ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1761/2011
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1761/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului penal de față:
Analizând actele și lucrările din dosar,
constată următoarele:
Prin încheierea de la 28 aprilie
2011, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori
și de familie, în baza art. 90 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, modificată a
menținut măsura arestării, în vederea predării față de persoana solicitată L.P.G.
fără antecedente penale, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 30
aprilie 2011 până la data de 29 mai 2011 inclusiv.
A respins, ca neîntemeiată cererea
de înlocuire a măsurii arestării cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea
de domiciliu.
Soluția s-a comunicat autorității
judiciare emitente, Ministerul Justiției, Centrului de Cooperare Polițienească
Internațională - Biroul Național Interpol.
Pentru a pronunța această soluție,
instanța de fond a reținut că față de persoana solicitată s-a luat măsura
arestării preventive în vederea predării pe o durată de 5 zile, măsură dispusă
prin încheierea din 1 aprilie 2011 de Curtea de Apel Constanța, ce a fost
prelungită până la data de 30 aprilie 2011.
Reține instanța de fond că
menținerea acestei măsuri se impune pentru garantarea punerii în executare a
mandatului european de arestare emis de autoritățile italiene.
Împotriva acestei încheieri, în
termen legal, a declarat recurs persoana solicitată, criticând-o pentru
nelegalitate și netemeinicie, solicitând înlocuirea măsurii arestării
preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, circumstanțele
personale pozitive putând determina luarea față de el a altei măsuri
preventive.
Critica adusă nu este fondată.
Analizând legalitatea și temeinicia
încheierii recurate prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din
oficiu, conform art. 385
6
alin. (3) C. proc. pen., sub toate aspectele
de fapt și de drept, Înalta Curte apreciază că recursul nu este fondat, urmând
a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.
Înalta Curte apreciază că soluția
dispusă de instanța de fond este legală și temeinică, în deplină concordanță cu
disp. art. 90 din Legea nr. 302/2004, modificată ce reglementează procedura de
executare a mandatului european de arestare.
Fiind investită cu cererea autorităților
judiciare italiene de punere în executare a mandatului european de arestare
emis față de persoana solicitată, instanța de fond, în conformitate cu disp.
art. 90 alin. (8) din Legea nr. 302/2004, modificată a dispus arestarea
persoanei solicitate, măsură ce a fost menținută și prin încheierea recurată.
Menținerea stării de arest a
persoanei solicitate se impune în continuare pentru a fi garantată buna
desfășurare a procesului penal, privind punerea în executare a mandatului
european emis de autoritățile italiene.
Este adevărat că disp. art. 90 alin.
(11) din lege, prevăd posibilitatea ca în cazul în care persoana solicitată
este pusă în libertate să se dispună față de aceasta măsura obligării de a nu
părăsi localitatea, însă Înalta Curte apreciază că nu se impune în acest moment
procesual, luarea altei măsuri, numai în acest mod putând fi asigurată punerea
în executare a mandatului european de arestare.
Nu în ultimul rând, Înalta Curte
reține că persoana solicitată a cerut executarea pedepsei într-un penitenciar
din România, or în raport de natura faptei, a pedepsei aplicate și a măsurilor
ce urmează a fi îndeplinite, soluția dispusă de instanța de fond corespunde
tuturor cerințelor prev. de art. 90 din Legea nr. 302/2004, modificată.
Față de considerentele arătate
Înalta Curte urmează ca, în baza art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc.
pen. să respingă, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată.
Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C.
proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana
solicitată L.P.G. împotriva încheierii din 28 aprilie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, pronunțată
în dosarul nr. 378/36/2011.
Obligă
recurentul persoană solicitată la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli
judiciare către stat, din care suma de 320 lei, reprezentând onorariul pentru
apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 29 aprilie 2011.