ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4551/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4551/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra conflictului negativ
de competență de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Judecătoria Alexandria, județul Teleorman, prin
sentința civilă nr. 2576 din 8 decembrie 2009, a admis excepția necompetenței teritoriale,
invocată de reclamantă și pe cale de consecință, a declinat în favoarea Judecătoriei
Râmnicu Vâlcea, competența teritorială de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta
SC O.M.F.A. SA – A.M.F.A.N.A.&C SRL în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul
Teritorial de Muncă Vâlcea, având ca obiect constatarea nelegalității și nulității
proceselor-verbale de contravenție din 22 septembrie 2009 și din 22 septembrie 2009,
încheiate de pârât, precum și exonerarea reclamantei de sancțiunea aplicată prin
actele atacate.
Pentru a hotărî astfel,
instanța a reținut că reclamanta a fost sancționată contravențional, cu amendă în
sumă de 5.000 RON, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 13 alin. (7) din Legea
nr. 319/2006 și, respectiv, cu amendă în sumă de 4.500 RON, pentru săvârșirea contravenției
prevăzute de art. 276 alin. (1) din Legea nr. 53/2003, în considerarea faptului
că, la data de 22 septembrie 2009, controlul efectuat în locul în care societatea
reclamantă efectua lucrări, respectiv, pe raza localității L., Județul Vâlcea a
constatat, în activitatea acesteia, încălcarea dispozițiilor legale mai sus menționate.
Pe cale de consecință
s-a apreciat că, în conformitate cu dispozițiile art. 32 alin. (2) din O.G. nr.
2/2002, text de lege ce stabilește o competență teritorială absolută, competența
teritorială de soluționare, în speță, aparține judecătoriei în a cărei circumscripție
a fost săvârșită contravenția, respectiv Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.
Primind cauza spre competentă
soluționare, Judecătoria Râmnicu Vâlcea, Județul Vâlcea, prin sentința civilă
nr. 2394 din 26 februarie 2010, a admis excepția necompetenței sale teritoriale,
invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea
Judecătoriei Alexandria și constatând ivit conflictul negativ de competență, a înainta
dosarul cauzei Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării unui
regulator de competență.
În acest sens s-a apreciat
că faptele reținute în sarcina reclamantei, prin procesele-verbale contestate, sunt
prevăzute drept contravenții și sancționate ca atare de dispozițiile art. 276
alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003, potrivit cărora constituie contravenție
primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract individual de muncă,
astfel cum impun dispozițiile art. 16 C. muncii și se sancționează cu amendă de
la 3.000 RON, la 4.000 RON, pentru fiecare persoană identificată, fără ca amenda
să depășească valoarea cumulată de 100.000 RON.
Constatând că obligația
încheierii contractului individual de muncă aparține, potrivit aceluiași text de
lege, angajatorului, instanța a concluzionat că aparține Judecătoriei Alexandria
competența de soluționare a pricinii, întrucât sediul social al angajatorului, unde
ar fi trebuit să se încheie contractul de muncă și căruia îi aparțineau lucrările,
respectiv sediul reclamantei, se află în localitatea A.; raționament valabil și
pentru fapta constând în încălcarea dispozițiilor art. 3 lit. f) din Legea nr. 319/2006,
privind asigurarea și controlul, de către angajator, al cunoașterii și aplicării,
de către toți lucrătorii, a măsurilor de prevenire și protecția muncii.
Examinând actele dosarului,
în raport cu dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte urmează să stabilească,
în favoarea Judecătoriei Alexandria, competența de soluționare a pricinii.
În acest sens, se constată
că, în mod corect, Judecătoria Râmnicu Vâlcea, având în vedere, atât pretinsele
fapte arătate mai sus, cât și dispozițiile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001,
raportat la cele ale art. 276 alin. (1) lit. e) și ale art. 16 C. muncii, a apreciat
că posibila neîndeplinire a obligației de a încheia contracte de muncă nu se poate
considera că s-ar putea săvârși altundeva decât la sediul angajatorului, punctul
de lucru neputând fi asimilat acestuia.
Prin urmare, competența
de soluționare aparține, în speță, Judecătoriei Alexandria, în a cărei rază teritorială
se află sediul societății reclamante.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei privind SC O.M.F.A. SA – A.M.F.A.N.A.&C SRL și Inspectoratul
Teritorial de Muncă Vâlcea în favoarea Judecătoriei Alexandria, județul Teleorman.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 26 octombrie 2010.