ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5261/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Pitești, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta N.G. a

solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.C.S.D, anularea Deciziei nr. 2403/FF

emisă de aceasta din urmă și, pe cale de consecință, stabilirea prețului real

al terenului cu acordarea despăgubirilor în funcție de valoarea acestuia.

În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că,

prin Decizia din 29 aprilie 2008 a C.C.S.D., pârâta a stabilit să se emită

titlu de despăgubiri în favoarea lui N.G. în cuantum de 2.940 RON, având în

vedere că terenul evaluat, este situat în zona intravilană a Municipiului

Curtea de Argeș și că prețul real al acestuia este mult mai mare decât suma

acordată cu titlu de despăgubire.

Reclamanta a mai susținut

că a formulat contestație împotriva acestei decizii, adresată C.C.S.D., însă

aceasta i-a respins-o ca neîntemeiată.

Prin întâmpinarea

formulată, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, întrucât aceasta nu a

formulat obiecțiuni la raportul de expertiză prin care a fost evaluat terenul.

A mai arătat pârâta că valoarea reală a terenului este corect stabilită prin

raportul de expertiză, evaluarea fiind făcută conform standardelor

internaționale, fiind utilizate metodele de evaluare: prin comparația directă,

prin comparația prin bonitare, prin tehnica parcelării.

La data de 2

februarie 2009, C.C.S.D. a formulat cerere de chemare în garanție a expertului

evaluator M.I., care a întocmit raportul de evaluare din 17 martie 2008, în

cazul în care va fi admisă acțiunea, chematul în garanție, să fie obligat la

plata sumelor căzute în pretenții.

Curtea de Apel

Pitești, secția contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 72/F-C

pronunțată în data de 15 aprilie 2009, a respins cererea de chemare în garanție,

a admis acțiunea formulată de reclamantă și, pe cale de consecință a obligat

C.C.S.D. să emită o altă decizie în completarea Deciziei din 29 aprilie 2008,

pentru suma de 36.351 RPN, reprezentând titlu de despăgubiri.

Pentru a se pronunța

astfel, prima instanță a reținut că evaluarea făcută de expertul judiciar este

cea corectă și aceasta va fi luată în considerare la acordarea despăgubirilor,

pentru următoarele considerentele:

Raportul de evaluare

întocmit de expertul desemnat de A.N.R.P. a luat în calcul valoarea terenului

din ianuarie 2008 și că acest expert a încadrat terenul în categoria terenuri

agricole, însă potrivit adresei din 28 noiembrie 2008 emisă de Municipiul

Curtea de Argeș, terenul în litigiu se află în intravilanul acestei localități,

cu acces în str. 1D., în zona S. municipal, a unui supermarket și este dotat cu

utilități: alimentare cu apă, canalizare, energie electrică, rețea telefonică,

internet, alimentare cu gaz.

Prima instanță arată

că terenul în litigiu este inclus în PUG al Municipiului Curtea de Argeș, așa

cum rezultă din raportul de expertiză și, în consecință, pe el se pot ridica

construcții, astfel că el trebuia să fie încadrat în categoria

curți-construcții, așa cum a constatat expertul judiciar.

În ceea ce privește

cererea de chemare în garanție, instanța a constat că nu există niciun temei

juridic pentru ca expertul, un profesionist desemnat a face un serviciu, să

poată fi ținut a răspunde în locul statului sau alături de stat pentru

aprecierea făcută asupra valorii imobilului expertizat. Obligația expertului

este una de mijloace și în consecință, cel care ridică pretenții, în speță

statul, trebuie să dovedească culpa expertului.

Împotriva

sus-menționatei sentințe, a promovat recurs pârâtul statul Român prin C.C.S.D.,

invocând ca temei legal dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ. și

susținând, în esență, următoarele critici:

- instanța de fond a respins în mod greșit cererea

de chemare în garanție a expertului evaluator M.I., care a efectuat expertiza

în faza administrativă, acesta fiind cel mai în măsură să-și susțină raportul

de evaluare, urmând să răspundă dacă autoritatea publică va cădea în pretenții,

potrivit art. 60 alin. (1) C. proc. civ.;

- reclamanta nu a

formulat obiecțiuni la raportul de evaluare, după ce acesta i-a fost comunicat

de către expertul evaluator pentru ca autoritatea publică să poată trimite

dosarul la reevaluare, potrivit art. 16 alin. (7) din Titlul VII al Legii nr.

247/2005 și art. 16.13 din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr.

1095/2005;

- în ceea ce privește

expertiza judiciară efectuată în cauză, susține că expertul a ignorat faptul că

terenul în litigiu are categoria de folosință de teren agricol, ceea ce rezultă

și din Sentința civilă nr. 262/2007 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș;

- expertul judiciar

nu a avut în vedere Standardele Internaționale de Evaluare, pentru că, între

altele, nu este redată formula valorii de piață, nu include o descriere a

informațiilor și datelor analizate, a analizelor de piață efectuate, a

raționamentului care susține analizele și concluziile raportului;

- expertul judiciar a

ignorat că terenul în litigiu nu este situat la strada principală, ci într-o

zonă la 150 m. de strada principală, cu denivelări pe malul râului Argeș,

inadecvată unor construcții.

Intimata-reclamantă a

depus întâmpinare prin care a combătut criticile recurentei, susținând că

soluția instanței de fond este legală și temeinică.

Recursul este

întemeiat pentru motivele care vor fi prezentate în continuare.

În ceea ce privește

cererea formulată de autoritatea recurentă pentru chemarea în garanție a

expertului evaluator, în temeiul art. 60 alin. (1) C. proc. civ., soluția

instanței de fond este legală, din moment ce în cauză nu au fost cerute dobânzi

la suma pretinsă cu titlu de despăgubiri și nici cheltuieli de judecată,

singura situație în care s-ar fi putut pune problema culpei acestuia.

Dar, instanța de

fond, dispunând efectuarea unei expertize judiciare care a stabilit o valoare

mai mare de cca. 10 ori față de valoarea stabilită de expertul evaluator, era

datoare, potrivit art. 129 alin. (5) C. proc. civ., să stăruie prin orice

mijloc legal pentru a preveni o greșeală în aflarea adevărului și să-l invite

pentru a-i cere opinia în legătură cu rezultate celor două expertize, înainte

de a înlătura evaluarea făcută de acesta.

În ceea ce privește

expertiza însușită de instanța de fond, aceasta a reținut fără temei că terenul

în litigiu, aflat în raza localității Curtea de Argeș, ar fi apt pentru

construcții, deși acesta se află la 150 m. de calea de acces, ieșirea fiindu-i

obturată de o altă proprietate al cărei front stradal de numai 12 - 15 m., ceea

ce nu permite constituirea unei servituți de trecere separată.

Dar, din conținutul

expertizei judiciare rezultă și faptul că expertul, în cadrul evaluării

efectuate, nu a avut în vedere Standardele Internaționale de Evaluare, așa cum

în mod corect se arată în recursul formulat.

Mai mult, rezultă că

expertul judiciar a luat în calcul rezultate obținute din consultarea ofertelor

de vânzare a unor terenuri, publicate în diverse ziare, reviste, etc., deși era

dator să-și formuleze concluziile pe baza unor documente care să includă

prețuri reale, cum ar fi actele notariale.

Astfel fiind,

instanța de recurs apreciază că este necesară efectuarea unei noi expertize,

ceea ce impune admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea

cauzei pentru rejudecare aceleiași instanțe, potrivit celor ce rezultă din

considerentele de mai sus.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de pârâtul Statul Român prin C.C.S.D. împotriva Sentinței nr. 72/F-C pronunțată

în data de 15 aprilie 2009 de Curtea e Apel Pitești, secția contencios

administrativ și fiscal.

Casează sentința

recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 noiembrie 2010.