ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 274/2011

Asupra recursului de față: Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea introdusă pe rolul Tribunalului București, secția a V-a comercială, reclamantele SC M.C. SRL și SC C.M.M. SRL, l-au chemat în judecată pe pârâtul B.L.V. și au solicitat ca instanța să îl oblige pe pârât să încheie cu reclamantele un contract de vânzare - cumpărare pentru imobilul compus din teren în suprafață de 27.500 mp, situat în București, sector I, parcela 223/13, exercitându-și astfel dreptul de preempțiune la cumpărarea acestui bun conform dispozițiilor art. III.3.4 din contractul de asociere în participațiune încheiat între părți la 20 iunie 2006. Pentru considerente de opozabilitate a hotărârii, au solicitat citarea în cauză și a SC L.A.I.

SRL, cu sediul în Municipiul București.

Reclamantele își motivează demersul judiciar invocând următoarele aspecte: - toate părțile litigante au încheiat la 20 iunie 2006 un contract de asociere în participațiune având ca obiect asocierea părților în vederea realizării unor lucrări de dezvoltare imobiliară pe terenul în litigiu, proprietate a pârâtului B.L.V., notat la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară al Sectorului I București prin încheierea nr. 28973 din 10 octombrie 2006; - de la momentul încheierii contractului și până la momentul promovării prezentei cereri au efectuat prospecțiuni privind piața imobiliară din București în prezent aflându-se în cadrul unor negocieri, aproape finalizate, cu SC E.H., un important dezvoltator de proiecte imobiliare - prin art. III.3.4 din contract s-a instituit în favoarea celor trei societăți comerciale un drept de preempțiune la cumpărarea terenului adus în asociere în cazul în care pârâtul proprietar ar decide să îl înstrăineze înainte de finalizarea ansamblului rezidențial, prețul vânzării fiind stabilit ferm și irevocabil la 3.240.000 Euro; - pârâtul B.L.V.

a încălcat dispozițiile contractuale sus-enunțate, în sensul că a intrat în negocieri de vânzare a terenului cu fonduri de investiții străine, finalizate prin încheierea unor precontracte, reclamantele intrând în posesia unor înscrisuri în acest sens, semnate de pârât, din care rezultă intenția neechivocă a acestuia din urmă de a vinde terenul către aceste fonduri de investiții străine. Pârâtul B.L.V. a depus întâmpinare și cerere reconvențională. Prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată și obligarea reclamantelor la plata cheltuielilor de judecată, invocând excepția de neexecutare a contractului, motivată în esență de neîndeplinirea de către reclamante a obligațiilor contractuale și de desființarea contractului de asociere în participațiune prin acordul părților de la 11 august 2006. Pe cale reconvențională, a solicitat, în contradictoriu cu reclamantele și cu SC L.A.I.

SRL, ca în principal instanța să constate desființarea contractului de asociere nr. 87 din 20 iunie 2006 prin acordul părților, iar în subsidiar să constate rezilierea acestui contract ca urmare a neîndeplinirii culpabile de către reclamantele - pârâte a obligațiilor asumate. La 1 februarie 2008 a formulat cerere de intervenție în interes propriu și SC L.A.I.SRL, solicitând ca pârâtul B.L.V. să fie obligat să încheie și cu această societate contract de vânzare-cumpărare pentru imobilul compus din teren în suprafață de 27.500 mp situat în București, sector I, parcela 223/13, sub sancțiunea de daune cominatorii de 5000 Euro pe zi de întârziere. La termenul din 14 martie 2008 tribunalul a încuviințat în principiu cererea de intervenție în interes propriu, în considerarea obiectului celor trei cereri formulate în cauză, precum și în raport de împrejurarea că invocatul contract de asociere o are ca parte și pe intervenienta.

Cererea principală este întemeiată în drept pe dispozițiile art. 969 și urm. C. civ. și pe dispozițiile art. 112 și urm. C. proc. civ. Cererea reconvențională este întemeiată în drept pe dispozițiile art. 969 și ale art. 1020-1021 C. civ. și pe dispozițiile art. 274 C. proc. civ. În motivarea cererii de intervenție au fost invocate aceleași temeiuri de fapt și de drept ca și în cererea de chemare în judecată, intervenienta prevalându-se și de dispozițiile art. 49 și urm. C. proc. civ. Prin sentința comercială nr. 6455 din 23 mai 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a comercială, au fost admise cererea principală și cererea de intervenție și a fost obligat pârâtul B.L.V.

să încheie cu reclamantul - pârât I.F., care are și calitatea de intervenient, contract de vânzare-cumpărare având ca obiect terenul în suprafață de 27.500 mp, situat în București, sector 1, parcela 223/13, la prețul convenit de 3.240.000 Euro, sub sancțiunea de daune cominatorii de 5.000 Euro pe zi de întârziere. A respins ca neîntemeiată cererea reconvențională și a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată. În considerentele sentinței s-au reținut următoarele: - clauzele convenite prin clauza III 3.4 din contract, se prevede un drept de preempțiune în favoarea societăților coasociate pentru situația în care asociatul proprietar al terenului intenționa să îl înstrăineze înainte de realizarea obiectului asocierii, precum și prețul vânzării; - prin clauza III 3.2.

din contract părțile au prevăzut sancțiunea desființării de plin drept a contractului în cazul în care societățile comerciale asociate nu își îndeplineau obligațiile asumate instanța apreciind că pârâtul nu le poate opune acestora excepția de neexecutare a contractului în legătură cu obligații ce nu sunt corelative obligației sale speciale și distinct prevăzute, anume aceea de a le notifica pe coasociate pentru ca acestea să își poată exercita în 30 de zile dreptul de preempțiune; - nu a fost reziliat expres contractul nr. 87/2006, așadar nu a fost modificată clauza III 3.4 neputând fi reținută în sarcina reclamantelor și a intervenientei neexecutarea propriilor obligații, câtă vreme pârâtul însuși a recunoscut că a mandatat un terț pentru obținerea avizelor, aprobărilor și a certificatului de urbanism, punându-le în imposibilitate pe coasociate să-și respecte obligațiile contractuale; - reclamantele și intervenienta au început negocierile cu SC E.H.

pentru dezvoltarea proiectului imobiliar, în timp ce pârâtul a încheiat un acord cu L.S.P. pentru vânzarea terenului cu suma de 15.000.000 Euro, încălcând dreptul de preempțiune al coasociatelor, întrucât a purtat corespondență și cu alte persoane privitor la același teren, fiind evident că acesta s-a răzgândit asupra prețului. Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat apeluri nemotivate L.F., în calitate de reclamant și intervenient în interes propriu, precum și pârâtul B.L.V., ambele apeluri fiind înregistrate sub același număr unic la 20 august 2008 pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a comercială. În motivarea apelului, pârâtul-reconvenient a criticat hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate, pentru următoarele critici: - prima critică se întemeiază pe încălcarea prevederilor art. 52 C. proc.

civ., apelantul-pârât susținând că la termenul din 23 mai 2008, prima instanță, fără a exista vreo cerere de intervenție (de introducere în cauză) a lui I.F.

sau a vreuneia dintre părțile litigante, a acordat cuvântul pe fondul cauzei și ulterior, prin hotărârea pronunțată, a admis acțiunea în favoarea lui L.F., deși acesta nu avea calitate de parte; - a doua critică se întemeiază pe nesocotirea dispozițiilor art. 1402-1404 C. civ., apelantul-pârât susținând că, pentru a respinge excepția de (ne)ilegalitate a contractelor de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase, instanța de fond s-a mulțumit să retină doar că acțiunea introductivă este din 13 decembrie 2007 și să conchidă, fără nici o motivare, că nu are nici o relevanță juridică asupra validității contractelor contestarea dreptului la care fac referire reclamanta și intervenientul ulterioară vânzării litigiilor; - a treia critică se întemeiază pe susținerea că hotărârea atacată încalcă spiritul și litera articolului 969, raportat la art. 977-979 C. civ.

și nesocotește faptul că acordul de voință al părților constituie un mod de încetare a contractului. In cadrul aceleiași critici a invocat și nerespectarea dispozițiilor art. 977 C. civ., care impun ca, în operațiunea tehnico-juridică de interpretare a contractelor, să se dea prioritate voinței reale (interne), comune a părților, precum și nerespectarea dispozițiilor art. 983 C. civ., care prevăd că, atunci când este îndoială, convenția se interpretează în favoarea celui care se obligă (în speță apelantul-pârât). Tot în cadrul celei de a treia critici a arătat și că instanța de fond nu putea înlătura ca nedovedite apărările sale despre faptul că încheierea contractului nr. 15 din 9 august 2008 s-a făcut din inițiativa și în prezența reprezentanților societăților coasociate, câtă vreme a respins atât proba testimonială, cât și solicitarea de amânare a cauzei pentru depunerea de noi înscrisuri pe acest aspect.

- a patra critică vizează încălcarea unui principiu fundamental al dreptului civil, potrivit căruia în contractele sinalagmatice obligațiile părților sunt reciproce și interdependente. Sub acest aspect, a criticat în fapt motivarea cu care prima instanță a respins excepția de neexecutare a contractului și a susținut că, indiscutabil, contractul nr. 87/2006 este sinalagmatic, fiecare dintre părțile contractante având concomitent față de celelalte calitatea de creditor și de debitor, iar obligația ce revine fiecărei părți își are cauza juridică în obligația reciprocă a celeilalte. La termenul din 11 iunie 2009, Curtea a stabilit cadrul procesual conform considerentelor expuse în încheierea de ședință de la termenul respectiv, iar la termenul din 3 decembrie 2009 a luat act de manifestarea de voință a acestei părți, în sensul renunțării la judecata apelului, partea urmând a avea, alături de SC L.A.I.

SRL (pârât față de cererea principală și față de cererea reconvențională), calitatea de intimat în apelul declarat de B.L.V. Î n ce privește apelul declarat de F.M.E., în temeiul art. 298, raportat la art. 246 C. proc. civ. Curtea a luat act de renunțarea la judecată făcută de parte personal în ședința publică de la 22 octombrie 2009. Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia nr. 233 din 8 aprilie 2010 a luat act că F.M.E., a renunțat la judecata apelului și a admis apelul declarat de apelantul pârât B.L.V., împotriva sentinței comerciale nr. 6544 din 23 mai 2008, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a schimbat în tot hotărârea atacată, în sensul că a admis cererea reconvențională formulată de B.L.V., a constatat desființat prin acordul părților contractul de asociere nr. 87 din 20 iunie 2006 încheiat între B.L.V.

și SC M.C. SRL, SC C.M.M. SRL și SC L.A.I. SRL. În consecință, a respins capătul subsidiar din cererea reconvențională privitor la constatarea rezilierii aceluiași contract de asociere și a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de SC M.C. SRL și SC C.M.M. SRL precum și cererea de intervenție în interes propriu formulată de SC L.A.I. SRL, ambele continuate prin cesiunile de drepturi litigioase de către I.F., respectiv de către F.M.E. și a luat act că apelantul B.L.V. nu solicită cheltuieli de judecată. În considerentele deciziei instanța de control judiciar a reținut următoarele: - instanța de apel a considerat întemeiată cea de-a treia critică - luând în considerare temeiurile de fapt ale cererilor principală și de intervenție în interes propriu, poziția procesuală a reclamantelor și intervenientei cu privire la contractul nr. 15/2006 și la Acordul din 11 august 208, făcând aplicarea dispozițiilor art. 225 C. proc.

civ. și având în vedere administrarea în apel a probei testimoniale și a interogatoriului luat în condițiile art. 222 alin. (2) C. proc. civ. i ntimatei SC L.A.I.

SRL Curtea apreciază că dovedite susținerile apelantului-pârât despre încheierea contractului nr. 15/2006 la inițiativa și cu participarea reprezentanților celor trei societăți comerciale în contractul nr. 87/2006, ca și despre voința fermă și neechivocă a părților din acest din urmă contract la desființarea lui în modalitatea mutuus dissensus ; - în lipsa unei cereri de anulare și în lipsa oricărei contestări a contractului nr. 15/2006 și a Acordului din 11 august 2006, reclamanta și intervenienta, la fel ca și cesionarii drepturilor lor litigioase , și-au asumat tacit aceste convenții; - din probele administrate rezultă fără putință de tăgadă că părțile semnatare ale contractului de asociere în participațiune nr. 87 din 20 iunie 2006 au convenit încetarea efectelor acestui contract; - prima instanță a stabilit în mod eronat situația de fapt și a aplicat greșit dispozițiile legale incidente.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs F.M.E. solicitând admiterea recursului si modificarea in tot a deciziei recurate, în sensul respingerii apelului declarat de paratul reclamant B.L.V. împotriva sentinței comerciale nr. 6544 din 23 mai 2008 ca nefondat. Recurenta își subsumează criticile motivelor de modificare reglementate de art. 304 punctele 7, 8 și 9 C. proc. civ. și vizează, în esență, următoarele aspecte: I. Privitor la motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 7 1. Interpretarea probei testimoniale s-a făcut în mod incorect iar hotărârea cuprinde motive contradictorii sub acest aspect, în sensul că pe de o parte la fila 12 alin. (2) Curtea înlătura declarațiile martorilor B.M.

și A.M.G. ca fiind nesincere iar pe de altă parte, unele dintre considerentele hotărârii au ca temei depozițiile martorilor în discuție. II. Privitor la motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 8. Hotărârea pronunțată este dată cu interpretarea greșită a actului juridic denumit ACORD (datat 11 august 2006) și cu schimbarea înțelesului neîdoielnic al acestuia. III. Privitor la motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9. Hotărârea pronunțată este lipsita de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii întrucât interpretarea dată de către instanța de apel în legătură cu încheierea contractului nr. 15/2006 și în legătură cu înscrisul denumit „Acord” datat 11 august 2006 este incorecta.

Înalta Curte, examinând excepția nulității recursului în raport de art. 302 lit. c) C. proc. civ. constată că aceasta nu este întemeiată urmând a fi respinsă întrucât criticile subsumate motivelor de modificare reglementate de punctele 8 și 9 C. proc. civ. vizează nelegalitatea deciziei recurate. Așadar, prima critică nu va fi analizată întrucât vizează interpretarea de către instanțe a materialului probatoriu administrat, neputând forma obiectul examenului de legalitate în această etapă procesuală, dat fiind faptul că dispozițiile art. 304 C. proc. civ. delimitează strict sfera motivelor de nelegalitate ce pot fi invocate în această fază procesuală. Înalta Curte, examinând decizia recurată prin prisma celorlalte critici formulate constată că recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arăta.

Raportând critica vizând greșita interpretare dată de instanța de apel actului juridic intitulat ACORD (datat 11 august 2006), la considerentele deciziei, rezultă cu evidență că instanța de control judiciar a interpretat evocata convenție în raport de voința reală a părților concretizată în mod neechivoc în actul juridic evocat, având ca efect direct revocarea contractului de asociere în participațiune încheiat inițial de părți. Această critică este nefondată și din perspectiva faptului că societățile comerciale cesionare de drepturi litigioase nu au contestat sub nicio formă conținutul ACORDULUI inițiativa acestui act juridic aparținând reprezentanților statuari ale acestor societăți comerciale și intimatului pârât.

Cea de-a treia critică urmează a fi, de asemenea îndepărtată întrucât deși se referă la faptul că decizia recurată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, nu se indică nici măcar indirect prevederile legale pretins a fi nesocotite, fapt ce lipsește critica de concretețe și face imposibilă exercitarea controlului de legalitate. În considerarea celor ce preced Înalta Curte, în temeiul art. 302 1 lit. c) C. proc. civ. va respinge excepția nulității cererii de recurs iar în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția nulității recursului invocată de intimatul-pârât B.L.V. în temeiul art. 302 1 lit. c) C. proc. civ. Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă F.M.E. împotriva deciziei nr. 233 din 8 aprilie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2011.