ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1371/2011

Asupra recursului de față;în baza actelor și lucrărilor din dosarului cauzei, constată următoarele: Prin încheierea din 4 aprilie 2011 pronunțată în dosarul nr. 378/36/2011, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, a constatat, în baza art. 90 alin. (12) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, că se impune solicitarea de informații și garanții suplimentare din partea autorității judiciare emitente privind neconcordanțele dintre semnalare și mandatul de arestare european cu privire la hotărârea de condamnare în baza căruia s-a emis acesta și la infracțiunile cu privire la care s-a dispus condamnarea și implicit emiterea mandatului de arestare european.

De asemenea, s-a constatat că nu se precizează în mandatul de arestare european dacă persoana solicitată poate solicita rejudecarea în caz de predare. Pentru solicitarea de informații și garanții suplimentare din partea autorității judiciare emitente a fixat termen la data de 14 aprilie 2011. Totodată, instanța a respins cererea privind menținerea măsurii arestării preventive față de persoana solicitată L.P.G. În baza art. 90 alin. (11) din Legea nr. 302/2004 în referire la art. 145 C. proc. pen., a dispus luarea față de persoana solicitată a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv comuna Valu lui Traian, jud. Constanța. A dispus punerea în libertate a persoanei solicitate la rămânerea definitivă a prezentei încheieri.

În baza art. 145 alin. (1) 1 C. proc. pen., persoanei solicitate i s-a impus respectarea obligațiilor prevăzute de art. 145 alin. (1) 1 lit. a), b), c) și d) C. proc. pen., respectiv: - să se prezinte la instanța de judecată, ori de câte ori este chemat. - să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea, respectiv, Poliția comunei Valu lui Traian, conform programului de supraveghere sau ori de câte ori este chemat. - să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme. În conformitate cu dispozițiile art. 145 alin. (2) 2 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului că, în caz de încălcare a obligațiilor impuse se va lua măsura arestării preventive.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență că la data de 1 aprilie 2011, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța a formulat sesizarea având ca obiect punerea în executare a semnalării privind mandatul de arestare european, eliberat la data de 22 februarie 2011 de autoritățile judiciare din Italia - Procura Generale prin Sez. Dictaccata Corte Di Apellop Sassari, prin care se solicita predarea cetățeanului român L.P.G. Mandatul de arestare a fost emis, potrivit conținutului semnalării, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit cu substanțe narcotice, prevăzută de art. 73 Legea nr. 309/90 și art. 63 P.C., persoana solicitată urmând a executa 7 ani, 2 luni și 27 de zile.

Fapta, incriminată și de legea română, a constat în achiziționarea și livrarea de doze de cocaină. Prin încheierea nr. 23/P din 01 aprilie 2011, instanța a dispus, în temeiul art. 88 3 și art. 90 alin. (2) din Legea 302/2004, arestarea preventivă în vederea predării a persoanei solicitate L.P.G., pe o perioadă de 5 zile, cu începere de la 01 aprilie 2001 până la 05 aprilie 2011, inclusiv. S-a stabilit data de 04 aprilie 2011, ca termen de depunere la dosarul instanței, de câtre parchet, a mandatului european de arestare, tradus în două exemplare. La data de 04 aprilie 2011 a fost depus la dosarul Curții de Apel Constanța mandatul de arestare european, transmis la aceeași dată de Biroul SIRENE din cadrul INTERPOL.

Acest mandat prevedea însă la încadrarea juridică alte două infracțiuni, respectiv recrutarea, îndemnarea și exploatarea prostituției și favorizarea și exploatarea activității de prostituție a numeroase femei străine, fapte prevăzute de art. 416 alin. (1), (2) și (3) C. pen., art. 10, alin. (1) și (3) din Legea 40/1998, art. 3 alin. (1) nr. 4, 5, 6, 7, 8 și 4 alin. (1) și (2) și (7) din Legea 75/1958, precum și art. 81 și art. 110 C. pen., art. 3 alin. (1) nr. 8, nr. 75 din 20 februarie 1958. Având în vedere aceste neconcordanțe constatate între conținutul semnalării și cel al mandatului de arestare, curtea de apel a dispus amânarea cauzei pentru a se solicita informații și garanții suplimentare din partea autorităților judiciare emitente.

Totodată, instanța a apreciat că nu se impune menținerea măsurii arestării preventive a persoanei solicitate și, având în vedere faptul că aceasta are un loc de muncă și un domiciliu stabil, este integrată social și familial, s-a prezentat de bună­voie la solicitarea organelor de poliție, a dispus luarea față de aceasta a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu și punerea sa în libertate. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, criticând-o pentru nelegalitate și ne temeinicie, invocându-se cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen. S-a susținut că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii atunci când a dispus ca, pe motiv de obținere a unor informații suplimentare asupra mandatului european de arestate, să fi pus în libertate pe inculpatul-persoană solicitată, contravenind, astfel, prevederilor art. 90 alin. (12) din Legea nr. 302/2004.

Persoana solicitată a fost condamnată pentru o infracțiune cu un grad deosebit de ridicat de pericol social, iar aceasta nu prezintă garanția că se va supune măsurilor de predare, în acest sens pledând conduita sa oscilantă cu privire la această măsură avută în fața procurorului. S-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și luarea măsurii arestării preventive a persoanei solicitate pe timp de 24 de zile, începând cu data de 5 aprilie 2011. Examinând hotărârea atacată în conformitate cu dispozițiile art. 385 6 alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente: Atât semnalarea privind mandatul de arestare european, cât și mandatul în sine, cu excepția încadrării juridice a faptelor, conțin date identice privind autoritatea emitentă - Procuratura Generală din Cagliari pe lângă Secția Detașată a Curții de Apel Sassari, datele de identificare ale persoanei solicitate, numărul ordinului de executare, respectiv 32/2010 SIEP și cuantumul pedepsei la care persoana a fost condamnată, precum și pedeapsa rămasă de executat de către persoana solicitată.

Singura deosebire a constat în faptul că în cuprinsul semnalării se afirma că mandatul de arestare european a fost emis pentru infracțiunea de trafic ilicit cu substanțe narcotice prevăzută de art. 73 din Legea nr. 309/1990 și art. 63 P.C., în timp ce mandatul prevedea la încadrarea juridică alte două infracțiuni, respectiv recrutarea, îndemnarea și exploatarea prostituției și favorizarea și exploatarea activității de prostituție a numeroase femei străine, fapte prevăzute de art.416 alin. (1), 2, 3 C. pen., art. 10 alin. (1) și 3 din Legea nr. 40/1998, art. 3 alin. (1) nr. 4, 5, 6, 7, 8 și 4 alin. (1) și 2 din Legea 75/1958, precum și art. 81 și art. 110 C. pen., art. 3 alin. (1) nr. 8, nr. 75 din 20 februarie 1958. Instanța de fond, solicitând transmiterea unor informații suplimentare (care au și fost înaintate în timp util, de altfel), poate fixa, cu respectarea termenelor maxime prevăzute de lege, un termen pentru administrarea acestor dovezi.

Această amânare a cauzei nu presupune, în mod automat și obligatoriu, punerea în libertate a persoanei solicitate. Starea de arest constituie regula în cadrul procedurii executării mandatului european de arestare, iar nu excepția, această concluzie desprinzându-se inclusiv din dispozițiile art.90 alin. (12) din Legea nr.302/2004, modificată, care stabilește modul de soluționare a unor astfel de situații, respectiv acordarea unui termen de amânare pentru obținerea informațiilor necesare. Pe de altă parte, condamnarea suferită de persoana solicitată, atât prin natura faptei săvârșite (trafic ilegal de droguri), cât și prin cuantumul pedepsei de executat (7 ani, 2 luni și 27 de zile) prezintă un grad ridicat de pericol social care nu poate primi alt tratament juridic decât arestarea preventivă.

Înalta Curte constată că în mod greșit instanța de fond a dispus față de persoana solicitată măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, în cauză neexistând temeiuri reale pentru a dispune astfel, informațiile solicitate fiind transmise în timp util și confirmând conținutul semnalării. Pentru aceste considerente, constatând întemeiat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, Înalta Curte va dispune admiterea acestuia și casarea încheierii atacate cu privire la greșita respingere a cererii privind menținerea măsurii arestării preventive și dispunerea obligării de a nu părăsi țara de către persoana solicitată L.P.G. Rejudecând, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc.

pen., Înalta Curte va dispune admiterea cererii și luarea măsurii arestării preventive a persoanei solicitate L.P.G. pe timp de 24 de zile, începând cu data de 6 aprilie 2011, până la 29 aprilie 2011, inclusiv. Celelalte dispoziții ale hotărârii atacate vor fi menținute. Văzând dispozițiile art. 192 alin. (3) și art. 189 C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța împotriva încheierii penale din 4 aprilie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 378/36/2011. Casează încheierea atacată cu privire la greșita respingere a cererii privind menținerea măsurii arestării preventive și cu privire la greșita luare a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, luată față de persoana solicitată L.P.G. Rejudecând, dispune admiterea cererii și luarea măsurii arestării în vederea predării persoanei solicitate L.P.G. pe timp de 24 de zile, începând cu data de 6 aprilie 2011 până la data de 29 aprilie 2011, inclusiv.

Menține celelalte dispoziții ale încheierii atacate. Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a persoanei solicitate, în sumă de 320 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 5 aprilie 2011.