ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1658/2012

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor Dosarului, constată următoarele: Prin încheierea din 8 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel Galați, Secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 12987/121/2011, în baza art. 300 2 raportat la art. 160 b C. proc. pen., s-a dispus, menținerea stării de arest preventiv a inculpatului C.A. arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 147/U din 11 noiembrie 2011 emis de Tribunalul Galați, în Dosarul nr. 12006/121/2011, respingându-se cererile de revocare și de înlocuire a măsurii arestării preventive. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 alin. (1) C. proc.

pen. și de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., constatând că măsura arestării preventive a inculpatului C.A. se situează pe coordonatele legalității, iar menținerea acesteia este justificată. S-a apreciat, de asemenea, că durata arestării preventive se situează în limitele generate de rezonabilitatea specifică unui proces echitabil, astfel cum rezultă și din jurisprudența C.E.D.O., nefiind depășit termenul rezonabil, având în vedere specificul probatoriului administrat în cauză. Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul C.A., solicitând punerea sa în stare de libertate, motivat de faptul că nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.

în subsidiar, inculpatul a solicitat revocarea măsurii preventive sau înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Înalta Curte pe baza lucrărilor Dosarului va analiza recursul inculpatului numai sub aspectul dispoziției de menținere a măsurii arestării preventive, încheierea atacată dobândind caracter definitiv în ceea ce privește dispoziția de respingere a cererilor de revocare, respectiv înlocuire a măsurii arestării preventive, fiind avute în vedere dispozițiile art. 141 alin. (1) C. proc. pen., conform cărora încheierea prin care instanța de apel, în speță Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, a respins cererile de revocare, înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, nu este supusă nici unei căi de atac.

Astfel, examinând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 385 6 alin. (3) și art. 385 14 C. proc. pen., numai sub aspectul dispoziției de menținere a măsurii arestării preventive, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează. Potrivit art. 160 b alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive. Conform alin. (3) din același text de lege, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive. În cauză, Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori a procedat la efectuarea verificărilor și a constatat că temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunându-se în continuare privarea de libertate a inculpatului.

Înalta Curte în raport de împrejurările concrete de comitere a faptei, de gravitatea acesteia, cât și de circumstanțele personale ale inculpatului, apreciază că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, așa cum corect a reținut și instanța de fond. În sarcina inculpatului C.A., s-a reținut că în cursul lunii septembrie 2011 a pretins denunțătorului B.C.D. suma de 4000 RON, din care a primit în aceeași zi suma de 2000 RON, pretinzând că are influență asupra inspectorului general al I.Ș.J.G., în vederea angajării prietenei sale, numita I.F., ca profesor de geografie la o școală generală din comuna Umbrărești, iar în data de 10 noiembrie 2011 a primit și a doua tranșă de bani, de 2000 RON și doi pui prin intermediul soției sale, moment surprins în flagrant.

Pe de altă parte se constată că în cauză s-a dispus condamnarea inculpatului prin sentința penală nr. 179 din 16 martie 2012 a Tribunalului Galați în Dosarul nr. 12987/121/2011 la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., ca pedeapsă accesorie, hotărârea de condamnare, apelată de inculpat, constituind un temei suficient pentru a constata că menținerea detenției provizorii este licită, respectându-se legislația internă și prevederile C.E.D.O. În același sens, Înalta Curte reține că hotărârea de condamnare nedefinitivă nu alterează prezumția de nevinovăție și nici dreptul inculpatului de a fi judecat într-un termen rezonabil, limitarea libertății acestuia încadrându-se în dispozițiile și limitele legii.

Aceste considerente justifică dispoziția instanței de apel de menținere a arestării preventive, astfel că, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat va fi respins ca nefondat. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, urmând ca onorariul apărătorului din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.A. împotriva încheierii din 8 mai 2012 a Curții de Apel Galați- secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 12987/121/2011. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 225 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 RON, reprezentând onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 18 mai 2012.