ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5261/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta N.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.C.S.D, anularea Deciziei nr. 2403/FF emisă de aceasta din urmă și, pe cale de consecință, stabilirea prețului real al terenului cu acordarea despăgubirilor în funcție de valoarea acestuia. În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că, prin Decizia din 29 aprilie 2008 a C.C.S.D., pârâta a stabilit să se emită titlu de despăgubiri în favoarea lui N.G. în cuantum de 2.940 RON, având în vedere că terenul evaluat, este situat în zona intravilană a Municipiului Curtea de Argeș și că prețul real al acestuia este mult mai mare decât suma acordată cu titlu de despăgubire.

Reclamanta a mai susținut că a formulat contestație împotriva acestei decizii, adresată C.C.S.D., însă aceasta i-a respins-o ca neîntemeiată. Prin întâmpinarea formulată, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, întrucât aceasta nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză prin care a fost evaluat terenul. A mai arătat pârâta că valoarea reală a terenului este corect stabilită prin raportul de expertiză, evaluarea fiind făcută conform standardelor internaționale, fiind utilizate metodele de evaluare: prin comparația directă, prin comparația prin bonitare, prin tehnica parcelării. La data de 2 februarie 2009, C.C.S.D. a formulat cerere de chemare în garanție a expertului evaluator M.I., care a întocmit raportul de evaluare din 17 martie 2008, în cazul în care va fi admisă acțiunea, chematul în garanție, să fie obligat la plata sumelor căzute în pretenții.

Curtea de Apel Pitești, secția contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 72/F-C pronunțată în data de 15 aprilie 2009, a respins cererea de chemare în garanție, a admis acțiunea formulată de reclamantă și, pe cale de consecință a obligat C.C.S.D. să emită o altă decizie în completarea Deciziei din 29 aprilie 2008, pentru suma de 36.351 RPN, reprezentând titlu de despăgubiri. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că evaluarea făcută de expertul judiciar este cea corectă și aceasta va fi luată în considerare la acordarea despăgubirilor, pentru următoarele considerentele: Raportul de evaluare întocmit de expertul desemnat de A.N.R.P.

a luat în calcul valoarea terenului din ianuarie 2008 și că acest expert a încadrat terenul în categoria terenuri agricole, însă potrivit adresei din 28 noiembrie 2008 emisă de Municipiul Curtea de Argeș, terenul în litigiu se află în intravilanul acestei localități, cu acces în str. 1D., în zona S. municipal, a unui supermarket și este dotat cu utilități: alimentare cu apă, canalizare, energie electrică, rețea telefonică, internet, alimentare cu gaz. Prima instanță arată că terenul în litigiu este inclus în PUG al Municipiului Curtea de Argeș, așa cum rezultă din raportul de expertiză și, în consecință, pe el se pot ridica construcții, astfel că el trebuia să fie încadrat în categoria curți-construcții, așa cum a constatat expertul judiciar.

În ceea ce privește cererea de chemare în garanție, instanța a constat că nu există niciun temei juridic pentru ca expertul, un profesionist desemnat a face un serviciu, să poată fi ținut a răspunde în locul statului sau alături de stat pentru aprecierea făcută asupra valorii imobilului expertizat. Obligația expertului este una de mijloace și în consecință, cel care ridică pretenții, în speță statul, trebuie să dovedească culpa expertului. Împotriva sus-menționatei sentințe, a promovat recurs pârâtul statul Român prin C.C.S.D., invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ. și susținând, în esență, următoarele critici: - instanța de fond a respins în mod greșit cererea de chemare în garanție a expertului evaluator M.I., care a efectuat expertiza în faza administrativă, acesta fiind cel mai în măsură să-și susțină raportul de evaluare, urmând să răspundă dacă autoritatea publică va cădea în pretenții, potrivit art. 60 alin. (1) C. proc.

civ.; - reclamanta nu a formulat obiecțiuni la raportul de evaluare, după ce acesta i-a fost comunicat de către expertul evaluator pentru ca autoritatea publică să poată trimite dosarul la reevaluare, potrivit art. 16 alin. (7) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 și art. 16.13 din Normele metodologice aprobate prin H.G.

nr. 1095/2005; - în ceea ce privește expertiza judiciară efectuată în cauză, susține că expertul a ignorat faptul că terenul în litigiu are categoria de folosință de teren agricol, ceea ce rezultă și din Sentința civilă nr. 262/2007 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș; - expertul judiciar nu a avut în vedere Standardele Internaționale de Evaluare, pentru că, între altele, nu este redată formula valorii de piață, nu include o descriere a informațiilor și datelor analizate, a analizelor de piață efectuate, a raționamentului care susține analizele și concluziile raportului; - expertul judiciar a ignorat că terenul în litigiu nu este situat la strada principală, ci într-o zonă la 150 m. de strada principală, cu denivelări pe malul râului Argeș, inadecvată unor construcții.

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare prin care a combătut criticile recurentei, susținând că soluția instanței de fond este legală și temeinică. Recursul este întemeiat pentru motivele care vor fi prezentate în continuare. În ceea ce privește cererea formulată de autoritatea recurentă pentru chemarea în garanție a expertului evaluator, în temeiul art. 60 alin. (1) C. proc. civ., soluția instanței de fond este legală, din moment ce în cauză nu au fost cerute dobânzi la suma pretinsă cu titlu de despăgubiri și nici cheltuieli de judecată, singura situație în care s-ar fi putut pune problema culpei acestuia. Dar, instanța de fond, dispunând efectuarea unei expertize judiciare care a stabilit o valoare mai mare de cca.

10 ori față de valoarea stabilită de expertul evaluator, era datoare, potrivit art. 129 alin. (5) C. proc. civ., să stăruie prin orice mijloc legal pentru a preveni o greșeală în aflarea adevărului și să-l invite pentru a-i cere opinia în legătură cu rezultate celor două expertize, înainte de a înlătura evaluarea făcută de acesta. În ceea ce privește expertiza însușită de instanța de fond, aceasta a reținut fără temei că terenul în litigiu, aflat în raza localității Curtea de Argeș, ar fi apt pentru construcții, deși acesta se află la 150 m. de calea de acces, ieșirea fiindu-i obturată de o altă proprietate al cărei front stradal de numai 12 - 15 m., ceea ce nu permite constituirea unei servituți de trecere separată.

Dar, din conținutul expertizei judiciare rezultă și faptul că expertul, în cadrul evaluării efectuate, nu a avut în vedere Standardele Internaționale de Evaluare, așa cum în mod corect se arată în recursul formulat. Mai mult, rezultă că expertul judiciar a luat în calcul rezultate obținute din consultarea ofertelor de vânzare a unor terenuri, publicate în diverse ziare, reviste, etc., deși era dator să-și formuleze concluziile pe baza unor documente care să includă prețuri reale, cum ar fi actele notariale. Astfel fiind, instanța de recurs apreciază că este necesară efectuarea unei noi expertize, ceea ce impune admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei pentru rejudecare aceleiași instanțe, potrivit celor ce rezultă din considerentele de mai sus.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul Statul Român prin C.C.S.D. împotriva Sentinței nr. 72/F-C pronunțată în data de 15 aprilie 2009 de Curtea e Apel Pitești, secția contencios administrativ și fiscal. Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 noiembrie 2010.