ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1658/2012

Asupra

recursului de față,

În baza

lucrărilor Dosarului, constată următoarele:

Prin

încheierea din 8 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel Galați, Secția penală și

pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 12987/121/2011, în baza art. 300

2

raportat la art. 160

b

C. proc. pen., s-a dispus, menținerea stării

de arest preventiv a inculpatului C.A. arestat în baza mandatului de arestare

preventivă nr. 147/U din 11 noiembrie 2011 emis de Tribunalul Galați, în Dosarul

nr. 12006/121/2011, respingându-se cererile de revocare și de înlocuire a

măsurii arestării preventive.

Pentru a

pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut că sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 143 alin. (1) C. proc. pen. și de art. 148 alin. (1)

lit. f) C. proc. pen., constatând că măsura arestării preventive a inculpatului

C.A. se situează pe coordonatele legalității, iar menținerea acesteia este

justificată.

S-a

apreciat, de asemenea, că durata arestării preventive se situează în limitele

generate de rezonabilitatea specifică unui proces echitabil, astfel cum rezultă

și din jurisprudența C.E.D.O., nefiind depășit termenul rezonabil, având în

vedere specificul probatoriului administrat în cauză.

Împotriva

acestei încheieri a formulat recurs inculpatul C.A., solicitând punerea sa în

stare de libertate, motivat de faptul că nu mai subzistă temeiurile care au

fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive. în subsidiar,

inculpatul a solicitat revocarea măsurii preventive sau înlocuirea acesteia cu

măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

Înalta

Curte pe baza lucrărilor Dosarului va analiza recursul inculpatului numai sub

aspectul dispoziției de menținere a măsurii arestării preventive, încheierea

atacată dobândind caracter definitiv în ceea ce privește dispoziția de

respingere a cererilor de revocare, respectiv înlocuire a măsurii arestării

preventive, fiind avute în vedere dispozițiile art. 141 alin. (1) C. proc.

pen., conform cărora încheierea prin care instanța de apel, în speță Curtea de

Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, a

respins cererile de revocare, înlocuire a măsurii arestării preventive cu

măsura obligării de a nu părăsi localitatea, nu este supusă nici unei căi de

atac.

Astfel,

examinând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 385

6

alin. (3)

și art. 385

14

C. proc. pen., numai sub aspectul dispoziției de

menținere a măsurii arestării preventive, Înalta Curte constată că acesta este

nefondat pentru considerentele ce urmează.

Potrivit

art. 160

b

alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată, în

exercitarea atribuțiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic

legalitatea și temeinicia arestării preventive.

Conform alin.

(3) din același text de lege, când instanța constată că temeiurile care au

determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin

încheiere motivată, menținerea arestării preventive.

În

cauză, Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori a

procedat la efectuarea verificărilor și a constatat că temeiurile de fapt și de

drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă,

impunându-se în continuare privarea de libertate a inculpatului.

Înalta

Curte în raport de împrejurările concrete de comitere a faptei, de gravitatea

acesteia, cât și de circumstanțele personale ale inculpatului, apreciază că

lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea

publică, așa cum corect a reținut și instanța de fond.

În

sarcina inculpatului C.A., s-a reținut că în cursul lunii septembrie 2011 a

pretins denunțătorului B.C.D. suma de 4000 RON, din care a primit în aceeași zi

suma de 2000 RON, pretinzând că are influență asupra inspectorului general al I.Ș.J.G.,

în vederea angajării prietenei sale, numita I.F., ca profesor de geografie la o

școală generală din comuna Umbrărești, iar în data de 10 noiembrie 2011 a

primit și a doua tranșă de bani, de 2000 RON și doi pui prin intermediul soției

sale, moment surprins în flagrant.

Pe de

altă parte se constată că în cauză s-a dispus condamnarea inculpatului prin

sentința penală nr. 179 din 16 martie 2012 a Tribunalului Galați în Dosarul nr.

12987/121/2011 la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

de trafic de influență prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. și interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.,

ca pedeapsă accesorie, hotărârea de condamnare, apelată de inculpat,

constituind un temei suficient pentru a constata că menținerea detenției

provizorii este licită, respectându-se legislația internă și prevederile

C.E.D.O.

În

același sens, Înalta Curte reține că hotărârea de condamnare nedefinitivă nu

alterează prezumția de nevinovăție și nici dreptul inculpatului de a fi judecat

într-un termen rezonabil, limitarea libertății acestuia încadrându-se în

dispozițiile și limitele legii.

Aceste

considerente justifică dispoziția instanței de apel de menținere a arestării

preventive, astfel că, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat va fi respins ca nefondat.

În baza

art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, urmând ca onorariul apărătorului din oficiu

să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.A. împotriva încheierii din 8

mai 2012 a Curții de Apel Galați- secția penală și pentru cauze cu minori,

pronunțată în Dosarul nr. 12987/121/2011.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 225 RON cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 25 RON, reprezentând onorariul parțial al apărătorului

desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 18 mai 2012.