ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 735/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, reclamanta P.V. a solicitat, în contradictoriu cu Agenția Națională de Administrare Fiscală, Autoritatea Națională a Vămilor, suspendarea executării Ordinului nr. 8567 din 22 septembrie 2011 emis de pârâtă, până la soluționarea acțiunii în anularea acestui act.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a fost încadrată la Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Neamț, pe funcția de controlor vamal începând din 01/04/1993, și din 03/06/1998 ca inspector vamal, iar prin Ordinul nr. 8567 din 22 septembrie 2011 emis de pârâtă, s-a dispus începând cu data de 16/09/2011 încetarea raportului de serviciu prin eliberarea din funcția publică teritorială de execuție de inspector vamal grad profesional superior, gradația 5, la Compartimentul control documentar din cadrul D.J.A.O.V. Neamț, conform art. 97 lit. c) și art. 99 art. 1 lit. b) alin. (3) și 5 din Legea nr. 188/1999, ca urmare a reducerii postului.

A mai arătat reclamanta că prin preavizul nr. 37956 din 05 iulie 2011 i s-a comunicat că începând cu data de 08/08/2011 postul pe care îl ocupă va fi supus reorganizării și are posibilitatea să opteze pentru o funcție vacantă corespunzătoare, iar în situația în care pentru aceeași funcție publică optează mai mulți funcționari publici, se organizează examen. În opinia sa, reclamanta a susținut că procedura de vacantare a postului de inspector vamal grad profesional superior, gradația 5 pe care îl ocupa, procedura de examen precum și Ordinul ANV nr. 8567 din 22 septembrie 2011 prin care a fost eliberată din funcție sunt nelegale.

Concluzionând, reclamanta a arătat că pârâta a încălcat în mod flagrant prevederile legale și că există o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate a actului administrativ ceea ce constituie un caz bine justificat de admitere a cererii de suspendare, iar condiția prevenirii unei pagube iminente este, de asemenea, îndeplinită, întrucât prin eliberarea din funcție i se creează un prejudiciu material viitor, devenind șomeră și neavând posibilități financiare pentru întreținerea familiei sale, fiind prejudiciată și activitatea profesională viitoare. Prin întâmpinare, pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale a Județului Iași a solicitat respingerea cererii, întrucât nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Prin sentința nr. 189 din 10 noiembrie 2011, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de suspendare a executării Ordinului Autorității Naționale a Vămilor nr. 8567 din 22 septembrie 2011 formulată de reclamantă până la pronunțarea instanței de fond. În considerentele hotărârii, prima instanță a reținut că reclamanta a făcut dovada îndeplinirii condițiilor art. 14 alin. (1) din Legea 554/2004, și anume sesizarea prealabilă a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, existența unui caz bine justificat și necesitatea prevenirii unei pagube iminente. În aprecierea condițiilor privind cazul bine justificat și iminența producerii unei pagube, prima instanță a apreciat că se justifică măsura suspendării actelor administrative atacate.

În ceea ce privește cazul bine justificat, prima instanță a reținut existența unor împrejurări de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității ordinului atacat, iar în privința pagubei iminente, prin ordinul atacat, se creează un dezechilibru între interesul general și obligația protejării drepturilor fundamentale ale reclamantei, ca urmare a suprimării veniturilor salariale în situația în care, se prefigurează mai multe aspecte care fundamentează ideea unei îndoieli serioase cu privire la actul administrativ atacat, generator al lipsirii reclamantei de veniturile lunare pe care le-ar fi obținut în mod normal în situația în care nu i-ar fi încetat raporturile de muncă. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor București, criticând-o ca nelegală și netemeinică invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. În motivarea recursului formulat, recurenta-pârâtă a susținut în esență că, în mod greșit instanța de fond a apreciat ca fiind îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de suspendare, respectiv existența unui caz bine justificat și paguba iminentă. Astfel, recurentul a susținut că, în ceea ce privește existența unui caz bine justificat, argumentele invocate de intimata-reclamantă, vizează fondul actului care se analizează în cadrul acțiunii în anulare, acesta beneficiind de prezumția de legalitate. Totodată, recurentul pârât a susținut că în mod greșit instanța de fond a apreciat ca fiind îndeplinită condiția pagubei iminente, întrucât lipsirea reclamantei de drepturile salariale aferente funcției exercitate, nu produce acesteia o pagubă imposibil sau greu de reparat în viitor.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate cât și în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat este fondat și urmează a fi admis pentru considerentele arătate în continuare. Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, odată cu sesizarea în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate cere instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond”.

În soluționarea cererii de suspendare, după cum în mod constant s-a hotărât de către Înalta Curte de Casație și Justiție în jurisprudența sa în materie, pentru a se dispune suspendarea executării unui act administrativ, se cer a fi îndeplinite în mod cumulativ, condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, republicată, fără însă a se realiza o examinare pe fond a legalității actului a cărui suspendare se solicită, în sensul că analizarea actului administrativ se limitează doar la o simplă „pipăire” a fondului. Din această perspectivă, instanța de recurs apreciază că în mod eronat s-a reținut prin hotărârea atacată că este îndeplinită în cauză cerința cazului justificat, astfel cum este acesta definit de dispozițiile art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, republicată.

În fapt, instanța de fond și-a însușit argumentele invocate de intimata-reclamantă privind îndeplinirea acestei condiții, argumente ce vizează nelegalitatea actelor administrative care au stat la baza emiterii Ordinului ANV nr. 8567 din 22 septembrie 2011, argumente care nu sunt de natură a crea o îndoială serioasă asupra legalității actului atacat iar analizarea acestora presupune pronunțarea asupra unor aspecte care țin de judecarea pe fond a cauzei.

Criticile recurentei - pârâte cu privire la îndeplinirea condiției pagubei iminente, în raport de dispozițiile art. 2 lit. s) din Legea nr. 554/2004 sunt fondate, întrucât lipsirea intimatei - reclamante de drepturile salariale aferente funcției publice exercitate, nu produce acesteia o pagubă imposibil sau greu de reparat în viitor, în ipoteza în care instanța constată nelegalitatea actului administrativ atacat, având posibilitatea de a dispune acordarea drepturilor bănești de care aceasta a fost lipsită după încetarea raporturilor de serviciu. Întrucât măsura suspendării, astfel cum este aceasta reglementată de dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 impune îndeplinirea cumulativă a tuturor condițiilor legale iar în concepția instanței de control judiciar, niciuna din condițiile legale nu a fost dovedită, Înalta Curte constată că susținerile recurentului sunt întemeiate iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală.

Astfel fiind, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., recursul va fi admis iar sentința atacată va fi modificată în sensul că se va respinge ca neîntemeiată, cererea de suspendare a executării actului administrativ formulată de reclamanta P.V..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Admite recursul declarat de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale a Județului Iași în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor împotriva sentinței nr. 189 din 10 noiembrie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge cererea de suspendare, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14 februarie 2012.