ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2947/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2947/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra
recursului de față;
Din
examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin
contestația înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios
administrativ și fiscal, reclamanta SC F.E.C. SRL a solicitat în contradictoriu
cu pârâta R.A.T. Craiova anularea adresei de clarificări a Autorității Contractante
nr. 100/1328 din 09 februarie 2010, prin care s-au modificat cerințele privind
situația economică și financiară prevăzută în fișa de date a achiziției publice
la Cap.V.3, precum și obligarea pârâtei să elimine din fișa de date a
achiziției cerința prevăzută în Cap.V.3, respectiv „Capacitatea de finanțare a
executării obiectului contractului".
În motivarea
contestației, reclamanta a arătat că la data de 19 ianuarie 2010, autoritatea
contractantă a inițiat procedura de achiziție publică prin licitație deschisă,
având ca obiect contractul de achiziție publică denumit „Sistem integrat de
exploatarea traficului tip E-Ticketing" prin publicarea în SEAP a
anunțului de participare nr. 93168 din 19 ianuarie 2010.
A mai arătat
reclamanta, că la data de 03 februarie 2010 a formulat adresa nr. 19 prin care
a solicitat autorității contractante clarificări referitoare la criteriul de
calificare și/sau selecție prevăzut în cadrul fișei de date a achiziției
publice la Cap.V.4, respectiv „Capacitatea tehnică și profesională"
subpunctul 4 „Capacitatea de finanțare a executării obiectului
contractului".
Potrivit
Capitolului V.4 „Capacitatea tehnică și profesională" prevăzut în cadrul
fișei de date a achiziției publice, este prevăzută, ca cerință de calificare,
condiția ca ofertantul să facă dovada că are disponibile resurse financiare
reale, linii de credit confirmate de bănci sau orice alte mijloace financiare
negrevate de datorii, pentru a se realiza cashflow-ul necesar acestui contract,
pe o perioadă egală cu data încheierii contractului și până la data efectuării
primei plăți, în valoare de minimum 600.000 Euro".
Consideră
reclamanta că răspunsul la solicitarea de clarificări al Autorității
Contractante prin care se solicita ofertanților, în dovedirea capacității lor
economice și financiare, bilanțuri contabile, declarații privind cifra de
afaceri, declarații bancare corespunzătoare etc, este nelegal și netemeinic.
În
opinia
reclamantei indisponibilizarea de către ofertant a unei sume considerabile de
bani. Respectiv 600.000 Euro, în vederea îndeplinirii unei cerințe de
calificare a ofertei sale, reprezintă o măsură de natură a-i prejudicia
activitatea economică și comercială.
Pârâta R.A.T.
Craiova a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței
materiale a Curții de Apel Craiova în soluționarea prezentului litigiu.
Prin sentința
nr. 186 din 26 martie 2010 Curtea de Apel Craiova a admis excepția de
necompetența materială invocată de pârâta R.A.T. Craiova și a declinat
competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secția contencios
administrativ și fiscal.
Pentru a
hotărî astfel, Curtea a reținut că în cauză este contestat un act al
autorității contractante R.A.T. Craiova, emis în cadrul procedurii de achiziție
publică de atribuire a contractului de furnizare Sistem Integrat De Exploatare
a Traficului Tip E-Ticketing.
Prin urmare,
competența de soluționare în această materie este reglementată de dispozițiile
cuprinse în Secțiunea a 9-a din O.U.G. nr. 34/2006, secțiune ce reglementează
soluționarea litigiilor în instanță.
Astfel,
potrivit dispozițiilor art. 286 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 procesele și
cererile privind actele autorităților contractante se soluționează în primă
instanță de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului
în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante.
Împotriva sentinței
nr. 186 din 26 martie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios
administrativ și fiscal, invocând dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., a
declarat recurs reclamanta SC F.E.C. SRL, criticând-o pentru nelegalitate și
netemeinicie.
În
susținerea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
recurenta arată că nu a fost îndeplinită procedura de citare pentru termenul
din 26 martie 2010 în ceea ce o privește, astfel că nu a avut posibilitatea de
a-și formula apărarea.
Se susține
și faptul că nu a fost respectat nici principiul contradictorialității prin
faptul că nu a avut posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere cu privire
la excepția invocată de intimata-pârâtă.
R.A.T. a
formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat,
arătând că nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 304 pct. 5 C. proc.
civ., iar competența a fost corect stabilită conform art. 286 alin. (1) din O.U.G.
nr. 34/2006.
Înalta Curte
de Casație și Justiție, analizând recursul în raport de motivele invocate, de
dispozițiile legale incidente, apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele
ce urmează a fi expuse.
Motivul de
recurs întemeiat pe art. 304 pct. 5 C. proc. civ. este nefondat.
Astfel cum
rezultă din înscrisurile care există la dosarul cauzei recurenta-reclamantă a
fost citată pentru termenul din 26 martie 2010, dovadă în acest sens fiind
înscrisul de la pag. 38 dosar fond.
Prin urmare,
nu poate fi reținută în cauză incidența prevederilor art. 105 alin. (2) C.
proc. civ.
Potrivit
prevederilor art. 286 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, litigiile privind
achizițiile publice care intră în sfera de aplicare a dispozițiilor O.U.G. nr. 34/2006
se soluționează de urgență și cu precădere.
Conform art.
129 alin. (1) C. proc. civ., părțile au îndatorirea să urmărească desfășurarea
procesului.
Având în
vedere aceste prevederi cât și faptul că excepția necompetenței materiale este
o excepție de procedură, absolută, în mod corect instanța de fond s-a pronunțat
asupra acesteia cu prioritate, conform art. 137 alin. (1) C. proc. civ.,
părțile având cunoștință de termenul la care cauza a rămas în pronunțare cu
privire la excepția invocată, fapt care le dădea posibilitatea să-și exprime
poziția referitoare la aceasta.
Prin urmare,
nu este fondată critica privind nerespectarea principiului
contradictorialității.
De altfel,
competența a fost stabilită în mod corect în raport de dispozițiile art. 286
alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, aceste aspecte nefăcând însă obiectul
criticilor recurentei.
În
consecință, având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1)
teza II, coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completă,
Înalta Curte, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge
recursul declarat de SC F.E.C. SRL împotriva sentinței nr. 168 din 26 martie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 3 iunie
2010.