ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1371/2011

Asupra

recursului de față;în baza actelor și lucrărilor din dosarului cauzei, constată

următoarele:

Prin

încheierea din 4 aprilie 2011 pronunțată în dosarul nr. 378/36/2011, Curtea de

Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, a

constatat, în baza art. 90 alin. (12) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea

judiciară internațională în materie penală, că se impune solicitarea de

informații și garanții suplimentare din partea autorității judiciare emitente

privind neconcordanțele dintre semnalare și mandatul de arestare european cu

privire la hotărârea de condamnare în baza căruia s-a emis acesta și la

infracțiunile cu privire la care s-a dispus condamnarea și implicit emiterea

mandatului de arestare european.

De

asemenea, s-a constatat că nu se precizează în mandatul de arestare european

dacă persoana solicitată poate solicita rejudecarea în caz de predare.

Pentru

solicitarea de informații și garanții suplimentare din partea autorității

judiciare emitente a fixat termen la data de 14 aprilie 2011.

Totodată,

instanța a respins cererea privind menținerea măsurii arestării preventive față

de persoana solicitată L.P.G.

În

baza art. 90 alin. (11) din Legea nr. 302/2004 în referire la art. 145 C. proc.

pen., a dispus luarea față de persoana solicitată a măsurii obligării de a nu

părăsi localitatea de domiciliu, respectiv comuna Valu lui Traian, jud.

Constanța.

A dispus punerea în libertate a

persoanei solicitate la rămânerea definitivă a prezentei încheieri.

În baza art. 145 alin. (1)

1

C. proc. pen., persoanei solicitate i s-a impus respectarea obligațiilor

prevăzute de art. 145 alin. (1)

1

lit. a), b), c) și d) C. proc.

pen., respectiv:

- să se prezinte la instanța de

judecată, ori de câte ori este chemat.

- să se prezinte la organul de poliție

desemnat cu supravegherea, respectiv, Poliția comunei Valu lui Traian, conform

programului de supraveghere sau ori de câte ori este chemat.

-

să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.

În

conformitate cu dispozițiile art. 145 alin. (2)

2

C. proc. pen., s-a

atras atenția inculpatului că, în caz de încălcare a obligațiilor impuse se va

lua măsura arestării preventive.

Pentru

a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență că la data

de 1 aprilie 2011, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța a formulat

sesizarea având ca obiect punerea în executare a semnalării privind mandatul de

arestare european, eliberat la data de 22 februarie 2011 de autoritățile

judiciare din Italia - Procura Generale prin Sez. Dictaccata Corte Di Apellop

Sassari, prin care se solicita predarea cetățeanului român L.P.G.

Mandatul

de arestare a fost emis, potrivit conținutului semnalării, pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic ilicit cu substanțe narcotice, prevăzută de art. 73

Legea nr. 309/90 și art. 63 P.C., persoana solicitată urmând a executa 7 ani, 2

luni și 27 de zile.

Fapta,

incriminată și de legea română, a constat în achiziționarea și livrarea de doze

de cocaină.

Prin

încheierea nr. 23/P din 01 aprilie 2011, instanța a dispus, în temeiul art. 88

3

și art. 90 alin. (2) din Legea 302/2004, arestarea preventivă în vederea

predării a persoanei solicitate L.P.G., pe o perioadă de 5 zile, cu începere de

la 01 aprilie 2001 până la 05 aprilie 2011, inclusiv.

S-a

stabilit data de 04 aprilie 2011, ca termen de depunere la dosarul instanței,

de câtre parchet, a mandatului european de arestare, tradus în două exemplare.

La

data de 04 aprilie 2011 a fost depus la dosarul Curții de Apel Constanța

mandatul de arestare european, transmis la aceeași dată de Biroul SIRENE din

cadrul INTERPOL.

Acest

mandat prevedea însă la încadrarea juridică alte două infracțiuni, respectiv

recrutarea, îndemnarea și exploatarea prostituției și favorizarea și

exploatarea activității de prostituție a numeroase femei străine, fapte

prevăzute de art. 416 alin. (1), (2) și (3) C. pen., art. 10, alin. (1) și (3)

din Legea 40/1998, art. 3 alin. (1) nr. 4, 5, 6, 7, 8 și 4 alin. (1) și (2) și (7)

din Legea 75/1958, precum și art. 81 și art. 110 C. pen., art. 3 alin. (1) nr. 8,

nr. 75 din 20 februarie 1958.

Având

în vedere aceste neconcordanțe constatate între conținutul semnalării și cel al

mandatului de arestare, curtea de apel a dispus amânarea cauzei pentru a se

solicita informații și garanții suplimentare din partea autorităților judiciare

emitente.

Totodată,

instanța a apreciat că nu se impune menținerea măsurii arestării preventive a

persoanei solicitate și, având în vedere faptul că aceasta are un loc de muncă

și un domiciliu stabil, este integrată social și familial, s-a prezentat de

bună­voie la solicitarea organelor de poliție, a dispus luarea față de aceasta

a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu și punerea sa în

libertate.

Împotriva

acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Constanța, criticând-o pentru nelegalitate și ne temeinicie,

invocându-se cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen.

S-a

susținut că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii atunci când a

dispus ca, pe motiv de obținere a unor informații suplimentare asupra

mandatului european de arestate, să fi pus în libertate pe inculpatul-persoană

solicitată, contravenind, astfel, prevederilor art. 90 alin. (12) din Legea nr.

302/2004.

Persoana

solicitată a fost condamnată pentru o infracțiune cu un grad deosebit de

ridicat de pericol social, iar aceasta nu prezintă garanția că se va supune

măsurilor de predare, în acest sens pledând conduita sa oscilantă cu privire la

această măsură avută în fața procurorului.

S-a

solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și luarea măsurii

arestării preventive a persoanei solicitate pe timp de 24 de zile, începând cu

data de 5 aprilie 2011.

Examinând

hotărârea atacată în conformitate cu dispozițiile art. 385

6

alin. (3)

C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este

fondat pentru următoarele considerente:

Atât

semnalarea privind mandatul de arestare european, cât și mandatul în sine, cu

excepția încadrării juridice a faptelor, conțin date identice privind

autoritatea emitentă - Procuratura Generală din Cagliari pe lângă Secția

Detașată a Curții de Apel Sassari, datele de identificare ale persoanei

solicitate, numărul ordinului de executare, respectiv 32/2010 SIEP și cuantumul

pedepsei la care persoana a fost condamnată, precum și pedeapsa rămasă de

executat de către persoana solicitată.

Singura

deosebire a constat în faptul că în cuprinsul semnalării se afirma că mandatul

de arestare european a fost emis pentru infracțiunea de trafic ilicit cu substanțe

narcotice prevăzută de art. 73 din Legea nr. 309/1990 și art. 63 P.C., în timp

ce mandatul prevedea la încadrarea juridică alte două infracțiuni, respectiv

recrutarea, îndemnarea și exploatarea prostituției și favorizarea și

exploatarea activității de prostituție a numeroase femei străine, fapte

prevăzute de art.416 alin. (1), 2, 3 C. pen., art. 10 alin. (1) și 3 din Legea

nr. 40/1998, art. 3 alin. (1) nr. 4, 5, 6, 7, 8 și 4 alin. (1) și 2 din Legea

75/1958, precum și art. 81 și art. 110 C. pen., art. 3 alin. (1) nr. 8, nr. 75

din 20 februarie 1958.

Instanța

de fond, solicitând transmiterea unor informații suplimentare (care au și fost

înaintate în timp util, de altfel), poate fixa, cu respectarea termenelor

maxime prevăzute de lege, un termen pentru administrarea acestor dovezi.

Această

amânare a cauzei nu presupune, în mod automat și obligatoriu, punerea în

libertate a persoanei solicitate. Starea de arest constituie regula în cadrul

procedurii executării mandatului european de arestare, iar nu excepția, această

concluzie desprinzându-se inclusiv din dispozițiile art.90 alin. (12) din Legea

nr.302/2004, modificată, care stabilește modul de soluționare a unor astfel de

situații, respectiv acordarea unui termen de amânare pentru obținerea

informațiilor necesare.

Pe

de altă parte, condamnarea suferită de persoana solicitată, atât prin natura

faptei săvârșite (trafic ilegal de droguri), cât și prin cuantumul pedepsei de

executat (7 ani, 2 luni și 27 de zile) prezintă un grad ridicat de pericol

social care nu poate primi alt tratament juridic decât arestarea preventivă.

Înalta

Curte constată că în mod greșit instanța de fond a dispus față de persoana

solicitată măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, în cauză

neexistând temeiuri reale pentru a dispune astfel, informațiile solicitate

fiind transmise în timp util și confirmând conținutul semnalării.

Pentru

aceste considerente, constatând întemeiat recursul declarat de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Constanța, Înalta Curte va dispune admiterea acestuia și

casarea încheierii atacate cu privire la greșita respingere a cererii privind

menținerea măsurii arestării preventive și dispunerea obligării de a nu părăsi

țara de către persoana solicitată L.P.G.

Rejudecând,

în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc.

pen., Înalta Curte va dispune admiterea cererii și luarea măsurii arestării

preventive a persoanei solicitate L.P.G. pe timp de 24 de zile, începând cu

data de 6 aprilie 2011, până la 29 aprilie 2011, inclusiv.

Celelalte

dispoziții ale hotărârii atacate vor fi menținute. Văzând dispozițiile art. 192

alin. (3) și art. 189 C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța împotriva

încheierii penale din 4 aprilie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția penală

și pentru cauze penale cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 378/36/2011.

Casează

încheierea atacată cu privire la greșita respingere a cererii privind menținerea

măsurii arestării preventive și cu privire la greșita luare a măsurii obligării

de a nu părăsi localitatea de domiciliu, luată față de persoana solicitată

L.P.G.

Rejudecând,

dispune admiterea cererii și luarea măsurii arestării în vederea predării

persoanei solicitate L.P.G. pe timp de 24 de zile, începând cu data de 6

aprilie 2011 până la data de 29 aprilie 2011, inclusiv.

Menține

celelalte dispoziții ale încheierii atacate.

Onorariul

de avocat pentru apărarea din oficiu a persoanei solicitate, în sumă de 320

lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 5 aprilie 2011.