în cauza Ramadhi și alți cinci împotriva

Albaniei, Curtea statuând în sensul în care „indiferent dacă hotărârea

definitivă care trebuie executată a luat forma unei hotărâri judecătorești sau

a unei decizii a unei autorități administrative, aceasta trebuie pusă în

aplicare, conform legilor interne și a Convenției.”

Sub acest aspect,

pârâta este ținută a lua toate măsurile necesare pentru respectarea drepturilor

reclamantei decurgând din decizia nr. dispoziția nr. 1864 din 22 iunie 2005,

inclusiv emiterea titlului de plată.

O astfel de abordare

este cu atât mai pertinentă cu cât legiuitorul a prevăzut că termenul pentru

plata efectivă a despăgubirilor începe să curgă de la data emiterii titlului de

plată, astfel încât A.N.R.P., prin refuzul de a da curs cererii reclamantei,

prelungește în mod nejustificat și arbitrar acest termen, situație care este

inacceptabilă din perspectiva art. 6 parag. 1 din C.E.D.O. și a dreptului

acesteia de a se bucura de atributele dreptului de proprietate rezultând din

decizia mai sus arătată.

Efectuarea raportului

de evaluare nu este suficientă, reclamantele fiind îndreptățite la soluționarea

cât mai urgentă a cererii lor prin emiterea titlului de despăgubire.

Împotriva hotărârii

instanței de fond pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor,a

declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În

motivarea recursului se arată că aspectele reținute de instanța de fond

potrivit cărora urmare procedurii administrative prevăzută de Titlul VII din

Legea nr. 247/2005 s-ar depăși termenul rezonabil de soluționare a cauzei sunt

neîntemeiate deoarece chiar jurisprudența instanței europene a drepturilor

omului prevede unele criterii în materia termenului rezonabil, respectiv,

complexitatea cauzei, conduita reclamantului, a autorităților competente și

importanța litigiului pentru reclamant.

S-au făcut referiri

la etapele pe care procedura administrativă reglementată de Titlul VII al Legii

nr. 247/2005 și în etapa analizării legalității respingerii în natură a

imobilului notificat s-a constatat că acesta trebuie completat.

Referitor la etapa

evaluării s-a arătat că, după completarea dosarului, se va proceda la evaluarea

dosarului în ordinea de înregistrare a dosarelor.

Recurenta critică

hotărârea instanței de fond și sub aspectul acordării cheltuielilor de

judecată.

Examinând

cauza și sentința recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele

de recurs invocate precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii,

inclusiv cu cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată

că recursul este nefondat.

Pentru

a ajunge la această soluție Înalta Curte a avut în vedere considerentele în

continuare arătate.

Legea nr. 247/2005

stabilește procedura administrativă și etapele din cadrul acesteia care trebuie

parcurse în vederea emiterii unei decizii de către Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor, reprezentând titlul de despăgubire.

Astfel

fiind, în acord cu prevederile art. 16 din Legea nr. 247/2005 deciziile/ dispozițiile

emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de

retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administrației publice

centrale învestite cu soluționarea notificărilor și în care s-au consemnat sume

care urmează a se acorda ca despăgubire, însoțite, după caz, de situația

juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și întreaga documentație

aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcții

demolate depuse de persoana îndreptățită și/ sau regăsite în arhivele proprii,

se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei

Centrale, pe județe, conform eșalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu

de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi. Dispozițiile

autorităților administrației publice locale vor fi centralizate pe județe la

nivelul prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către Secretariatul

Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de referatul

conținând avizul de legalitate al instituției prefectului, ulterior exercitării

controlului de legalitate de către acesta. Deciziile/ dispozițiile sau, după

caz, ordinele prevăzute la alin. (2) vor fi însoțite de înscrisuri care atestă

imposibilitatea atribuirii, în compensare, total sau parțial, a unor alte

bunuri sau servicii disponibile, deținute de entitatea învestită cu

soluționarea notificării.

Alin.

(3) al aceluiași articol prevede că în termen de 30 de zile de la data intrării

în vigoare a prezentei legi, Biroul Central va proceda la predarea, pe bază de

proces-verbal de predare-primire, către Secretariatul Comisiei Centrale a

tuturor documentațiilor depuse de către titularii deciziilor/ dispozițiilor

motivate prin care s-a stabilit ca măsură reparatorie acordarea de titluri de

valoare nominală și care nu au fost soluționate până la data intrării în

vigoare a prezentei legi.

Pe

baza situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de

despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor

prevăzute la alin. (1) și (2) în privința verificării legalității respingerii

cererii de restituire în natură. Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la

centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2), în care, în mod

întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea

vor fi transmise, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în

vederea întocmirii raportului de evaluare.

După

primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va

efectua procedura de specialitate și va întocmi raportul de evaluare pe care îl

va transmite Comisiei Centrale. Acest raport va conține cuantumul

despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire.

Legiuitorul

a menționat în mod detaliat și procedura care urmează după efectuarea

raportului de evaluare de către evaluatorul numit.

În

mod expres în art. 16 alin. (7) al acestui act normativ se menționează că în

baza raportului de evaluare Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei

reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre

reevaluare.

În alin. (8) se arată

că dispozițiile alin. (1) - (2) și (7) reglementează procedura de emitere a

titlului de despăgubire se aplică în mod corespunzător și deciziilor/ordinelor

emise în temeiul art. 6 alin. (4) și art. 31 din Legea nr. 10/2001, privind

regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie

1945 - 22 decembrie 1989, republicată, în care s-au consemnat/propus sume care

urmează a se acorda ca despăgubire. În cazul prevăzut la alin. (8), titlul de

despăgubire se va emite de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

până la concurența sumei reprezentând cuantumul despăgubirilor consemnate/ propuse,

actualizate cu indicele de inflație.

Criticile din

motivele de recurs ce vizează netemeinicia soluției instanței de fond sub acest

aspect sunt nefondate.

După cum s-a arătat,

Legea nr. 247/2005, în Titlul VII nu a prevăzut un termen în care să se

soluționeze dosarele în care s-au stabilit despăgubiri pentru imobilele

preluate abuziv și nici prin Normele metodologice de aplicare a Titlului VII,

aprobate prin H.G. nr. 1095/2005 nu s-au stabilit termene de soluționare.

Inițial, Comisia

Centrală a stabilit soluționarea aleatorie a dosarelor, iar ulterior, prin

Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 s-a prevăzut că ordinea de soluționare

a dosarelor înaintate va fi cea a înregistrării.

Una dintre garanțiile

prevăzute de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului este

principiul celerității procedurilor judiciare.

Termenul rezonabil

impus de art. 6 cuprinde și durata procedurii administrative preliminare,

atunci când posibilitatea sesizării unei jurisdicții este condiționată de

normele de drept intern, de parcurgerea, în mod obligatoriu, a unei asemenea

proceduri, așa cum este cazul în speță.

Pentru respectarea

termenului rezonabil statul trebuie să-și organizeze sistemul puterilor sale,

astfel încât să răspundă acestei cerințe, dincolo de dificultățile generate de

diverși factori care pot întârzia procedurile, inclusiv pe cea administrativă.

Raportat la

criteriile recunoscute în jurisprudența CEDO se constată că sunt nefondate

criticile recurentei deoarece nu s-au invocat motive care să justifice durata

excesivă a procedurii administrative.

Activitatea

pârâtei trebuie organizată de organele competente din interiorul său în așa fel

încât să asigure rezolvarea dosarelor înregistrate într-un termen rezonabil,

iar prin conduita pârâtei de a tergiversa soluționarea cererii reclamantei de

emitere a titlului de despăgubire se aduc grave prejudicii acesteia.

Nici

motivul de recurs privind greșit aplicare a art. 274 C. proc. civ. nu poate fi

primit. Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a obligat

pârâta la cheltuieli de judecată către reclamante.

Astfel fiind, Înalta

Curte constată că susținerile și criticile recurentei sunt nefondate, iar

instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală pe care o va menține.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

împotriva sentinței civile nr. 218 din 13 mai 2010 a Curții de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 septembrie 2011.