ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5137/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ

și fiscal, prin sentința nr. 7 din 31 martie 2009, pronunțată asupra conflictului

negativ de competență ivit între Judecătoria Galați și Brăila, a stabilit că aparține

Judecătoriei Brăila competența de soluționare a plângerii formulată de petenta SC

A.S. SRL Brăila împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției emis de

organul constatator - intimata D.R.A.O.V. Galați.

Pentru a dispune astfel,

instanța a avut în vedere obiectul acțiunii și prevederile art. 32 alin. (2) din

O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora competența de soluționare a plângerii contravenționale

revine judecătoriei în a cărei rază de competență teritorială se afla localitatea

în care a fost săvârșită contravenția.

Prin procesul-verbal contestat

s-a aplicat petentei o amendă de 1.000 RON pentru comiterea contravenției prevăzute

de art. 219 lit. k) din O.G. nr. 92/2003, constând în nerespectarea obligațiilor

terțului poprit, prevăzute de art. 149 alin. (9) din același act normativ, organul

constatator reținând că aceasta nu ar fi virat suma cuvenită din titlurile executorii

422-423 din 6 august 2007, emise pe numele debitorului M.G., angajatul său.

Reclamanta își are sediul

în Municipiul Brăila, localitate unde s-a constatat săvârșirea respectivei contravenții,

prin omisiunea acesteia de a înființa poprirea solicitată de autoritatea emitentă

a procesului verbal de contravenție, neavând relevanță împrejurarea că actul a fost

întocmit în Municipiul Galați pentru determinarea instanței competente teritorial

în soluționarea plângerii.

Împotriva acestei hotărî

a declarat recurs petenta SC A.S. SRL Brăila, apreciind că, din moment ce nu a săvârșit

nici o contravenție, competența de soluționare a plângerii revine judecătoriei în

a cărei circumscripție a fost întocmit procesul-verbal și își are sediul agentul

constatator.

Recursul nu este fondat,

competența de soluționare a cauzei fiind stabilită în acord cu dispozițiile legale

incidente în materie.

Prin procesul-verbal contestat,

petenta a fost sancționată contravențional în temeiul art. 219 alin. (1) lit. k)

și alin. (2) lit. d) din O.G. nr. 92/2003, pentru nerespectarea obligațiilor prevăzute

de art. 149 alin. (9) din același act normativ.

Potrivit art. 223 din

O.G. nr. 92/2003, dispozițiile respectivului titlu se completează cu dispozițiile

legale referitoare la regimul juridic al contravențiilor.

Prin urmare, competența

de soluționare a cauzei se determină în raport cu prevederile art. 32 alin. (2)

din O.G. nr. 2/2001, cum corect au reținut atât instanțele aflate în conflict, cât

și instanța care a pronunțat regulatorul de competență, ivirea conflictului fiind

doar consecința individualizării diferite a localității în care a fost săvârșită

contravenția.

Ori, sub acest aspect,

în raport cu elementele constitutive ale contravenției reținute în sarcina petentei,

locul săvârșirii acesteia este cel al localității în care petenta își are sediul,

cum corect s-a reținut prin hotărârea atacată.

În consecință, în temeiul

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de SC A.S. SRL Brăila împotriva sentinței civile nr. 7/CC din 31 martie 2009 a Curții

de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 noiembrie 2009.