ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 735/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Bacău, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal,

reclamanta P.V. a solicitat, în contradictoriu cu Agenția Națională de

Administrare Fiscală, Autoritatea Națională a Vămilor, suspendarea executării

Ordinului nr. 8567 din 22 septembrie 2011 emis de pârâtă, până la soluționarea

acțiunii în anularea acestui act.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că a fost încadrată la Direcția Județeană pentru Accize și

Operațiuni Vamale Neamț, pe funcția de controlor vamal începând din 01/04/1993,

și din 03/06/1998 ca inspector vamal, iar prin Ordinul nr. 8567 din 22

septembrie 2011 emis de pârâtă, s-a dispus începând cu data de 16/09/2011

încetarea raportului de serviciu prin eliberarea din funcția publică

teritorială de execuție de inspector vamal grad profesional superior, gradația

5, la Compartimentul control documentar din cadrul D.J.A.O.V. Neamț, conform

art. 97 lit. c) și art. 99 art. 1 lit. b) alin. (3) și 5 din Legea nr. 188/1999,

ca urmare a reducerii postului.

A mai arătat

reclamanta că prin preavizul nr. 37956 din 05 iulie 2011 i s-a comunicat că

începând cu data de 08/08/2011 postul pe care îl ocupă va fi supus

reorganizării și are posibilitatea să opteze pentru o funcție vacantă

corespunzătoare, iar în situația în care pentru aceeași funcție publică optează

mai mulți funcționari publici, se organizează examen.

În opinia sa,

reclamanta a susținut că procedura de vacantare a postului de inspector vamal

grad profesional superior, gradația 5 pe care îl ocupa, procedura de examen

precum și Ordinul ANV nr. 8567 din 22 septembrie 2011 prin care a fost

eliberată din funcție sunt nelegale.

Concluzionând,

reclamanta a arătat că pârâta a încălcat în mod flagrant prevederile legale și

că există o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate a

actului administrativ ceea ce constituie un caz bine justificat de admitere a

cererii de suspendare, iar condiția prevenirii unei pagube iminente este, de

asemenea, îndeplinită, întrucât prin eliberarea din funcție i se creează un

prejudiciu material viitor, devenind șomeră și neavând posibilități financiare

pentru întreținerea familiei sale, fiind prejudiciată și activitatea

profesională viitoare.

Prin întâmpinare,

pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale a Județului Iași a

solicitat respingerea cererii, întrucât nu sunt îndeplinite cumulativ

condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Prin sentința nr. 189

din 10 noiembrie 2011, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, contencios

administrativ și fiscal, a admis cererea de suspendare a executării Ordinului

Autorității Naționale a Vămilor nr. 8567 din 22 septembrie 2011 formulată de

reclamantă până la pronunțarea instanței de fond.

În considerentele

hotărârii, prima instanță a reținut că reclamanta a făcut dovada îndeplinirii

condițiilor art. 14 alin. (1) din Legea 554/2004, și anume sesizarea prealabilă

a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare,

existența unui caz bine justificat și necesitatea prevenirii unei pagube

iminente.

În aprecierea

condițiilor privind cazul bine justificat și iminența producerii unei pagube,

prima instanță a apreciat că se justifică măsura suspendării actelor

administrative atacate.

În ceea ce privește

cazul bine justificat, prima instanță a reținut existența unor împrejurări de

natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității ordinului atacat,

iar în privința pagubei iminente, prin ordinul atacat, se creează un dezechilibru

între interesul general și obligația protejării drepturilor fundamentale ale

reclamantei, ca urmare a suprimării veniturilor salariale în situația în care,

se prefigurează mai multe aspecte care fundamentează ideea unei îndoieli

serioase cu privire la actul administrativ atacat, generator al lipsirii

reclamantei de veniturile lunare pe care le-ar fi obținut în mod normal în

situația în care nu i-ar fi încetat raporturile de muncă.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs pârâta Direcția Regională pentru Accize și

Operațiuni Vamale Iași în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor

București, criticând-o ca nelegală și netemeinică invocând dispozițiile art.

304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea

recursului formulat, recurenta-pârâtă a susținut în esență că, în mod greșit

instanța de fond a apreciat ca fiind îndeplinite condițiile de admisibilitate a

cererii de suspendare, respectiv existența unui caz bine justificat și paguba

iminentă.

Astfel, recurentul a

susținut că, în ceea ce privește existența unui caz bine justificat,

argumentele invocate de intimata-reclamantă, vizează fondul actului care se

analizează în cadrul acțiunii în anulare, acesta beneficiind de prezumția de

legalitate.

Totodată, recurentul

pârât a susținut că în mod greșit instanța de fond a apreciat ca fiind

îndeplinită condiția pagubei iminente, întrucât lipsirea reclamantei de

drepturile salariale aferente funcției exercitate, nu produce acesteia o pagubă

imposibil sau greu de reparat în viitor.

În drept au fost

invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Analizând cauza prin

prisma motivelor de recurs invocate cât și în temeiul art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat este fondat și urmează a

fi admis pentru considerentele arătate în continuare.

Potrivit art. 14

alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ „în cazuri bine

justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, odată cu sesizarea în

condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată

poate cere instanței competente să dispună suspendarea executării actului

administrativ până la pronunțarea instanței de fond”.

În soluționarea

cererii de suspendare, după cum în mod constant s-a hotărât de către Înalta

Curte de Casație și Justiție în jurisprudența sa în materie, pentru a se

dispune suspendarea executării unui act administrativ, se cer a fi îndeplinite

în mod cumulativ, condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004,

republicată, fără însă a se realiza o examinare pe fond a legalității actului a

cărui suspendare se solicită, în sensul că analizarea actului administrativ se

limitează doar la o simplă „pipăire” a fondului.

Din această

perspectivă, instanța de recurs apreciază că în mod eronat s-a reținut prin

hotărârea atacată că este îndeplinită în cauză cerința cazului justificat,

astfel cum este acesta definit de dispozițiile art. 2 lit. t) din Legea nr.

554/2004, republicată.

În fapt, instanța de

fond și-a însușit argumentele invocate de intimata-reclamantă privind

îndeplinirea acestei condiții, argumente ce vizează nelegalitatea actelor

administrative care au stat la baza emiterii Ordinului ANV nr. 8567 din 22

septembrie 2011, argumente care nu sunt de natură a crea o îndoială serioasă

asupra legalității actului atacat iar analizarea acestora presupune pronunțarea

asupra unor aspecte care țin de judecarea pe fond a cauzei.

Criticile recurentei

- pârâte cu privire la îndeplinirea condiției pagubei iminente, în raport de

dispozițiile art. 2 lit. s) din Legea nr. 554/2004 sunt fondate, întrucât

lipsirea intimatei - reclamante de drepturile salariale aferente funcției

publice exercitate, nu produce acesteia o pagubă imposibil sau greu de reparat

în viitor, în ipoteza în care instanța constată nelegalitatea actului

administrativ atacat, având posibilitatea de a dispune acordarea drepturilor

bănești de care aceasta a fost lipsită după încetarea raporturilor de serviciu.

Întrucât măsura

suspendării, astfel cum este aceasta reglementată de dispozițiile art. 14 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004 impune îndeplinirea cumulativă a tuturor condițiilor

legale iar în concepția instanței de control judiciar, niciuna din condițiile

legale nu a fost dovedită, Înalta Curte constată că susținerile recurentului

sunt întemeiate iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și

nelegală.

Astfel fiind, în

temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., recursul va fi

admis iar sentința atacată va fi modificată în sensul că se va respinge ca

neîntemeiată, cererea de suspendare a executării actului administrativ

formulată de reclamanta P.V..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul

declarat de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale a Județului

Iași în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor împotriva sentinței

nr. 189 din 10 noiembrie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă,

contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată în sensul că respinge cererea de suspendare, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 14 februarie 2012.