ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3581/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3581/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra conflictului negativ de
competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Circumstanțele cauzei. Soluțiile
pronunțate de instanțele aflate în conflict.
Prin cererea adresată Judecătoriei
Galați, la data de 9 iulie 2009, reclamanta SC M.A. SRL a solicitat, în
contradictoriu cu pârâtul I.T.M. Galați, anularea procesului verbal de
contravenție seria GL nr. 020444 din 24 iunie 2009.
În motivarea cererii, reclamanta a
arătat că prin procesul verbal sus menționat a fost sancționată cu amendă
contravențională în sumă de 3000 lei în baza art. 276 alin. (1) lit. e) din
Legea nr. 53/2003, reținându-se că la punctul de lucru al societății din Galați
inspectorii I.T.M. au constatat că pentru două persoane nu au fost încheiate
contracte de muncă.
În drept, cererea a fost întemeiată
pe prevederile art. 31 din O.G. nr. 2/2001.
1.1. Prin sentința civilă nr. 9328
din 30 octombrie 2009, Judecătoria Galați a declinat competența de soluționare
a cauzei în favoarea Judecătoriei Tulcea, reținând că sediul angajatorului se
află în localitatea Tulcea, acela fiind și locul săvârșirii contravenției,
astfel că în cauză sunt incidente prevederile art. 32 din O.G. nr. 2/2001.
1.2.
Învestită cu soluționarea plângerii contravenționale,
prin sentința civilă nr. 1702 din 14 mai 2010, Judecătoria Tulcea, la rândul
său, a declinat competența soluționării
cauzei
în favoarea Judecătoriei Galați.
Pentru a se pronunța astfel,
instanța a reținut că locul săvârșirii contravenției este locul unde aceasta se
consumă, în speță, locul unde au fost primite la muncă persoane fără a avea
contracte de muncă, iar nu locul unde se află sediul societății care nu și-a
respectat obligația de a încheia contracte de muncă.
Astfel, punctul de lucru al
societății la care au fost primite cele două persoane fără a avea contracte de
muncă se află în municipiul Galați.
Totodată, această instanță a
constatat existența unui conflict negativ de competență și a sesizat instanța
competentă să soluționeze conflictul intervenit în soluționarea litigiului
dedus judecății.
Stabilirea instanței competente.
Înalta Curte, constatând îndeplinite
condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21 și 22 C. proc. civ., urmează
a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu
dispozițiile legale incidente pricinii.
Asupra conflictului de competență astfel
apărut, Înalta Curte stabilește că în cauză soluționarea plângerii
contravenționale formulată de petenta SC M.A. SRL, este de competența
Judecătoriei Galați, în considerarea celor în continuare arătate.
La data de 24 iunie 2008 a fost încheiat procesul verbal de contravenție seria GL nr. 020444 prin care societatea petentă
a fost sancționată cu amendă, în temeiul art. 276 alin. (1) lit. e) din Legea
nr. 53/2003 (C. muncii), reținându-se că la punctul de lucru al societății din
Galați, s-a constatat că două din persoanele ce desfășurau activitatea nu aveau
încheiate contracte individuale de muncă.
Împrejurarea că sediul societății
reclamante se află în Tulcea nu este de natură să atragă competența
judecătoriei Tulcea, astfel cum a apreciat prima instanță investită cu
soluționarea plângerii contravenționale de față.
În sensul art. 32 alin. (2) din O.G.
nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, actualizată ce
reprezintă normă legală incidentă, a cărei aplicabilitate este atrasă potrivit art.
276 alin. (3) C. muncii, plângerea formulată împotriva unui proces verbal de
constatare a contravenției se trimite spre soluționare „judecătoriei în a cărei
circumscripție a fost săvârșită contravenția”.
Raportat la circumstanțele cauzei,
față de prevederile art. 276 lit. e), coroborate cu cele ale art. 16 C. muncii,
locul săvârșirii contravenției, constând „în primirea la muncă a persoanelor
fără încheierea unui contract individual de muncă” îl reprezintă locul situării
punctului de lucru al societății petiționare unde cele două persoane își
desfășurau activitatea.
În mod evident acesta este „locul”
la care s-a consumat efectiv contravenția reținută. Împrejurarea că persoanele
depistate nu aveau încheiate contracte de muncă cu societatea, potrivit art. 276
lit. e) C. muncii, nu poate fi interpretată în sensul că un astfel de contract
se încheie numai la sediul angajatorului, în condițiile în care prevederile
Codului Muncii nu stipulează expres o astfel de obligație (art. 16 și
următoarele C. muncii).
În fine, ca un argument suplimentar
în aprecierea locului săvârșirii contravenției ca fiind la punctul de lucru la
care au fost primite persoane fără a avea contracte de muncă, iar nu locul de
la sediul societății care nu și-a respectat obligația de a încheia astfel de
contracte, este de menționat că în cuprinsul procesului verbal de constatare al
contravenției, organul constatator a reținut, la rândul său, judecătoria de la locul
punctului de lucru al societății, ca fiind instanța de judecată competentă să
soluționeze eventuale plângeri.
Față de cele arătate, Înalta Curte
stabilește așadar că Judecătoria Galați este competentă să soluționeze plângerea
contravențională de față, instanță căreia îi va fi înaintat dosarul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare
a cauzei privind pe reclamanta SC M.A. SRL Tulcea și pârâtul I.T.M. Galați în
favoarea Judecătoriei Galați.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 15 iulie 2010.