ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1335/2012

Asupra

recursului de față în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

încheierea din 10 aprilie 2012, Curtea de Apel Constanța, Secția Penală și

pentru Cauze Penale cu Minori și de Familie, investită cu soluționarea cauzei privind

pe inculpatul C.V., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de Legea

nr. 78/2000, a respins ca neîntemeiată cererea de modificare a controlului

judiciar, formulată de inculpat.

Instanța

a reținut, în esență, următoarele considerente:

Prin

cererea depusă la dosarul nr. 356/36/2011 al Curții de Apel Constanța la data

de 9 aprilie 2012, inculpatul C.V. a solicitat, în temeiul prevederilor art. 160

3

C. proc. pen., modificarea controlului judiciar sub imperiul căruia se află,

prin luarea față de el a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara.

În

susținerea cererii, inculpatul C.V. a invocat trei motive care ar justifica

temeinic admiterea acesteia, respectiv starea precară de sănătate a mamei sale C.F.,

agravarea stării sale de boală și decesul celui mai bun prieten, care a lăsat o

soție paralizată, față de care are obligații morale de sprijin.

În

vederea soluționării cererii, inculpatul C.V. a depus la dosarul cauzei

scrisoarea de recomandare medicală, eliberată de Cabinetul de Cardiologie al Institutului

Național de Medicină Aeronautică și Spațială "Gl. Av. dr. Victor

Anastasiu" București din 27 martie 2012, biletul de ieșire din spital din

9 martie 2012 privind pe C.F. și certificatul de deces al numitului G.M.

Examinând cererea de modificare a controlului judiciar formulată de inculpatul C.V.,

raportat la motivele invocate în susținerea acesteia și a actelor și lucrărilor

dosarului, instanța a constatat că este neîntemeiată, pentru următoarele

considerente;

Potrivit

prevederilor art. 160

3

C. proc. pen., modificarea controlului

judiciar instituit de instanță, se poate face oricând pentru motive temeinice.

Prin

decizia penală nr. 2207 din 30 mai 2011 a Secției Penale a I.C.C.J., inculpatul

C.V. a fost liberat provizoriu sub control judiciar, impunându-i-se acestuia

respectarea mai multor obligații, pentru care și aceea a obligării de a nu

părăsi municipiul București (localitatea de domiciliu), fără încuviințarea

instanței, cu excepția situațiilor în care trebuie să se prezinte în fața

Curții de Apel Constanța, pe rolul căruia se află cauza penală ce face obiectul

dosarului nr. 356/36/2011.

Pentru

a constitui un motiv temeinic în sensul prevederilor art. 160

3

C. proc.

pen. trebuie, în aprecierea curții, să se demonstreze că starea de boală a

inculpatului C.V. necesită iminent tratament balnear și eventual, programarea

acestuia pentru o astfel de cură într-un interval de timp determinat.

Simpla recomandare din partea medicului specialist a unui

tratament balnear, nu este suficientă, în absența unei programări certe pentru

un astfel de tratament, pentru a se modifica măsura preventivă a obligării

inculpatului C.V. de a nu părăsi localitatea de domiciliu.

În

condițiile în care inculpatul C.V. reclamă o stare proprie de boală în

deteriorare, este evident că acesta nu-și poate ajuta efectiv mama, aflată la o

vârstă înaintată și suferind de afecțiuni specifice unei persoane în vârstă,

precum și tatăl aflat într-o situație similară, trebuind să apeleze la

serviciile plătite ale altor persoane sau la ceilalți membrii al familiei sale

(soție, copil) în sensul ajutorării părinților săi.

Totodată,

s-a reținut că, mama inculpatului a fost internată în Spitalul Județean Ilfov

care are sediul în municipiul București, ori, într-o atare împrejurare,

inculpatul avea posibilitatea să o viziteze la spital, iar după externare putea

să o aducă pentru perioada de convalescență, la domiciliul lui, acordându-i

astfel sprijin moral ș material în mod direct.

Obligațiile morale pe care inculpatul consideră că le are

față de soția prietenului său decedat, nu pot prima în fața obligațiilor

personale impuse în cadrul unui proces penal, care îl privesc în mod direct pe

acesta, astfel că respectiva situație nu poate fi considerată un motiv temeinic

de modificare a controlului judiciar.

Măsura

preventivă a obligării inculpatului C.V. de a nu părăsi localitatea de

domiciliu (municipiul București), s-a dovedit a fi adecvată scopului aplicării

acesteia și, în condițiile în care procesul penal se află în faza cercetării

judecătorești, nu se poate susține că termenul rezonabil al respectivei măsuri

a fost depășit.

Față

de cele arătate, instanța a reținut că măsura preventivă a obligării de a nu

părăsi localitatea nu a depășit termenul rezonabil și că, raportat la stadiul

procesului penal, scopul urmărit, conform prevederilor art. 136 C. proc. pen.,

se menține actual, respingând ca neîntemeiată cererea inculpatului C.V., de

modificare a controlului judiciar, în sensul luării față de el a măsurii

obligării de a nu părăsi țara.

Împotriva

încheierii sus-menționate, a declarat recurs inculpatul, pentru motivele expuse

în partea introductivă a hotărârii.

Examinând

actele dosarului, în raport de motivele de recurs invocate, se constată că

recursul inculpatului este nefondat.

Înalta

Curte, examinând actele și lucrările dosarului, constată că cererea de

modificare a controlului judiciar formulată de inculpatul C.V., în sensul

luării față de acesta a măsurii obligării de a nu părăsi țara nu este fondată,

întrucât se mențin în continuare temeiurile prevăzute de art. 143 C. proc. pen.

Prin

decizia penală nr. 2207 din 30 mai 2011 a Secției Penale a I.C.C.J., inculpatul

C.V. a fost liberat provizoriu sub control judiciar, impunându-i-se acestuia

respectarea mai multor obligații, pentru care și cea prevăzută la art. 160

2

alin. (3) lit. a) C. proc. pen., a obligării de a nu părăsi municipiul

București (localitatea de domiciliu), fără încuviințarea instanței, cu excepția

situațiilor în care trebuie să se prezinte în fața Curții de Apel Constanța, pe

rolul căruia se află cauza penală ce face obiectul dosarului nr. 356/36/2011.

Potrivit

art. 160

3

C. proc. pen., text de lege în care se încadrează cererea

formulată de inculpat, „controlul judiciar instituit de instanță poate fi

oricând modificat sau ridicat de aceasta, în total sau în parte, pentru motive

temeinice".

Împrejurările invocate de inculpat, referitoare la decesul

tatălui său, starea sa proprie de boală și afecțiunile de care suferă mama sa,

deși confirmate de înscrisurile medicale, atașate la dosar, nu se circumscriu

noțiunii de motive temeinice la care se referă art. 160

3

C. proc.

pen. mai sus invocat și nu justifică admiterea cererii astfel cum a fost

formulată. Sub acest aspect, prima instanță a apreciat corect că starea de

boală invocată nu necesită iminent un tratament medical, iar pentru depășirea

limitei teritoriale fixate de instanță, în vederea înmormântării tatălui

inculpatului, acesta poate cere încuviințarea instanței.

Împrejurarea

că inculpatul s-a prezentat la fiecare termen de judecată și a avut o conduită

procesuală corectă reprezintă în fapt conținutul uneia din obligațiile

prevăzute la art. 160

2

alin. (3) C. proc. pen., care nu poate fi

invocată ca o conduită procesuală viitoare.

În

ce privește cererea subsidiară formulată de inculpat, de revocare a măsurii

preventive a obligării de a nu părăsi localitatea, înalta Curte constată că nu

este întemeiată.

Măsura

preventivă dispusă față de inculpat se justifică în continuare în raport cu

pretinsa infracțiune comisă și pentru care a fost trimis în judecată, precum și

față de împrejurarea că în prezent cercetarea judecătorească este la început.

Afecțiunile

inculpatului și ale mamei sale, precum și necesitatea prezenței inculpatului,

în vederea sprijinirii mamei sale, nu pot constitui un motiv exclusiv care să

conducă la revocarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea,

acesta urmând să fie coroborat și cu celelalte criterii prevăzute în art. 136

alin. ultim C. proc. pen., avute în vedere de instanță la dispunerea măsurii.

Așa

fiind, temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive

subzistă și nu impun revocarea sau înlocuirea acesteia cu o altă măsură

procesuală, câtă vreme probele strânse în cursul urmăririi penale au oferit

indicii cu privire la vinovăția inculpatului, neexistând garanții că luarea

unor măsuri neprivative de libertate față de inculpat ar asigura buna desfășurare

a procesului penal.

Înalta Curte, verificând subzistența temeiurilor care au stat

la baza luării acestei măsuri preventive față de inculpat, de la momentul

dispunerii ei, și până în prezent, constată că acestea se mențin și justifică

în continuare menținerea măsurii, aceasta impunându-se pentru buna desfășurare

a procesului penal, în vederea aflării adevărului, iar, în raport cu

complexitatea cauzei și natura infracțiunii comise, se constată că nu depășește

durata rezonabilă a acestei măsuri, întrucât intervalul de timp se înscrie în

accepțiunea de rezonabilitate stabilită prin jurisprudența Curții Europene a

Drepturilor Omului.

În raport de toate aceste aspecte, se constată că scopul

pentru care s-a dispus luarea măsurii preventive a inculpatului C.V. nu poate

fi atins în cauză prin punerea acestuia în libertate, care nu se justifică în

funcție de necesitatea asigurării bunei desfășurări a procesului penal și de

stadiul procesual în care se află cauza.

Pentru aceste motive, urmează ca recursul declarat de

recurentul inculpat C.V. împotriva încheierii din 10 aprilie 2012 a Curții de

Apel Constanța, Secția Penală și pentru Cauze Penale cu Minori și de Familie,

să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat C.V. împotriva încheierii

din 10 aprilie 2012 a Curții de Apel Constanța, Secția Penală și pentru Cauze

Penale cu Minori și de Familie, pronunțată în dosarul nr. 356/36/2011.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 225 lei cu titlul de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 26 aprilie 2012.