ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 274/2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 274/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față:

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea introdusă pe rolul

Tribunalului București, secția a V-a comercială, reclamantele SC M.C. SRL și SC

C.M.M. SRL, l-au chemat în judecată pe pârâtul B.L.V. și au solicitat ca

instanța să îl oblige pe pârât să încheie cu reclamantele un contract de

vânzare - cumpărare pentru imobilul compus din teren în suprafață de 27.500 mp,

situat în București, sector I, parcela 223/13, exercitându-și astfel dreptul de

preempțiune la cumpărarea acestui bun conform dispozițiilor art. III.3.4 din

contractul de asociere în participațiune încheiat între părți la 20 iunie 2006.

Pentru considerente de opozabilitate a hotărârii, au solicitat citarea în cauză

și a SC L.A.I. SRL, cu sediul în Municipiul București.

Reclamantele își motivează demersul

judiciar invocând următoarele aspecte:

- toate părțile litigante au

încheiat la 20 iunie 2006 un contract de asociere în participațiune având ca

obiect asocierea părților în vederea realizării unor lucrări de dezvoltare

imobiliară pe terenul în litigiu, proprietate a pârâtului B.L.V., notat la

Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară al Sectorului I București prin

încheierea nr. 28973 din 10 octombrie 2006;

- de la momentul încheierii

contractului și până la momentul promovării prezentei cereri au efectuat

prospecțiuni privind piața imobiliară din București în prezent aflându-se în

cadrul unor negocieri, aproape finalizate, cu SC E.H., un important dezvoltator

de proiecte imobiliare

- prin art. III.3.4 din contract s-a

instituit în favoarea celor trei societăți comerciale un drept de preempțiune

la cumpărarea terenului adus în asociere în cazul în care pârâtul proprietar ar

decide să îl înstrăineze înainte de finalizarea ansamblului rezidențial, prețul

vânzării fiind stabilit ferm și irevocabil la 3.240.000 Euro;

- pârâtul B.L.V. a încălcat

dispozițiile contractuale sus-enunțate, în sensul că a intrat în negocieri de

vânzare a terenului cu fonduri de investiții străine, finalizate prin

încheierea unor precontracte, reclamantele intrând în posesia unor înscrisuri

în acest sens, semnate de pârât, din care rezultă intenția neechivocă a

acestuia din urmă de a vinde terenul către aceste fonduri de investiții

străine.

Pârâtul B.L.V. a depus întâmpinare

și cerere reconvențională.

Prin întâmpinare a solicitat

respingerea acțiunii ca nefondată și obligarea reclamantelor la plata

cheltuielilor de judecată, invocând excepția de neexecutare a contractului,

motivată în esență de neîndeplinirea de către reclamante a obligațiilor

contractuale și de desființarea contractului de asociere în participațiune prin

acordul părților de la 11 august 2006. Pe cale reconvențională, a solicitat, în

contradictoriu cu reclamantele și cu SC L.A.I. SRL, ca în principal instanța să

constate desființarea contractului de asociere nr. 87 din 20 iunie 2006 prin acordul

părților, iar în subsidiar să constate rezilierea acestui contract ca urmare a

neîndeplinirii culpabile de către reclamantele - pârâte a obligațiilor asumate.

La 1 februarie 2008 a formulat

cerere de intervenție în interes propriu și SC L.A.I.SRL, solicitând ca pârâtul

B.L.V. să fie obligat să încheie și cu această societate contract de

vânzare-cumpărare pentru imobilul compus din teren în suprafață de 27.500 mp

situat în București, sector

I,

parcela

223/13, sub sancțiunea de daune cominatorii de 5000 Euro pe zi de întârziere.

La termenul din 14 martie 2008

tribunalul a încuviințat în principiu cererea de intervenție în interes

propriu, în considerarea obiectului celor trei cereri formulate în cauză,

precum și în raport de împrejurarea că invocatul contract de asociere o are ca

parte și pe intervenienta.

Cererea principală este întemeiată

în drept pe dispozițiile art. 969 și urm. C. civ. și pe dispozițiile art. 112

și urm. C. proc. civ.

Cererea reconvențională este

întemeiată în drept pe dispozițiile art. 969 și ale art. 1020-1021 C. civ. și

pe dispozițiile art. 274 C. proc. civ.

În motivarea cererii de intervenție

au fost invocate aceleași temeiuri de fapt și de drept ca și în cererea de

chemare în judecată, intervenienta prevalându-se și de dispozițiile art. 49 și

urm. C. proc. civ.

Prin sentința comercială nr. 6455

din 23 mai 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a comercială, au

fost admise cererea principală și cererea de intervenție și a fost obligat

pârâtul B.L.V. să încheie cu reclamantul - pârât I.F., care are și calitatea de

intervenient, contract de vânzare-cumpărare având ca obiect terenul în

suprafață de 27.500 mp, situat în București, sector 1, parcela 223/13, la

prețul convenit de 3.240.000 Euro, sub sancțiunea de daune cominatorii de 5.000

Euro pe zi de întârziere. A respins ca neîntemeiată cererea reconvențională și

a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

În considerentele sentinței s-au

reținut următoarele:

- clauzele convenite prin clauza III

3.4 din contract, se prevede un drept de preempțiune în favoarea societăților

coasociate pentru situația în care asociatul proprietar al terenului intenționa

să îl înstrăineze înainte de realizarea obiectului asocierii, precum și prețul

vânzării;

- prin clauza III 3.2. din contract

părțile au prevăzut sancțiunea desființării de plin drept a contractului în

cazul în care societățile comerciale asociate nu își îndeplineau obligațiile

asumate instanța apreciind că pârâtul nu le poate opune acestora excepția de

neexecutare a contractului în legătură cu obligații ce nu sunt corelative

obligației sale speciale și distinct prevăzute, anume aceea de a le notifica pe

coasociate pentru ca acestea să își poată exercita în 30 de zile dreptul de

preempțiune;

- nu a fost reziliat expres contractul

nr. 87/2006, așadar nu a fost modificată clauza III 3.4 neputând fi reținută în

sarcina reclamantelor și a intervenientei neexecutarea propriilor obligații,

câtă vreme pârâtul însuși a recunoscut că a mandatat un terț pentru obținerea

avizelor, aprobărilor și a certificatului de urbanism, punându-le în

imposibilitate pe coasociate să-și respecte obligațiile contractuale;

- reclamantele și intervenienta au

început negocierile cu SC E.H. pentru dezvoltarea proiectului imobiliar, în

timp ce pârâtul a încheiat un acord cu L.S.P. pentru vânzarea terenului cu suma

de 15.000.000 Euro, încălcând dreptul de preempțiune al coasociatelor, întrucât

a purtat corespondență și cu alte persoane privitor la același teren, fiind

evident că acesta s-a răzgândit asupra prețului.

Împotriva acestei sentințe, în

termen legal au declarat apeluri nemotivate L.F., în calitate de reclamant și

intervenient în interes propriu, precum și pârâtul B.L.V., ambele apeluri fiind

înregistrate sub același număr unic la 20 august 2008 pe rolul Curții de Apel

București, secția a V-a comercială.

În motivarea apelului,

pârâtul-reconvenient a criticat hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate,

pentru următoarele critici:

- prima critică se întemeiază pe

încălcarea prevederilor art. 52 C. proc. civ., apelantul-pârât susținând că la

termenul din 23 mai 2008, prima instanță, fără a exista vreo cerere de

intervenție (de introducere în cauză) a lui I.F. sau a vreuneia dintre părțile

litigante, a acordat cuvântul pe fondul cauzei și ulterior, prin hotărârea

pronunțată, a admis acțiunea în favoarea lui L.F., deși acesta nu avea calitate

de parte;

- a doua critică se întemeiază pe

nesocotirea dispozițiilor art. 1402-1404 C. civ., apelantul-pârât susținând că,

pentru a respinge excepția de (ne)ilegalitate a contractelor de

vânzare-cumpărare de drepturi litigioase, instanța de fond s-a mulțumit să

retină doar că acțiunea introductivă este din 13 decembrie 2007 și să conchidă,

fără nici o motivare, că nu are nici o relevanță juridică asupra validității

contractelor contestarea dreptului la care fac referire reclamanta și

intervenientul ulterioară vânzării litigiilor;

- a treia critică se întemeiază pe

susținerea că hotărârea atacată încalcă spiritul și litera articolului 969,

raportat la art. 977-979 C. civ. și nesocotește faptul că acordul de voință al

părților constituie un mod de încetare a contractului. In cadrul aceleiași

critici a invocat și nerespectarea dispozițiilor art. 977 C. civ., care impun

ca, în operațiunea tehnico-juridică de interpretare a contractelor, să se dea

prioritate voinței reale (interne), comune a părților, precum și nerespectarea

dispozițiilor art. 983 C. civ., care prevăd că, atunci când este îndoială,

convenția se interpretează în favoarea celui care se obligă (în speță

apelantul-pârât). Tot în cadrul celei de a treia critici a arătat și că

instanța de fond nu putea înlătura ca nedovedite apărările sale despre faptul

că încheierea contractului nr. 15 din 9 august 2008 s-a făcut din inițiativa și

în prezența reprezentanților societăților coasociate, câtă vreme a respins atât

proba testimonială, cât și solicitarea de amânare a cauzei pentru depunerea de

noi înscrisuri pe acest aspect.

- a patra critică vizează încălcarea

unui principiu fundamental al dreptului civil, potrivit căruia în contractele

sinalagmatice obligațiile părților sunt reciproce și interdependente. Sub acest

aspect, a criticat în fapt motivarea cu care prima instanță a respins excepția

de neexecutare a contractului și a susținut că, indiscutabil, contractul nr. 87/2006

este sinalagmatic, fiecare dintre părțile contractante având concomitent față

de celelalte calitatea de creditor și de debitor, iar obligația ce revine

fiecărei părți își are cauza juridică în obligația reciprocă a celeilalte.

La termenul din 11 iunie 2009,

Curtea a stabilit cadrul procesual conform considerentelor expuse în încheierea

de ședință de la termenul respectiv, iar la termenul din 3 decembrie 2009 a

luat act de manifestarea de voință a acestei părți, în sensul renunțării la

judecata apelului, partea urmând a avea, alături de SC L.A.I. SRL (pârât față

de cererea principală și față de cererea reconvențională), calitatea de intimat

în apelul declarat de B.L.V.

Î

n ce privește apelul declarat de F.M.E., în temeiul art. 298,

raportat la art. 246 C. proc. civ. Curtea a luat act de renunțarea la judecată

făcută de parte personal în ședința publică de la 22 octombrie 2009.

Curtea de Apel București, secția a

V-a comercială, prin decizia nr. 233 din 8 aprilie 2010 a luat

act că F.M.E.,

a renunțat la judecata

apelului și a admis apelul declarat de apelantul pârât B.L.V.,

împotriva sentinței

comerciale nr. 6544 din

23 mai 2008, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a

schimbat în tot hotărârea atacată, în sensul că a admis cererea reconvențională

formulată de B.L.V., a constatat desființat prin acordul părților contractul de

asociere nr. 87 din 20 iunie 2006 încheiat între B.L.V. și SC M.C. SRL, SC C.M.M.

SRL și SC L.A.I. SRL. În consecință, a respins capătul subsidiar din cererea

reconvențională privitor la constatarea rezilierii aceluiași contract de

asociere și a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată

de SC M.C. SRL și SC C.M.M. SRL precum și cererea de intervenție în interes

propriu formulată de SC L.A.I. SRL, ambele continuate prin cesiunile de

drepturi litigioase de către I.F., respectiv de către F.M.E. și a luat act că

apelantul B.L.V. nu solicită cheltuieli de judecată.

În considerentele deciziei instanța de

control judiciar a reținut următoarele:

- instanța de apel a considerat întemeiată

cea de-a treia critică - luând în considerare temeiurile de fapt ale cererilor

principală și de intervenție în interes propriu, poziția procesuală a

reclamantelor și intervenientei cu privire la contractul nr. 15/2006 și la

Acordul din 11 august 208, făcând aplicarea dispozițiilor art. 225 C. proc.

civ. și având în vedere administrarea în apel a probei testimoniale și a

interogatoriului luat în condițiile art. 222 alin. (2) C. proc. civ. i

ntimatei SC L.A.I. SRL Curtea apreciază că

dovedite

susținerile apelantului-pârât despre încheierea contractului nr. 15/2006 la

inițiativa și cu participarea reprezentanților celor trei societăți comerciale

în contractul nr. 87/2006, ca și despre voința fermă și neechivocă a părților

din acest din urmă contract la desființarea lui în modalitatea

mutuus

dissensus

;

- în lipsa unei cereri de anulare și

în lipsa oricărei contestări a contractului nr. 15/2006 și a Acordului din 11

august 2006, reclamanta și intervenienta, la fel ca și cesionarii drepturilor

lor litigioase , și-au asumat tacit aceste convenții;

- din probele administrate rezultă

fără putință de tăgadă că părțile semnatare ale contractului de asociere în

participațiune nr. 87 din 20 iunie 2006 au convenit încetarea efectelor acestui

contract;

- prima instanță a stabilit în mod

eronat situația de fapt și a aplicat greșit dispozițiile legale incidente.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs F.M.E. solicitând admiterea recursului si modificarea in tot a deciziei

recurate, în sensul respingerii apelului declarat de paratul reclamant B.L.V.

împotriva sentinței comerciale nr. 6544 din 23 mai 2008 ca nefondat.

Recurenta își subsumează criticile

motivelor de modificare reglementate de art. 304 punctele 7, 8 și 9 C. proc.

civ. și vizează, în esență, următoarele aspecte:

I.

Privitor la motivul de recurs prevăzut de

dispozițiile art. 304 pct. 7

s-a făcut în mod incorect iar hotărârea cuprinde motive contradictorii sub

acest aspect, în sensul că pe de o parte la fila 12 alin. (2) Curtea înlătura

declarațiile martorilor B.M. și A.M.G. ca fiind nesincere iar pe de altă parte,

unele dintre considerentele hotărârii au ca temei depozițiile martorilor în

discuție.

II.

Privitor la motivul de recurs prevăzut de

dispozițiile art. 304 pct. 8.

Hotărârea pronunțată este dată cu

interpretarea greșită a actului juridic denumit ACORD (datat 11 august 2006) și

cu schimbarea înțelesului neîdoielnic al acestuia.

III. Privitor la motivul de recurs

prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9.

Hotărârea pronunțată este lipsita de

temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii întrucât

interpretarea dată de către instanța de apel în legătură cu încheierea contractului

nr. 15/2006 și în legătură cu înscrisul denumit „Acord” datat

11 august 2006 este incorecta.

Înalta Curte, examinând excepția

nulității recursului în raport de art. 302 lit. c) C. proc. civ. constată că

aceasta nu este întemeiată urmând a fi respinsă întrucât criticile subsumate

motivelor de modificare reglementate de punctele 8 și 9 C. proc. civ. vizează

nelegalitatea deciziei recurate.

Așadar, prima critică nu va fi

analizată întrucât vizează interpretarea de către instanțe a materialului probatoriu

administrat, neputând forma obiectul examenului de legalitate în această etapă

procesuală, dat fiind faptul că dispozițiile art. 304 C. proc. civ. delimitează

strict sfera motivelor de nelegalitate ce pot fi invocate în această fază

procesuală.

Înalta Curte, examinând decizia

recurată prin prisma celorlalte critici formulate constată că recursul este

nefondat pentru motivele ce se vor arăta.

Raportând critica vizând greșita

interpretare dată de instanța de apel actului juridic intitulat ACORD (datat 11

august 2006), la considerentele deciziei, rezultă cu evidență că instanța de

control judiciar a interpretat evocata convenție în raport de voința reală a

părților concretizată în mod neechivoc în actul juridic evocat, având ca efect

direct revocarea contractului de asociere în participațiune încheiat inițial de

părți.

Această critică este nefondată și

din perspectiva faptului că societățile comerciale cesionare de drepturi

litigioase nu au contestat sub nicio formă conținutul ACORDULUI inițiativa

acestui act juridic aparținând reprezentanților statuari ale acestor societăți

comerciale și intimatului pârât.

Cea de-a treia critică urmează a fi,

de asemenea îndepărtată întrucât deși se referă la faptul că decizia recurată a

fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, nu se indică nici măcar

indirect prevederile legale pretins a fi nesocotite, fapt ce lipsește critica

de concretețe și face imposibilă exercitarea controlului de legalitate.

În considerarea celor ce preced

Înalta Curte, în temeiul art. 302

1

lit. c) C. proc. civ. va respinge

excepția nulității cererii de recurs iar în temeiul art. 312 C. proc. civ., va

respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității

recursului invocată de intimatul-pârât B.L.V. în temeiul art. 302

1

lit. c) C. proc. civ.

Respinge recursul declarat de

recurenta-reclamantă F.M.E. împotriva deciziei nr. 233 din 8 aprilie 2010

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 25 ianuarie 2011.