ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2208/2011

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin încheierea din 20 mai 2011,

pronunțată în dosarul nr. 356/36/2011 Curtea de Apel Constanța, secția penală

și pentru cauze penale cu minori și de familie, în temeiul prevederilor art.300

2

C. proc. pen. raportat la art. 160

b

C. proc. pen., a menținut măsura

arestării preventive a inculpatului C.V. – pe o perioadă de până la 60 zile,

începând cu 20 mai 2011 și a respins cererea inculpatului de înlocuire a

măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi

localitatea de domiciliu ca nefondată. A constatat că temeiurile avute în

vedere la arestarea preventivă a inculpatului C.V. se mențin fără a fi

intervenit o modificare a lor de natură să justifice o eventuală revocare sau

nemenținere a respectivei măsuri preventive, iar durata acesteia nu a depășit

termenul rezonabil, câtă vreme a fost luată de aproximativ 2 luni, cauza

aflându-se în stadiul cercetării judecătorești pe fond.

A concluzionat că temeiurile

arestării preventive a inculpatului C.V. se mențin nemodificate, că cercetarea

judecătorească nu a început în cauză și, în vederea bunei desfășurări a

procesului penal, a menținut starea de arest preventiv a acestuia pe o durată

de până la 60 zile, începând cu 20 mai 2011 și a respins ca nefondată cererea

de înlocuire cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.

Împotriva

acestei încheieri, inculpatul a formulat recurs, în termen legal

și a

solicitat

admiterea

recursului, casarea încheierii atacate, arătând ca exista acte medicale care

dovedesc faptul ca este grav bolnav, suferind de boli grave - hepatita și

cancer - si trebuie sa urmeze un tratament special de care nu poate beneficia

de 90 de zile.

Examinând încheierea

atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, a probelor administrate cât

și din oficiu, conform art. 385

9

C. proc. pen., Înalta Curte de

Casație și Justiție constată recursul este fondat pentru următoarele

considerente

:

Prin rechizitoriul

din 28 martie 2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Constanța,

inculpatul C.V. a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv, pentru

săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prevăzută și pedepsită de art. 6

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 257 C. pen.

Arestarea preventivă

a inculpatului C.V. a fost dispusă prin încheierea nr. 20 din 1 martie 2011 a

Tribunalului Constanța și menținută ulterior prin decizia penală nr. 1276 din

30 martie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

S-a reținut în fapt

că inculpatul a pretins și primit de la denunțătoarea T.B. sume de bani pentru

a-și trafica influența asupra unor terțe persoane cu influență în cadrul ANRP,

având ca scop obținerea sumelor de bani cuvenite denunțătoarei în baza Legii

nr. 9/1998.

Inculpatul a formulat

recurs atât împotriva încheierii menționate mai sus din 20 mai 2011,

reprezentând prezenta cauză, cât și împotriva încheierii din 10 mai 2011, prin

care s-a respins cererea sa de liberare provizorie sub control judiciar ca

neîntemeiată, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și

Justiție cu dosar nr. 4042/1/2011, cu același termen de judecată, 30 mai 2011.

Prin decizia penală

nr. 2207 din 30 mai 2011

pronunțată în dosarul nr. 4042/1/2011 s-a dispus admiterea recursul declarat de

inculpatul C.V. împotriva încheierii din 10 mai 2011 a Curții de Apel Constanța,

secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, pronunțată în

dosarul nr. 356/36/2011, casarea încheierii atacate și, în rejudecare în

temeiul art. 160

8a

alin. (2) C. proc. pen., s-a admis cererea de

liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul C.V. și s-a

dispus punerea sa în libertate provizorie de sub puterea mandatului de arestare

preventivă nr. 19 din 01 martie 2011 emis de Tribunalul Constanța, secția penală,

în dosarul nr. 3655/118/2011, dacă nu este arestat în altă cauză.

În temeiul art. 160

8a

alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 160

2

alin. (3) și alin. (3)

1

C. proc. pen., s-a stabilit, pe timpul liberării provizorii, ca inculpatul să

respecte următoarele obligații:

a) să nu depășească

limita teritorială a municipiului București, cu excepția situațiilor în care

trebuie să se prezinte în fața instanței, respectiv Curtea de Apel Constanța;

b) să se prezinte la

instanța de judecată, ori de câte ori este chemat;

c) să se prezinte la

organul de poliție în a cărei rază teritorială domiciliază, desemnat cu

supravegherea sa, conform programului de supraveghere întocmit sau ori de câte

ori este chemat;

d) să nu își schimbe

locuința, fără încuviințarea instanței;

e) să nu dețină, să

nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme;

f) să nu se apropie

și să nu comunice, direct sau indirect, cu martorii cauzei și cu inculpații D.S.,

A.N. și D.A.

În temeiul art. 160

2

alin. (3)

2

C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului că, în caz

de încălcare cu rea-credință a obligațiilor stabilite, se va lua măsura

arestării preventive.

Astfel, în raport de

cele arătate Înalta Curte constată că la momentul examinării în cauză,

menținerea măsurii arestării preventive, astfel cum a fost dispusă de Curtea de

Apel Constanța, și cererea de înlocuire a măsurii arestării cu măsura obligării

de a nu părăsi localitatea formulată de inculpat nu mai au utilitate

funcțională, în sensul că acesta nu se mai află sub puterea unui mandat de

arestare care să justifice astfel obținerea punerii în libertate, întrucât

inculpatul C.V. a fost liberat provizoriu sub control judiciar, prin decizia

nr. 2207 din 30 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Ca urmare recursul

declarat în cauză urmează a fi admis conform dispozițiilor art. 385/15 pct. 2

lit. d) C. proc. pen., cu consecința casării încheierii atacate, numai în ceea

ce privește dispoziția menținerii măsurii arestării preventive a inculpatului,

dispoziție pe care o înlătură, constatând că inculpatul a fost liberat

provizoriu sub control judiciar.

Va menține celelalte

dispoziții ale încheierii recurate.

În baza art. 192

alin. (6) C. proc. pen. cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea

recursului rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul C.V.

împotriva încheierii din 20 mai 2011 a Curții de Apel Constanța, secția penală

și pentru cauze penale cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 356/36/2011.

Casează încheierea atacată, numai în ceea ce

privește dispoziția privind menținerea măsurii arestării preventive a

inculpatului C.V., dispoziție pe care o înlătură.

Constată că inculpatul C.V. a fost liberat

provizoriu sub control judiciar.

Menține celelalte dispoziții ale încheierii

recurate.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu

până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 25 lei, se suportă din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 30 mai 2011.